ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6882 din 4 decembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, următoarele aspecte:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iulie 2012, reclamantul

C.E. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând

anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de pârâtă.

S-a reținut că prin

raportul de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de ANI s-a constatat că

reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada

exercitării mandatului 2008 - 2012 de consilier local nu a respectat

prevederile dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, respectiv societățile

comerciale cu capital privat la care soția reclamantului deține calitatea de

asociat unic și funcția de administrator și alta unde persoana evaluată deține

funcția de administrator au încheiat contracte de servicii cu Primăria

municipiului Slobozia, în valoare totală de 242 794 lei.

Pentru constatarea

stării de incompatibilitate, ANI a reținut că începând cu data de 20 iunie 2008

a fost validat mandatul reclamantului de consilier local (conform Hotărârii nr.

2/2008 a Consiliului Local al Municipiului Slobozia); conform răspunsului din

12 aprilie 2012 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, persoana

evaluată deține următoarele funcții și calități: deține funcția de

administrator Președinte al Consiliului de Administrație din data de 4

noiembrie 1994, iar din data de 8 iunie 2000 deține funcția de administrator la

SC P. SA - J21/133/1991.

În speță, s-a

apreciat că actul administrativ contestat este legal, având în vedere

dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora consilierii locali

și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director

general, director, manager, administrator, membru al consiliului de

administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de

acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital

majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu

pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de

lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile

administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile

autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului

local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de

consiliile locale sau consiliile Județene respective.

În ceea ce privește

susținerea reclamantului că încheierea contractelor cu autoritățile publice, nu

a fost la inițiativa sa ori a conducerii societății, ci la inițiativa

autorității publice locale, s-a constatat că aceasta este irelevantă în

soluționarea cauzei, din moment ce contractul reprezintă acordul de voință

între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau stinge între acestea

raporturi juridice.

Cu privire la

împrejurarea potrivit căreia reclamantul și Consiliul de administrație al SC P.

SA nu ar fi urmărit obținerea vreunui beneficiu de pe urma acestor contracte,

s-a constatat că aceasta nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a

cauzei, întrucât art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu condiționează existența

stării de incompatibilitate de obținerea unor beneficii în urma încheierii

contractelor la care se referă acest text de lege.

De asemenea, s-a

reținut că art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu face nicio distincție după cum

contractele încheiate cu autoritățile administrației publice locale sunt sau nu

determinabile pentru profitul societății care le încheie, prin urmare nu

prezintă relevanță că SC P. SA a avut încheiate contracte de valori foarte mari

cu terțe persoane, iar contractele încheiate cu Primăria nu erau de natură să

fie determinabile pentru activitatea și profitul societății.

În fine, s-a

constatat că sunt incidente în privința reclamantului dispozițiile art. 90 din

Legea nr. 161/2003, susținerea reclamantului potrivit căreia nu face parte din

Primăria Slobozia ci din Consiliul local Slobozia neputând fi reținută în

soluționarea favorabilă, câtă vreme contractele au fost încheiate cu

autoritatea ce duce la îndeplinire hotărârile autorității administrației

publice locale al cărei membru este reclamantul.

Împotriva Sentinței

civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamantul C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., susținând nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin prisma

următoarelor critici:

Instanța de fond nu a

ținut cont de faptul că toate contractele ce au făcut obiectul evaluării A.N.I.

au fost încheiate de SC P. SA sau SC A. SRL cu Primăria Slobozia și nu cu

Consiliul Local Slobozia, unde avea calitatea de consilier local, așa încât

dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu erau aplicabile în cauză, în

condițiile în care textul de lege este explicit și restrictiv, menționând clar

cu cine nu are voie consilierul local, în calitatea lui de administrator,

director etc. al unei societăți comerciale, să încheie contracte, respectiv cu

autoritatea locală din care fac parte.

Mai arată recurentul

că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 autoritățile

administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități

deliberative, și primarii, ca autorități executive. Prin urmare textul invocat

ca și temei legal al incompatibilității nu își poate găsi aplicabilitatea în

cauză deoarece autoritatea administrație publice locale din care făcea parte,

respectiv Consiliul Local Slobozia, nu a încheiat nici un contract cu SC P. SA

sau SC A. SRL.

