ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7167/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7167/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei și procedura derulată de
prima instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul
M.R.I. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună
anularea raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 și
suspendarea executării acestuia.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare atacat pârâta a
constatat faptul că, pe perioada exercitării funcției de viceprimar, respectiv
19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, acesta s-a aflat în stare de
incompatibilitate, deoarece a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar,
cât și calitatea de comerciant persoană fizică.
În opinia
reclamantului, actul administrativ aflat în discuție este nelegal, pe de o
parte, întrucât Legea nr. 176/2010 nu putea fi aplicată retroactiv la o
situație de fapt din perioada 2008 - 2009, astfel că acest act normativ nu
poate constitui temei de drept pentru analiza situației sale de
incompatibilitate.
Pe de altă parte,
interpretarea dată de pârâtă textelor legale incidente în cauză este
restrictivă și nu ține seama de spiritul legii, mai precis acela de a împiedica
demnitarul public să se folosească de autoritatea funcției pe care o deține
pentru a obține beneficii în calitate de comerciant persoană fizică.
Referitor la cererea
de suspendare a actului contestat, reclamantul a arătat că deține în continuare
calitatea de consilier local, iar existența raportului de evaluare îl poate
împiedica să exercite demnități publice sau o funcție electivă.
În întâmpinarea
formulată în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea
acțiunii ca nefondată.
Hotărârea Curții
de Apel
Curtea de Apel
București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 1794
din 13 martie 2012, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Raportul de
evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit de Agenția Națională de
Integritate s-a constatat că reclamantul M.R.I. s-a aflat, în perioada 19 iunie
2008 - 29 ianuarie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut,
simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană
fizică, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) și art. 91
alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Primul motiv de
nelegalitate invocat de reclamant referitor la încălcarea principiului
neretroactivității legii este nefondat, deoarece Legea nr. 176/2010 instituie
proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, conferind Agenției Naționale de
Integritate, printre alte atribuții, și pe aceea de a stabili starea de
incompatibilitatea a persoanelor ce ocupă astfel de funcții sau demnități, din
oficiu sau la sesizarea oricărei persoane.
Incompatibilitatea
reținută în sarcina reclamantului este prevăzută de Legea nr. 161/2003, normele
de drept material incidente în cauză fiind, așadar, anterioare perioadei pentru
care s-a reținut starea de incompatibilitate.
Sesizarea depusă de
Prefectul Județului Călărași cu privire la starea de incompatibilitate a
reclamantului, înregistrată la Agenția Națională de Integritate la data de 27
mai 2011, a fost instrumentată în conformitate cu legea în vigoare atât la data
formulării acesteia, cât și pe parcursul verificărilor.
Nici cel de-al doilea
motiv de nelegalitate invocat de reclamant nu este fondat, în condițiile în
care, pentru constatarea stării de incompatibilitate, este irelevantă
împrejurarea că persoana care a deținut simultan funcțiile sau calitățile
incompatibile potrivit legii nu a obținut efectiv beneficii și nu s-a folosit
în acest scop de funcția sau demnitatea publică ocupată, căci
incompatibilitățile sunt reglementate tocmai pentru a preveni conflictul de
interese.
Recursul declarat
de reclamantul M.R.I.
În motivarea căii
extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., recurentul a prezentat conținutul raportului de evaluare contestat
și a susținut faptul că autoritatea intimată și prima instanță au dat o
interpretare extrem de restrictivă și, prin urmare, nelegală cadrului normativ
aplicabil în speță.
În concepția
recurentului, interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) și art. 91
alin. (3) din Legea nr. 161/2003 nu trebuie să fie rigidă, în sensul că simpla
deținere a demnității publice și a calității de comerciant nu poate constitui
de jure stare de incompatibilitate.
Din analiza actelor
existente la dosarul cauzei rezultă faptul că, în perioada supusă analizei,
persoana fizică autorizată nu a avut niciun fel de activitate comercială și, pe
cale de consecință, niciun fel de venit.
Simplul fapt că nu
s-a operat radierea de la Oficiul Registrului Comerțului nu poate constitui o
încălcare a dispozițiilor legale anterior enunțate.
Apărările
formulate de intimata Agenția Națională de Integritate
Intimata a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru
argumentele prezentate la dosar ICCJ.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse
în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ.,
sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant
a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect
anularea Raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit
de către Agenția Națională de Integritate.
Curtea de apel a respins
acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie.
Prima instanță a
reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată,
apreciind că actul administrativ dedus judecății este legal.
Detaliind problemele de
drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate,
Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Critica
referitoare la greșita aplicare a procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 la
conflictul de interese existent în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009,
anterior apariției acestei legi este nefondată.
Pentru dezlegarea
acestei probleme de drept prezintă relevanță juridică dispozițiile art. 11
alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: „Activitatea de evaluare a
declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă,
precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada
exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a
conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata
exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani
după încetarea acestora.”
În speța de față, în
baza dispoziției normative anterior citate, intimata a evaluat activitatea
desfășurată de către recurent în perioada 19 iunie 2008 (data validării
mandatului de consilier local) - 16 noiembrie 2011 (data întocmirii de către
Primăria municipiului Călărași a Adresei nr. 51993/2011).
Potrivit prevederilor
art. 80 al capitolului 3, secțiunea 1 (incompatibilități) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea
și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare,
incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele
reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției
publice care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcție publică își
desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile cuprinse în acest titlu al
legii.
Conform dispozițiilor
art. 87 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu
modificările și completările ulterioare funcția de viceprimar este
incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Potrivit
dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 161/2003, cu
modificările și completările ulterioare, starea de incompatibilitate intervine
numai după validarea mandatului, alesul local poate renunța la funcția deținută
înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de
incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în
funcție.
În raportul de
evaluare dedus judecății, intimata a reținut faptul că recurentul a încălcat
normele mai sus arătate, deoarece, în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie
2009, a deținut atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant
persoană fizică.
Înalta Curte
apreciază că este corectă concluzia primei instanțe pe aspectul dedus
judecății: cazul de incompatibilitate este prevăzut de Legea nr. 161/2003, act
normativ anterior perioadei pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate
în care s-a aflat recurentul.
În plus, trebuie
evidențiat și faptul că Legea nr. 176/2010 cuprinde norme de procedură de
imediată aplicare.
În consecință, în
cauza de față nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, ci s-a
dat eficiență dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform
cărora: „verificările aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare
a legii continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.”
1.2. Critica referitoare
la reținerea greșită a stării de incompatibilitate este nefondată.
Astfel, în mod corect
judecătorul fondului a apreciat că nu prezintă nicio relevanță susținerea
reclamantului în sensul că nu a obținut, în perioada analizată, niciun venit
urmare a deținerii calității de comerciant persoană fizică și, ca atare, nu s-a
folosit în acest scop de funcția publică ocupată.
Într-adevăr, singura
condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este
deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind
incompatibile.
Așadar, este lipsit
de importanță juridică faptul că recurentul nu a desfășurat efectiv activitate
de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcția de
viceprimar, atâta timp cât a continuat să dețină calitatea respectivă.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
În consecință, din
cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică
care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul M.R.I. împotriva Sentinței civile nr. 1794 din 13
martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM