ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5027/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 117 din 5 aprilie 2012,

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins contestația formulată de contestatorul P.G., în

contradictoriu cu intimata A.N.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, cu privire la nulitatea Actului de constatare nr. 73138/G/II

din 23 iunie 2011, motivată pe împrejurarea că cercetarea contestatorului s-a

realizat în condiții total oculte, neavând acces la raportul de evaluare, cu

nesocotirea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 14, art. 20 alin. (1), art.

21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 176/2010, instanța de fond a constatat, în

raport de aceste dispoziții legale ce reglementează procedura de evaluare a

incompatibilității, ce se întocmește de intimată în îndeplinirea atribuțiilor

legale prevăzute de Legea nr. 144/2007, că au fost respectate întru totul

dispozițiile art. 20 - 26 din lege și că procedura a fost urmată întocmai de

către inspectorul de integritate.

Pe fondul

contestației, Curtea a reținut că în mod corect intimata a constatat starea de

incompatibilitate a lui P.G. pentru perioada 19 decembrie 2007 - 19 decembrie

2008 (pentru legislatura 2004 - 2008) și 19 decembrie 2008 - 24 aprilie 2010

(legislatura 2008 - 2012), întrucât acesta a deținut simultan atât calitatea de

deputat în Parlamentul României, cât și calitatea de administrator la societăți

comerciale, încălcând astfel dispozițiile art. 71 alin. (2) din Constituția

României și art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice.

Instanța de fond a

apreciat că apărarea contestatorului, potrivit căreia starea de

incompatibilitate este inexistentă, nemaisubzistând la momentul emiterii

actului de constatare, trebuie înlăturată, întrucât respectiva stare de

incompatibilitate exista la momentul sesizării din oficiu A.N.I., prin Nota de

propunere nr. 85144/A/II din 17 noiembrie 2010, potrivit înregistrărilor din

Registrul Comerțului, astfel că în mod corect s-a constatat de către intimată

că P.G. a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

161/2003, în perioada 19 decembrie 2007 - 26 aprilie 2010, când a deținut

simultan funcția de deputat și administrator al unor societăți comerciale.

Curtea a apreciat că

Actul de constatare nr. 73138/G/II din 23 iunie 2011 a fost întocmit cu

respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, că nu este

afectat de nulitate absolută, este temeinic și legal și că în mod corect s-a

concluzionat de către intimată că în perioada 19 decembrie 2007 - 26 aprilie

2010 contestatorul s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate

dispozițiile art. 87 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum și faptul

că prin emiterea actului contestat contestatorul nu a fost vătămat în

drepturile sale, astfel că a respins contestația formulată de acesta ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatorul P.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

netimbrării recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta

este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa

judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15

RON, conform dovezilor anexate la dosar, recurentul nu și-a îndeplinit această

obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar, "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de P.G. împotriva Sentinței nr. 117 din 5 aprilie 2012 a Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