Ceea ce nu a avut în

vedere instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate se rezumă, în opinia

recurentului, la următoarele aspecte:

- Primăria nu este

autoritate publică locală, prin voința legii, și nu poate fi asimilată

acesteia, neputându-i-se aplica prevederi referitoare la aceasta, legiuitorul

definind clar în Legea nr. 215/2001 care sunt autoritățile publice locale,

respectiv primarii și consiliile locale. În aceeași lege este reglementată

noțiunea de primărie, ca fiind o structură funcțională alcătuită din primar,

viceprimar, secretar și aparatul de specialitate al primarului, atribuția sa

fiind aducerea la îndeplinire a actelor administrative emise de primar și

consiliul local și soluționarea problemelor curente ale colectivității locale.

- Nici o prevedere

din Legea nr. 215/2001 nu poate duce la interpretarea că primăria este

subordonata consiliului local, neavând, în fapt și în drept, nici o legătură

funcțională cu aceasta.

- Legea nr. 161/2003

este clară și de strictă interpretare, punând în incompatibilitate doar

consilierul local ce deține una din funcțiile menționate la art. 90, care

încheie contracte, prin societățile unde exercită respectiva funcție, cu

consiliul local.

- Rațiunea Legii nr.

161/2003 este prevenirea faptelor de corupție, sens în care legiuitorul a dorit

să cenzureze posibilitatea ca un consilier local să-și creeze avantaje prin

încheierea de contracte comerciale cu consiliul local, dat fiind că, prin vot,

putea influența soarta atribuirii unor sume de bani sau a unor contracte.

- Prezentând

motivarea, instanța de fond admite implicit faptul că art. 90 din Legea nr.

161/2003 este aplicabil întrucât Primăria Slobozia, în calitate de

cocontractant, a adus la îndeplinire hotărârile consiliului local din care

făcea parte. Aceste hotărâri ar fi trebuit, însă, să consfințească atribuirea

unor contracte comerciale către cele două societăți comerciale, iar primăria să

le desăvârșească prin încheierea contractelor.

- Dacă instanța de

fond a extins, adăugând la lege, subiectele contractelor ce atrag

incompatibilitatea, adăugând și primăria, trebuia să arate și ce hotărâri ale

Consiliului Local Slobozia a pus în aplicare Primăria Slobozia, referitor la

contractele în cauză.

A concluzionat

recurentul în sensul că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică, în condițiile în care în mod greșit aceasta a apreciat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Intimata Agenția

Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin.

(2) C. proc. civ., însă prin concluziile scrise depuse la dosar a răspuns

punctual motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurent,

reiterând apărările făcute în fața instanței de fond, și conchizând că sentința

atacată este legală și temeinică.

Examinând cauza din

perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a probatoriului

administrat, și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte

constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, reținând, în

acest sens, că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a constatat în mod

corect legalitatea raportului de evaluare a cărei anulare s-a solicitat de

către reclamant, în considerarea celor ce urmează:

Reclamantul C.E. a

supus controlului de legalitate, la instanța de contencios administrativ, în

condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din

15 iunie 2012 prin care Agenția Națională de Integritate a constatat că

reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, în perioada

exercitării mandatului 2008 - 2012 de ales local (consilier local), nu a

respectat prevederile dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției, în condițiile în care SC A. SRL, la care soția

reclamantului deține calitatea de asociat unic și funcția de administrator și

SC P. SA, unde reclamantul deține calitatea de administrator, au încheiat 8

contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, în valoare

totală de 242.794 lei.

Așadar, starea de

incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat a fost

determinată de faptul că două societății comerciale cu capital privat, la care

reclamantul și soția acestuia dețin funcția de administrator și calitatea de

acționar, au încheiat contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului

Slobozia, în perioada în care reclamantul se afla în exercițiul mandatului de

consilier local în Consiliul Local al Municipiului Slobozia, situație de fapt

necontestată prin cererea de recurs.

