ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4575/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M.F. a formulat contestație împotriva actului de constatare din anul 2009 emis de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care s-a constatat că începând cu data de 18 iunie 2008, s-ar afla în stare de incompatibilitate, întrucât deține simultan funcția de primar și calitatea de comerciant persoană fizică. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată, în sensul că actul de constatare nu cuprinde mențiunile prevăzute cu caracter obligatoriu de textul de lege menționat, context în care a invocat excepția nulității absolute a actului de constatare.

A mai susținut reclamantul că actul de constatare a fost încheiat la data de 4 noiembrie 2009, fără a fi încunoștințat despre acest fapt, iar actul nu cuprinde obiecțiile și explicațiile sale, motiv ce atrage nulitatea absolută. Prin sentința nr. 22 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 04 noiembrie 2009 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: În mod greșit instanța de fond a reținut că intimatului- reclamant nu i s-a oferit posibilitatea de a se apăra, având în vedere că prin adresa din data de 9 septembrie 2009 reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus declanșarea procedurii de control cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese. Potrivit art. 6 alin. (8) „După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare și să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare”.

Se precizează că aceste drepturi au fost aduse la cunoștință reclamantului prin adresa de înștiințare primită la 11 septembrie 2009. În exercitarea dreptului său la apărare intimatul-reclamant s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate la data de 14 septembrie 2009, dată la care a luat cunoștință de conținutul dosarului și a depus documente pe care le-a considerat utile cauzei. În drept, recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007 republicată, nulitatea de drept este prevăzută doar pentru „actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării fără ca persoana verificată să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare”.

În speță reclamantul-intimat a invocat lipsa, din actul de constatare, a obiecțiilor și explicațiilor sale, precum și încheierea, la data de 4 noiembrie 2009, a actului de constatare fără să fi fost încunoștințat despre acest fapt. Față de faptul că nici una din împrejurările menționate nu este sancționată cu nulitatea absolută a actului atacat, iar reclamantul-intimat nu a dovedit o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza în baza unei excepții de nulitate, a actului atacat, fără a intra în cercetarea fondului cauzei. Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea verificării, pe baza actelor depuse de părți atât în cursul procedurii administrative, cât și în instanță, a legalității și temeiniciei actului de stabilire a pretinsei stării de incompatibilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 22 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.