ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3959/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2012

sub nr. 6141/2 reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta ANI - Inspecția

de Integritate pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea raportului de evaluare nr. 33933/G/II din 13 iulie 2012 al pârâtei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare mai sus indicat

pârâta a afirmat fără temei legal că ar fi fost în stare de incompatibilitate

în perioada 18 iunie 2008-20 ianuarie 2010, fiindu-i aplicabile dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

A mai arătat

reclamantul că, în anul 2002, împreună cu soția sa C.R. și cu socrul său, M.G.,

în temeiul Legii nr. 300/2004, privind autorizarea persoanelor fizice și a

asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent,

a înființat Asociația familială "M.G.C." reorganizată în prezent în

întreprindere familială.

A mai arătat că în

raportul contestat s-a invocat faptul că a deținut calitatea de membru în

cadrul Întreprinderii familiale "M.G.C." pe lângă funcția de primar

al comunei Balaci pe care o deține din data de 18 iunie 2008.

A precizat că în

Legea nr. 161/2003, la art. 87, nu se include la alin. (1) ca stare de

incompatibilitate a primarului și situația în care acesta este membru al unei

întreprinderi familiale și numai calitatea de asociat în cadrul unei societăți

comerciale.

A considerat că nu a

avut calitatea de comerciant deoarece nu a făcut acte și fapte de comerț,

invocând și prevederile art. 7 C. com.

Prin Sentința nr. 926

din 6 martie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.I. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

Reclamantul a făcut

parte, potrivit propriilor afirmații din acțiune, reținerilor din procesul de

evaluare contestat și înscrisurilor de la ORC, dintr-o întreprindere familială

AF M.G.C. începând cu anul 2002.

A mai arătat instanța

că, deși prin acțiune a invocat faptul ca s-a retras din această întreprindere

familială conform rezoluției directorului ORC de pe lângă Tribunalul Teleorman

la 20 ianuarie 2010, ulterior a încercat să demonstreze că în fapt s-a retras

în 2009 (a se vedea adresa depusa la 16 ianuarie 2013), că nu a obținut venituri

în calitate de membru al întreprinderii familiale în perioada 2009 și ulterior.

În opinia curții, din

raportul mai sus invocat reiese că reclamantul a fost în stare de

incompatibilitate în perioada 18 iunie 2008 - 20 ianuarie 2010.

Din declarația privind

veniturile realizate în anul 2008 reiese că în anul respectiv reclamantul a

avut un venit brut de 21000 lei, precum și cheltuieli în aceeași sumă.

A menționat instanța

că, Legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de realizarea

efectivă de venituri din activitatea desfășurată, respectiv din calitatea de

comerciant.

Cu privire la

calitatea de comerciant s-a reținut că, în privința membrilor unei

întreprinderi familiale există un act normativ special, astfel că nu sunt

aplicabile dispozițiile C. com., lege generală, referitoare la dobândirea

calității de comerciant.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul C.I.

Reclamantul-recurent

a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Criticile

recurentului vizează, în esență, nelegalitatea Raportului de evaluare: intimata

a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea

nr. 161/2003, susținând totodată și că dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr.

44/2008 s-ar putea corobora cu acestea; intimata ANI a aplicat în mod eronat,

retroactiv, dispozițiile Legii nr. 176/2010.

de recurs cu privire la recursul formulat de C.I.

Recursul este

neîntemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Starea de

incompatibilitate evaluată de Agenția Națională de Integritate s-a întemeiat pe

constatarea potrivit căreia, în perioada 18 iunie 2008 - 20 ianuarie 2010,

reclamantul C.I. s-a aflat în stare de incompatibilitate în sensul prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și

completările ulterioare, prin deținerea concomitentă a calității de comerciant persoană

fizică în cadrul întreprinderii Familiale M.G.C. și exercitarea mandatului de

primar al comunei Balaci din județul Teleorman.

Potrivit prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar este

incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Instanța de recurs

reține că textul normei juridice trebuie interpretat, în primul rând din punct

de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că

scopul legiuitorului și al reglementărilor a fost acela de prevenire a

corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să

adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă în situația de

exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

Așa cum reiese din

înscrisurile existente la dosarul cauzei, recurentul-reclamant a fost validat

în funcția de primar al localității Balaci, jud.Teleorman la data de 18 iunie

2008, conform adresei din 10 iunie 2011 a Primăriei Balaci.

În perioada 10

septembrie 2002 - 20 ianuarie 2010, reclamantul este membru în cadrul

Întreprinderii Familiale M.G.C. - înregistrată al ONRC, conform adresei din 15

iulie 2011 a ONRC.

Conform prevederilor

art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008 - Secțiunea 3 privind Regimul juridic al

întreprinderii familiale "membrii întreprinderii familiale sunt

comercianți persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul

comerțului".

Așa cum corect a

reținut instanța de fond, recurentul-reclamant a deținut în perioada amintită,

concomitent cu exercitarea mandatului de ales local - primar - și calitatea de

comerciant persoană fizică, ceea ce a generat o situație de incompatibilitate.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar observă că, în perioada supusă evaluării a obținut

venituri atât de natură salarială de la Primăria Balaci, Jud.Teleorman, cât și

venituri din activități comerciale, realizate în cadrul Întreprinderii

Familiale M.G.C., conform adresei din 8 august 2011, transmisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Teleorman.

Prin urmare, susținerile

recurentului potrivit cărora nu ar fi exercitat acte și fapte de comerț, nu pot

fi reținute.

Legea nu

condiționează existența stării de incompatibilitate de realizarea efectivă de

venituri din activitatea desfășurata, respectiv din calitatea de comerciant.

Apărarea

recurentului-reclamant în sensul că nu a avut niciun moment atribuții privind

reprezentarea întreprinderii familiale este lipsită de orice consistență în

raport cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În concluzie, rezultă

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, recursul fiind

neîntemeiat, urmând ca acesta să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 926 din 6 martie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN