ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7167/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul M.R.I. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 și suspendarea executării acestuia. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare atacat pârâta a constatat faptul că, pe perioada exercitării funcției de viceprimar, respectiv 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică.

În opinia reclamantului, actul administrativ aflat în discuție este nelegal, pe de o parte, întrucât Legea nr. 176/2010 nu putea fi aplicată retroactiv la o situație de fapt din perioada 2008 - 2009, astfel că acest act normativ nu poate constitui temei de drept pentru analiza situației sale de incompatibilitate. Pe de altă parte, interpretarea dată de pârâtă textelor legale incidente în cauză este restrictivă și nu ține seama de spiritul legii, mai precis acela de a împiedica demnitarul public să se folosească de autoritatea funcției pe care o deține pentru a obține beneficii în calitate de comerciant persoană fizică. Referitor la cererea de suspendare a actului contestat, reclamantul a arătat că deține în continuare calitatea de consilier local, iar existența raportului de evaluare îl poate împiedica să exercite demnități publice sau o funcție electivă.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 1794 din 13 martie 2012, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Raportul de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că reclamantul M.R.I. s-a aflat, în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii este nefondat, deoarece Legea nr. 176/2010 instituie proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, conferind Agenției Naționale de Integritate, printre alte atribuții, și pe aceea de a stabili starea de incompatibilitatea a persoanelor ce ocupă astfel de funcții sau demnități, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane. Incompatibilitatea reținută în sarcina reclamantului este prevăzută de Legea nr. 161/2003, normele de drept material incidente în cauză fiind, așadar, anterioare perioadei pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate.

Sesizarea depusă de Prefectul Județului Călărași cu privire la starea de incompatibilitate a reclamantului, înregistrată la Agenția Națională de Integritate la data de 27 mai 2011, a fost instrumentată în conformitate cu legea în vigoare atât la data formulării acesteia, cât și pe parcursul verificărilor. Nici cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamant nu este fondat, în condițiile în care, pentru constatarea stării de incompatibilitate, este irelevantă împrejurarea că persoana care a deținut simultan funcțiile sau calitățile incompatibile potrivit legii nu a obținut efectiv beneficii și nu s-a folosit în acest scop de funcția sau demnitatea publică ocupată, căci incompatibilitățile sunt reglementate tocmai pentru a preveni conflictul de interese.

3. Recursul declarat de reclamantul M.R.I. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a prezentat conținutul raportului de evaluare contestat și a susținut faptul că autoritatea intimată și prima instanță au dat o interpretare extrem de restrictivă și, prin urmare, nelegală cadrului normativ aplicabil în speță. În concepția recurentului, interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 nu trebuie să fie rigidă, în sensul că simpla deținere a demnității publice și a calității de comerciant nu poate constitui de jure stare de incompatibilitate. Din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă faptul că, în perioada supusă analizei, persoana fizică autorizată nu a avut niciun fel de activitate comercială și, pe cale de consecință, niciun fel de venit.

Simplul fapt că nu s-a operat radierea de la Oficiul Registrului Comerțului nu poate constitui o încălcare a dispozițiilor legale anterior enunțate. 3. Apărările formulate de intimata Agenția Națională de Integritate Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele prezentate la dosar ICCJ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit de către Agenția Națională de Integritate.

Curtea de apel a respins acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie. Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că actul administrativ dedus judecății este legal. Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele: 1.1. Critica referitoare la greșita aplicare a procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 la conflictul de interese existent în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, anterior apariției acestei legi este nefondată.

Pentru dezlegarea acestei probleme de drept prezintă relevanță juridică dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: „Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.” În speța de față, în baza dispoziției normative anterior citate, intimata a evaluat activitatea desfășurată de către recurent în perioada 19 iunie 2008 (data validării mandatului de consilier local) - 16 noiembrie 2011 (data întocmirii de către Primăria municipiului Călărași a Adresei nr. 51993/2011).

Potrivit prevederilor art. 80 al capitolului 3, secțiunea 1 (incompatibilități) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile cuprinse în acest titlu al legii.

Conform dispozițiilor art. 87 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

În raportul de evaluare dedus judecății, intimata a reținut faptul că recurentul a încălcat normele mai sus arătate, deoarece, în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, a deținut atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică. Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe pe aspectul dedus judecății: cazul de incompatibilitate este prevăzut de Legea nr. 161/2003, act normativ anterior perioadei pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul. În plus, trebuie evidențiat și faptul că Legea nr. 176/2010 cuprinde norme de procedură de imediată aplicare. În consecință, în cauza de față nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, ci s-a dat eficiență dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: „verificările aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a legii continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.” 1.2.

Critica referitoare la reținerea greșită a stării de incompatibilitate este nefondată. Astfel, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu prezintă nicio relevanță susținerea reclamantului în sensul că nu a obținut, în perioada analizată, niciun venit urmare a deținerii calității de comerciant persoană fizică și, ca atare, nu s-a folosit în acest scop de funcția publică ocupată. Într-adevăr, singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile. Așadar, este lipsit de importanță juridică faptul că recurentul nu a desfășurat efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcția de viceprimar, atâta timp cât a continuat să dețină calitatea respectivă.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.R.I. împotriva Sentinței civile nr. 1794 din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM