ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 424/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 424/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brașov, secția comercială,
prin sentința civilă nr. 1874/ S din 23 aprilie 2007, a respins cererea
formulată de reclamantul B. BRAȘOV cu sediul în municipiul Brașov, județul
Brașov în contradictoriu cu pârâta SC E.L. SRL cu sediul social în municipiul
Brașov, județul Brașov, ca rămasă fără obiect. De asemenea, a fost respinsă
cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată
reclamantul B. BRAȘOV a solicitat declararea nulității pârâtei SC E.L. SRL,
întrucât obiectul său de activitate este ilicit și să se desemneze un
lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
modificată.
Pârâta, prin întâmpinare, a
cerut respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, deoarece prin
încheierea judecătorului delegat s-a admis cererea sa privind schimbarea
obiectului și activității principale a societății din activități juridice, în
agenții imobiliare.
S-a apreciat că potrivit art.
57 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, nulitatea nu poate fi
declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea în anulare, a fost
înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond. Pârâta a modificat actul
constitutiv, în ceea ce privește activitatea sa principală la data de 22
februarie 2007, mențiunea de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov fiind solicitată și efectuată la
data de 27 februarie 2007.
Cererea reclamantului de
acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă cu motivarea că pârâta a
recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare, nefiind pusă în întârziere
înainte de promovarea cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Brașov,
secția comercială, prin decizia nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007, a admis în
parte apelul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1847/
C din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte
acțiunea formulată și în consecință a obligat pe pârâtă să plătească
reclamantului suma de 12 lei cheltuieli de judecată. Au fost păstrate
dispozițiile privind respingerea petitelor 1 și 2.
Pentru a decide astfel, s-a
stabilit că dispozițiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei
procesuale, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât introducerea acțiunii a
fost determinată de culpă pârâtei, care și-a atribuit un obiect de activitate
ilicit. Acțiunea nu are ca obiect executarea unei obligații de către pârâtă, în
consecință nu se impune punerea în întârziere.
Reclamantul a făcut dovada
achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantum de 12
lei, însă nu s-a făcut dovada plății onorariului de avocat.
Împotriva deciziei nr. 146/ Ap
din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,
a promovat recurs reclamantul B. BRAȘOV, care în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei, obligând
pârâta și la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca
nefondat recursul reclamantului B, BRAȘOV, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în
speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea
care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de
judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru
judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat,
precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va
dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că
reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și
exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc
că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la
acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului
său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu
executoriu.
Din verificarea
documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății
efective a onorariului de asistență juridică, rațiuni care determină
respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de B. BRAȘOV împotriva deciziei
nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,
nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul B. BRAȘOV, împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie
2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 7 februarie 2008.