ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4582/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 24 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, respectiv, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Casa Județeană de Pensii Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat obligarea acestei din urmă autorități la soluționarea cauzei pe fond, anularea situației create prin discriminare și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Iași să emită o decizie de recalculare a drepturilor ce i se cuvin, cu includerea tuturor veniturilor realizate de acesta.

Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Iași. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, s-a apreciat că este întemeiată, deoarece nu s-a invocat că această autoritate ar fi avut un comportament care să aibă ca efect discriminarea reclamantului și nici nu îndeplinește atribuții specifice activității de prevenire și combatere a discriminării, atribuții care, de altfel, sunt date în competența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Iași, instanța de fond a apreciat că nu este întemeiată, întrucât aceasta a avut calitatea de parte când a fost analizată situația reclamantului de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/ 2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin noțiunea de discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infestare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În speță, presupusa faptă de discriminare invocată de reclamant a fost generată de refuzul Casei Județene de Pensii Iași de a recalcula punctajul mediu anual în vederea stabilirii pensiei, prin includerea și a veniturilor realizate de reclamant prin retribuirea în acord global, soluție menținută de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 714 din 23 martie 2007 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, reclamantul susținând că alți colegi ai săi beneficiază la calculul pensiei de veniturile obținute prin retribuire în acord global. Prima instanță a considerat că este legală și temeinică decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a constatat că nu intră în sfera sa de competență problema aflată în discuție.

În cadrul activității sale jurisdicționale reglementate de prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, Consiliul nu are competența de a analiza presupusele situații de discriminare provenite ca urmare a hotărârilor judecătorești contradictorii pronunțate în cauze similare deoarece o astfel de activitate ar echivala cu un control al hotărârilor judecătorești ale instanțelor de judecată, realizat în afara cadrului constituțional reglementat în art. 125 alin. (1) din Constituția României. Având în vedere, deci, că modul de calcul al pensiei reclamantului a fost supus analizei instanțelor de judecată și că este exclus un control al hotărârilor judecătorești realizat prin alte structuri ori persoane, prima instanță a considerat că analizarea situației reclamantului nu intră sub incidența O.G.

nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării stabilind just că nu se poate pronunța cu privire la aspectele semnalate de reclamantul P.V. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, care a invocat în mod generic dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, critici care pot fi circumscrise motivului de recurs de la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, susține recurentul, instanța de fond a reținut în mod greșit că din punct de vedere al competenței materiale, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu ar avea atribuții, potrivit O.G.

nr. 137/2000, să constate discriminarea căreia i-a fost victimă, prin refuzul Casei Județene de Pensii Iași și, ulterior, al instanțelor judecătorești, de a lua în calcul, la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, inclusiv a sporului de acord global. Mai susține recurentul, instanța de fond și-a însușit concluzia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a ignorat că alți colegi ai săi de muncă au primit satisfacție din partea Casei Județene de Pensii și a instanțelor judecătorești, aceștia primind pensii în cuantumul cărora a fost inclus și sporul de acord global (decizia nr. 3958/R/2007 a Tribunalului București – I.M., decizia nr. 424/2008 a Curții de Apel Iași – D.T.).

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea cererii de recurs, desființarea soluției instanței de fond și admiterea acțiunii, cu consecința anulării hotărârii nr. 19/2010 și obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la soluționarea pe fond a sesizării formulate. 2.2. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recursului și a cerut respingerea acestuia, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat și a fost respins ca atare pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum a rezultat și din expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției pronunțate de instanța de fond, prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, recurentul-reclamant a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând să se constate existența unei discriminări împotriva sa, în ceea ce privește includerea sporului de acord global la calculul cuantumului pensiei pentru limită de vârstă. Într-adevăr, Casa Județeană de Pensii Iași nu a luat în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, prin recalcularea punctajului mediu anual prin includerea și a veniturilor realizate de reclamant prin retribuire în acord global, soluție ce a fost menținută prin sentința civilă nr. 714/2007 a Tribunalului Iași, irevocabilă prin decizia nr. 564/2007 a Tribunalului Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Pe de altă parte, este stabilit că recurentul-reclamant a susținut că doi colegi de-ai săi au obținut, pe calea unor hotărâri judecătorești, recunoașterea dreptului ca, la stabilirea cuantumului pensiei, să fie incluse și veniturile obținute prin retribuire în acord global: D.T. – decizia nr. 424/2008 a Curții de Apel Iași și I.M. – decizia nr. 3858/2007 a Curții de Apel București. Deci, altfel spus, recurentul-reclamant a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitându-i să constate existența unei discriminări rezultată din adoptarea unor hotărâri judecătorești pretins contradictorii, situație în care colegiul director, prin hotărârea nr. 19 din 03 mai 2010 a constatat că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are competență materială, clasând sesizarea.

Astfel fiind, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii care vizează anularea hotărârii nr. 19/2010 și obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să soluționeze sesizarea pe fond, este legală și temeinică. Într-adevăr, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este, potrivit art. 16 din O.G. nr. 137/2000, republicată, o autoritate administrativă autonomă a puterii executiv-administrative, care are atribuții privind aplicarea și controlul respectării acestei ordonanțe, desfășurându-și activitatea în mod independent. Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, în România, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească.

Or, a admite că hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse controlului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în vederea identificării unor situații discriminatorii, ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și cu imixtiunea puterii executiv-administrative în domeniul rezervat constituțional puterii judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței nr. 24 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.