ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 684/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 684/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 2076/C din 27 aprilie 2007 a respins

acțiunea formulată de reclamantul Baroul Brașov cu sediul social în Brașov

județul Brașov în contradictoriu cu pârâta SC F.K. SRL Brașov cu sediul social

în Brașov județul Brașov, având ca obiect nulitate absolută.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în

judecată reclamantul Baroul Brașov a solicitat declararea nulității pârâtei SC

F.K. SRL, întrucât obiectul său de activitate este ilicit, să se desemneze un

lichidator al societății pârâte, conform prevederilor art. 58 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 modificată, precum și cheltuieli de judecată.

Pârâta prin

întâmpinare a cerut respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect,

societatea pârâtă modificându-și obiectul de activitate.

S-a apreciat că

potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâta și-a modificat actul

constitutiv, activitatea juridică fiind exclusă din acesta, astfel că acțiunea

a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Cererea reclamantei

de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, în

cauză fiind incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., recunoașterea

pretențiilor reclamantului având loc înainte de prima zi de înfățișare, iar

înainte de chemarea în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 a

admis în parte apelul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva sentinței

civile nr. 2076 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pe pârâtă să-i

plătească reclamantului suma de 51,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De

asemenea au fost păstrate dispozițiile privind respingerea petitelor 1 și 2.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit că dispozițiile art. 275 C. proc. civ.,

care au ca temei lipsa culpei procesuale, nu sunt aplicabile în speță, întrucât

introducerea acțiunii a fost determinată de culpa pârâtei, care și-a stabilit

un obiect de activitate ilicit. Acțiunea nu are ca obiect executarea unei

obligații de către pârâtă, în consecință nu se impune punerea în întârziere.

Reclamantul a făcut

dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantum

total de 51,3 lei însă nu s-a făcut dovada plății onorariului de avocat.

Împotriva Deciziei nr.

121/Ap din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a promovat recurs reclamantul Baroul Brașov, care în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate și obligarea pârâtei și la plata onorariului de avocat cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate

în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge

ca nefondat recursul reclamantului Baroul Brașov, pentru următoarele

considerente.

Este de necontestat

că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că

partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească

cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de

timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor,

onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a

câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc

că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la

acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului

său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu

executoriu.

Din verificarea

documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății

efective a onorariului de asistență juridică, rațiuni care determină

respingerea ca nefondat a recursului declarat de Baroul Brașov împotriva Deciziei

nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva Deciziei nr. 121/Ap din 6

septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 februarie 2008.