Criticile formulate

de recurent, circumscrise motivului de recurs reglementat prin dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în mod exclusiv interpretarea

dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, sub aspectul câmpului de aplicare

a respectivei norme juridice prin raportare directă la situația de fapt

reținută, respectiv încheierea celor 8 contracte de cele două societăți cu

Primăria Municipiului Slobozia și nu cu Consiliul Local al Municipiului

Slobozia, structură funcțională din care făcea parte, în calitate de consilier

local recurentul, în perioada supusă evaluării.

Înalta Curte reține

că potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

"Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte,

vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al

consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum

și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital

privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități

administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii,

de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu

autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile

sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea

consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale

înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective".

Conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) din legea menționată, prevederile alin.

(1) se aplică și în cazul în care funcțiile respective sunt deținute de soțul

sau rudele de gradul I ale alesului local.

Astfel, interdicția

instituită de art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabilă reclamantului

întrucât, în perioada exercitării mandatului de consilier local (2008 - 2012),

acesta a deținut funcția de administrator Președinte al Consiliului de

Administrație al SC P. SA, iar soția acestuia calitatea de asociat unic și

administrator al SC A. SRL, societăți care au încheiat contracte de prestări

servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, structură funcțională cu activitate

permanentă, care potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 duce la

îndeplinire Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Slobozia, a cărui

membru este recurentul.

Contrar afirmațiilor

recurentului, nu prezintă relevanță sub aspectul legalității constatării

situației de incompatibilitate faptul că aceste contracte au fost încheiate cu

Primăria Municipiului Slobozia, în condițiile în care potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice

locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile

locale municipale, ca autorități deliberative și primarii ca autorități

executive.

Afirmațiile

recurentului, în sensul că nu a participat la deliberare și nu a votat nicio

hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Slobozia prin care s-ar fi

dezbătut încheierea vreunui contract cu cele două societăți nu prezintă

relevanță în constatarea stării de incompatibilitate în condițiile în care

legiuitorul prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a sancționat

existența unei stări de pericol cu privire la respectarea principiilor

reglementate prin dispozițiilor art. 71 din același act normativ, derivată din

implicarea aleșilor locali, prin deținerea și exercitarea unor funcții în

societăți private, în încheierea unor contracte cu autoritățile administrației

publice locale.

Susținerea

recurentului în sensul că încheierea respectivelor contracte cu Primăria

Municipiului Slobozia și nu cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, nu

atrage o stare de incompatibilitate, în condițiile art. 90 din Legea nr.

161/2003, este lipsită de fundament legal, și denotă o interpretare greșită a

dispozițiilor Legii nr. 215/2001 care stabilește în mod clar atribuțiile, modul

de organizare și funcționare a organele administrației publice locale cât și

raportul juridic instituțional dintre primărie și consiliul local, și este de

natură a fractura în mod nepermis raportul instituțional dintre Primărie și

Consiliul Local, ca autorități ale administrației publice locale.

Este evidentă

existența unei relații funcționale dintre Consiliul local, ca și organ

deliberativ, și Primăria, ca și organ executiv, în mecanismul de realizare a

autonomiei locale, prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.

215/2001, ca și faptul că prin natura atribuțiilor reglementate prin lege,

contractele care vizează servicii, lucrări, achiziții publice la nivelul

administrației publice locale se încheie de către Primărie, structură funcțională

cu activitate permanentă, reprezentată de Primar și nu de către Consiliul

local, organism cu rol exclusiv deliberativ.

Totodată,

interpretarea dată de recurent dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003

este și contrară scopului instituirii regimului juridic al incompatibilităților

prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităților publice cu

respectarea principiilor reglementate prin dispozițiile art. 71 din același act

normativ, și implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de

exercitare a puterii publice la nivel local.

Înalta Curte

împărtășește, așadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului

în sensul că interpretarea logico - rațională dar și istorico - teleologică a

normelor de drept mai sus indicate conduce la concluzia că starea de

incompatibilitate reglementată prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003

sancționează și ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către

societăți în care un consilier local deține una din funcțiile la care se face

referire expresă în respectiva normă de drept.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și

completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de

reclamantul C.E. împotriva Sentinței civile nr. 6882 din data de 4 decembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I  D E

Respinge recursul

declarat de C.E. împotriva Sentinței civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014

Procesat de GGC - CL