ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4575/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M.F.

a formulat contestație împotriva actului de constatare din anul 2009 emis de Inspecția

de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care s-a constatat

că începând cu data de 18 iunie 2008, s-ar afla în stare de incompatibilitate, întrucât

deține simultan funcția de primar și calitatea de comerciant persoană fizică.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 144/2007, republicată, în sensul că actul de constatare nu cuprinde mențiunile

prevăzute cu caracter obligatoriu de textul de lege menționat, context în care a

invocat excepția nulității absolute a actului de constatare. A mai susținut reclamantul

că actul de constatare a fost încheiat la data de 4 noiembrie 2009, fără a fi încunoștințat

despre acest fapt, iar actul nu cuprinde obiecțiile și explicațiile sale, motiv

ce atrage nulitatea absolută.

Prin sentința nr. 22 din

1 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.F., în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 04

noiembrie 2009 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța

de fond a reținut că intimatului- reclamant nu i s-a oferit posibilitatea de a se

apăra, având în vedere că prin adresa din data de 9 septembrie 2009 reclamantului

i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus declanșarea procedurii de control

cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităților și al conflictului

de interese. Potrivit art. 6 alin. (8) „După începerea verificării, persoana verificată

are dreptul să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare și să

ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată

de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare”.

Se precizează că aceste

drepturi au fost aduse la cunoștință reclamantului prin adresa de înștiințare primită

la 11 septembrie 2009.

În exercitarea dreptului

său la apărare intimatul-reclamant s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de

Integritate la data de 14 septembrie 2009, dată la care a luat cunoștință de conținutul

dosarului și a depus documente pe care le-a considerat utile cauzei.

În drept, recurenta și-a

încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin.

(9) din Legea nr. 144/2007 republicată, nulitatea de drept este prevăzută doar pentru

„actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării fără

ca persoana verificată să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare”.

În speță reclamantul-intimat

a invocat lipsa, din actul de constatare, a obiecțiilor și explicațiilor sale, precum

și încheierea, la data de 4 noiembrie 2009, a actului de constatare fără să fi fost

încunoștințat despre acest fapt.

Față de faptul că nici

una din împrejurările menționate nu este sancționată cu nulitatea absolută a actului

atacat, iar reclamantul-intimat nu a dovedit o vătămare în sensul art. 105

alin. (2) C. proc. civ., respectiv o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel

decât prin anularea actului, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de

fond a soluționat cauza în baza unei excepții de nulitate, a actului atacat, fără

a intra în cercetarea fondului cauzei.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, în vederea verificării, pe baza actelor depuse de părți atât în cursul

procedurii administrative, cât și în instanță, a legalității și temeiniciei actului

de stabilire a pretinsei stării de incompatibilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 22 din 1 februarie 2010

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.