ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 6882 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, următoarele aspecte: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iulie 2012, reclamantul C.E. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de pârâtă.

S-a reținut că prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de ANI s-a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării mandatului 2008 - 2012 de consilier local nu a respectat prevederile dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, respectiv societățile comerciale cu capital privat la care soția reclamantului deține calitatea de asociat unic și funcția de administrator și alta unde persoana evaluată deține funcția de administrator au încheiat contracte de servicii cu Primăria municipiului Slobozia, în valoare totală de 242 794 lei.

Pentru constatarea stării de incompatibilitate, ANI a reținut că începând cu data de 20 iunie 2008 a fost validat mandatul reclamantului de consilier local (conform Hotărârii nr. 2/2008 a Consiliului Local al Municipiului Slobozia); conform răspunsului din 12 aprilie 2012 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, persoana evaluată deține următoarele funcții și calități: deține funcția de administrator Președinte al Consiliului de Administrație din data de 4 noiembrie 1994, iar din data de 8 iunie 2000 deține funcția de administrator la SC P. SA - J21/133/1991.

În speță, s-a apreciat că actul administrativ contestat este legal, având în vedere dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile Județene respective.

În ceea ce privește susținerea reclamantului că încheierea contractelor cu autoritățile publice, nu a fost la inițiativa sa ori a conducerii societății, ci la inițiativa autorității publice locale, s-a constatat că aceasta este irelevantă în soluționarea cauzei, din moment ce contractul reprezintă acordul de voință între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau stinge între acestea raporturi juridice. Cu privire la împrejurarea potrivit căreia reclamantul și Consiliul de administrație al SC P. SA nu ar fi urmărit obținerea vreunui beneficiu de pe urma acestor contracte, s-a constatat că aceasta nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a cauzei, întrucât art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu condiționează existența stării de incompatibilitate de obținerea unor beneficii în urma încheierii contractelor la care se referă acest text de lege.

De asemenea, s-a reținut că art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu face nicio distincție după cum contractele încheiate cu autoritățile administrației publice locale sunt sau nu determinabile pentru profitul societății care le încheie, prin urmare nu prezintă relevanță că SC P. SA a avut încheiate contracte de valori foarte mari cu terțe persoane, iar contractele încheiate cu Primăria nu erau de natură să fie determinabile pentru activitatea și profitul societății. În fine, s-a constatat că sunt incidente în privința reclamantului dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, susținerea reclamantului potrivit căreia nu face parte din Primăria Slobozia ci din Consiliul local Slobozia neputând fi reținută în soluționarea favorabilă, câtă vreme contractele au fost încheiate cu autoritatea ce duce la îndeplinire hotărârile autorității administrației publice locale al cărei membru este reclamantul.

Împotriva Sentinței civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin prisma următoarelor critici: Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că toate contractele ce au făcut obiectul evaluării A.N.I. au fost încheiate de SC P. SA sau SC A. SRL cu Primăria Slobozia și nu cu Consiliul Local Slobozia, unde avea calitatea de consilier local, așa încât dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu erau aplicabile în cauză, în condițiile în care textul de lege este explicit și restrictiv, menționând clar cu cine nu are voie consilierul local, în calitatea lui de administrator, director etc. al unei societăți comerciale, să încheie contracte, respectiv cu autoritatea locală din care fac parte.

Mai arată recurentul că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Prin urmare textul invocat ca și temei legal al incompatibilității nu își poate găsi aplicabilitatea în cauză deoarece autoritatea administrație publice locale din care făcea parte, respectiv Consiliul Local Slobozia, nu a încheiat nici un contract cu SC P. SA sau SC A. SRL. Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate se rezumă, în opinia recurentului, la următoarele aspecte: - Primăria nu este autoritate publică locală, prin voința legii, și nu poate fi asimilată acesteia, neputându-i-se aplica prevederi referitoare la aceasta, legiuitorul definind clar în Legea nr. 215/2001 care sunt autoritățile publice locale, respectiv primarii și consiliile locale.

În aceeași lege este reglementată noțiunea de primărie, ca fiind o structură funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretar și aparatul de specialitate al primarului, atribuția sa fiind aducerea la îndeplinire a actelor administrative emise de primar și consiliul local și soluționarea problemelor curente ale colectivității locale. - Nici o prevedere din Legea nr. 215/2001 nu poate duce la interpretarea că primăria este subordonata consiliului local, neavând, în fapt și în drept, nici o legătură funcțională cu aceasta. - Legea nr. 161/2003 este clară și de strictă interpretare, punând în incompatibilitate doar consilierul local ce deține una din funcțiile menționate la art. 90, care încheie contracte, prin societățile unde exercită respectiva funcție, cu consiliul local.

- Rațiunea Legii nr. 161/2003 este prevenirea faptelor de corupție, sens în care legiuitorul a dorit să cenzureze posibilitatea ca un consilier local să-și creeze avantaje prin încheierea de contracte comerciale cu consiliul local, dat fiind că, prin vot, putea influența soarta atribuirii unor sume de bani sau a unor contracte. - Prezentând motivarea, instanța de fond admite implicit faptul că art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabil întrucât Primăria Slobozia, în calitate de cocontractant, a adus la îndeplinire hotărârile consiliului local din care făcea parte. Aceste hotărâri ar fi trebuit, însă, să consfințească atribuirea unor contracte comerciale către cele două societăți comerciale, iar primăria să le desăvârșească prin încheierea contractelor.

- Dacă instanța de fond a extins, adăugând la lege, subiectele contractelor ce atrag incompatibilitatea, adăugând și primăria, trebuia să arate și ce hotărâri ale Consiliului Local Slobozia a pus în aplicare Primăria Slobozia, referitor la contractele în cauză. A concluzionat recurentul în sensul că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în condițiile în care în mod greșit aceasta a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003. Intimata Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., însă prin concluziile scrise depuse la dosar a răspuns punctual motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurent, reiterând apărările făcute în fața instanței de fond, și conchizând că sentința atacată este legală și temeinică.

Examinând cauza din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, reținând, în acest sens, că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a constatat în mod corect legalitatea raportului de evaluare a cărei anulare s-a solicitat de către reclamant, în considerarea celor ce urmează: Reclamantul C.E.

a supus controlului de legalitate, la instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 15 iunie 2012 prin care Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, în perioada exercitării mandatului 2008 - 2012 de ales local (consilier local), nu a respectat prevederile dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în condițiile în care SC A. SRL, la care soția reclamantului deține calitatea de asociat unic și funcția de administrator și SC P. SA, unde reclamantul deține calitatea de administrator, au încheiat 8 contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, în valoare totală de 242.794 lei.

Așadar, starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat a fost determinată de faptul că două societății comerciale cu capital privat, la care reclamantul și soția acestuia dețin funcția de administrator și calitatea de acționar, au încheiat contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, în perioada în care reclamantul se afla în exercițiul mandatului de consilier local în Consiliul Local al Municipiului Slobozia, situație de fapt necontestată prin cererea de recurs. Criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs reglementat prin dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizează în mod exclusiv interpretarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, sub aspectul câmpului de aplicare a respectivei norme juridice prin raportare directă la situația de fapt reținută, respectiv încheierea celor 8 contracte de cele două societăți cu Primăria Municipiului Slobozia și nu cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, structură funcțională din care făcea parte, în calitate de consilier local recurentul, în perioada supusă evaluării.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective". Conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) din legea menționată, prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.

Astfel, interdicția instituită de art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabilă reclamantului întrucât, în perioada exercitării mandatului de consilier local (2008 - 2012), acesta a deținut funcția de administrator Președinte al Consiliului de Administrație al SC P. SA, iar soția acestuia calitatea de asociat unic și administrator al SC A. SRL, societăți care au încheiat contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, structură funcțională cu activitate permanentă, care potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 duce la îndeplinire Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Slobozia, a cărui membru este recurentul.

Contrar afirmațiilor recurentului, nu prezintă relevanță sub aspectul legalității constatării situației de incompatibilitate faptul că aceste contracte au fost încheiate cu Primăria Municipiului Slobozia, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

Afirmațiile recurentului, în sensul că nu a participat la deliberare și nu a votat nicio hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Slobozia prin care s-ar fi dezbătut încheierea vreunui contract cu cele două societăți nu prezintă relevanță în constatarea stării de incompatibilitate în condițiile în care legiuitorul prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a sancționat existența unei stări de pericol cu privire la respectarea principiilor reglementate prin dispozițiilor art. 71 din același act normativ, derivată din implicarea aleșilor locali, prin deținerea și exercitarea unor funcții în societăți private, în încheierea unor contracte cu autoritățile administrației publice locale.

Susținerea recurentului în sensul că încheierea respectivelor contracte cu Primăria Municipiului Slobozia și nu cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, nu atrage o stare de incompatibilitate, în condițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, este lipsită de fundament legal, și denotă o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 care stabilește în mod clar atribuțiile, modul de organizare și funcționare a organele administrației publice locale cât și raportul juridic instituțional dintre primărie și consiliul local, și este de natură a fractura în mod nepermis raportul instituțional dintre Primărie și Consiliul Local, ca autorități ale administrației publice locale.

Este evidentă existența unei relații funcționale dintre Consiliul local, ca și organ deliberativ, și Primăria, ca și organ executiv, în mecanismul de realizare a autonomiei locale, prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ca și faptul că prin natura atribuțiilor reglementate prin lege, contractele care vizează servicii, lucrări, achiziții publice la nivelul administrației publice locale se încheie de către Primărie, structură funcțională cu activitate permanentă, reprezentată de Primar și nu de către Consiliul local, organism cu rol exclusiv deliberativ.

Totodată, interpretarea dată de recurent dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 este și contrară scopului instituirii regimului juridic al incompatibilităților prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităților publice cu respectarea principiilor reglementate prin dispozițiile art. 71 din același act normativ, și implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de exercitare a puterii publice la nivel local. Înalta Curte împărtășește, așadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că interpretarea logico - rațională dar și istorico - teleologică a normelor de drept mai sus indicate conduce la concluzia că starea de incompatibilitate reglementată prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sancționează și ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către societăți în care un consilier local deține una din funcțiile la care se face referire expresă în respectiva normă de drept.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C.E. împotriva Sentinței civile nr. 6882 din data de 4 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E. împotriva Sentinței civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014 Procesat de GGC - CL