ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2016

Decizia nr. 1907/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul excepției de nelegalitate

Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosar nr. x/215/2012* s-a admis cererea de sesizare a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova cu excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1481 din 10 octombrie 2007, invocată de către recurentul pârât Colegiul A. și s-a dispus înaintarea excepției de nelegalitate instanței de contencios administrativ în vederea soluționării acesteia.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a suspendat cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova, urmând ca după soluționare, părțile să solicite repunerea pe rol a prezentei cauze.

În susținerea excepției de nelegalitate petentul Colegiul A., a arătat că, în fapt, la data de 10 octombrie 2007, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, emitea Decizia nr. 1481 prin care se retroceda către Parohia B. Craiova imobilul compus din teren în suprafața de 1150 mp și construcție cu destinația de spațiu de învățământ, imobil situat în Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2015, și a primit termen la data de 20 octombrie 2015.

În susținerea excepției de nelegalitate petentul Colegiul A., a arătat că, în fapt, la data de 10 octombrie 2007, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, emitea Decizia nr. 1481 prin care se retroceda către Parohia B. Craiova imobilul compus din teren în suprafața de 1150 mp și construcție cu destinația de spațiu de învățământ, imobil situat în Craiova.

A mai susținut că istoricul clădirii astfel cum rezultă din acte aflate în deținerea Arhivelor Statului relevă că la data preluării abuzive, întregul imobil retrocedat era proprietatea Școlii C. de la care imobilul în speță a fost preluat de către Stat (conform mențiunilor din Decretul nr. 176/1948).

Niciodată terenul și clădirile nu au fost donate, testate sau transmise în alt mod în proprietatea Bisericii. Acestea s-au aflat exclusiv în proprietatea Școlii C., Biserica având doar obligația de a susține cu parte din veniturile sale cheltuielile Școlii. Acesta este și motivul pentru care parohia nu poate prezenta vreun document originar al dreptului de proprietate.

În fine, a mai susținut reclamantul că procedura de retrocedare desfășurată în fața Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor ce au aparținut cultelor religioase încalcă dreptul de proprietate și voința testatorilor. Școala a funcționat continuu din 1837 până în prezent în același loc, neexistând o întrerupere a activității (cum s-ar putea acredita ideea transcrisă în buletinul clădirii, o dovadă în plus că documentul nu se referă la imobilul în discuție).

Apărările formulate în cauză

La data de 13 octombrie 2015 intimata Parohia B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.

În apărarea expusă a susținut că reclamanta este decăzută din dreptul de a invoca excepția de nelegalitate. În acest sens a arătat că partea care anterior a formulat acțiunea directă în anularea aceluiași act administrativ, în caz contrar s-ar nesocoti principiul securității raporturilor juridice și al exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. S-a arătat că reclamantul a formulat în contradictoriu cu aceleași părți o acțiune în anularea aceluiași act administrativ, respectiv Decizia nr. 1481 din 10 octombrie 2007, iar prin Sentința nr. 278 din 19 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 a fost respinsă acțiunea reclamantului.

De asemenea, s-a mai susținut că anterior, Primarul Municipiului Craiova, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România și Parohia B., a formulat acțiune în justiție având ca obiect constatarea nulității Decizia nr. 1481 din 10 octombrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, litigiu în care a formulat cerere de intervenție voluntară și Colegiul A., iar prin Sentința nr. 307 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova acțiunea reclamantului și cererea de intervenție au fost respinse.

Pe fond, a susținut că excepția de nelegalitate este neîntemeiată întrucât a fost respectată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000.

Prin întâmpinarea formulată intimata Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată, susținându-se în esență că au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 504/2015 din 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1481 din 10 octombrie 2007, formulată de petentul Colegiul A. în contradictoriu cu intimații Parohia B. prin Centrul Eparhial Arhiepiscopia Craiovei și Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța analizând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a reținut că, din interpretarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate vizează numai actele administrative unilaterale de care depinde soluționarea pe fond a litigiului.

Instanța a reținut că în speță, excepția de nelegalitate are ca obiect Decizia nr. 1481 din 10 octombrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România.

Mai reține instanța că în cauză este incident principiul electa una via, potrivit cu care odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei. Reclamantul a ales prima dată calea cererii de anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/54/2015 al Curții de Apel Craiova în care a fost pronunțată Sentința nr. 278 din 19 iunie 2015 prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Mai reține instanța că acțiunea în anularea Deciziei nr. 1481 din 10 octombrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a fost formulată de către reclamantul Colegiul A. la data de 30 septembrie 2014, fiind înregistrată sub nr. dosarului x/54/2015 al Curții de Apel Craiova, în timp ce excepția de nelegalitate a fost invocată de aceeași parte, la data de 07 iulie 2015 în Dosarul nr. x/215/2012* aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței nr. 504 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Colegiul A. Craiova, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, afirmând că, din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, reiese că soluția pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 la care s-a raportat instanța de fond nu are caracter definitiv și nici nu vizează fondul cauzei.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Legea nr. 554/2004 consacră două tipuri de control al actelor administrative, controlul direct al acestora și controlul indirect, realizat pe cale incidentală, prin intermediul excepției de nelegalitate.

În cazul controlului direct, sesizarea instanței de judecată se realizează printr-o acțiune principală care are ca obiect anularea sau reformarea actelor administrative, conform procedurii reglementate în Legea nr. 554/2004, în termenele și condițiile stabilite prin respectivul act.

Controlul indirect al actelor administrative pe calea excepției de nelegalitate este consacrat în art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică ce permite instanței de contencios să verifice legalitatea actului, iar în situația admiterii excepției, actul declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv.

După cum se constată, așa cum a reținut și prima instanță, autorul excepției de nelegalitate are pe rolul instanței de contencios administrativ o acțiune în anularea actului administrativ - Decizia nr. 1481 din 10 octombrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, înregistrată la data la data de 30 septembrie 2014, sub nr. dosarului x/54/2015 al Curții de Apel Craiova, în timp ce excepția de nelegalitate a fost invocată de aceeași parte, la data de 07 iulie 2015 în Dosarul nr. x/215/2012* aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

Examinarea aceluiași act administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc al acestuia și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate.

Este adevărat că părțile sunt cele care aleg căile de urmat și mijloacele de apărare, însă, în condițiile legii, astfel că nu pot exista două procese între aceleași părți cu privire la același obiect, respectiv actul administrativ aflat în litigiu, fiind incident principiul: "electa una via (...)".

Așadar, în cazul în care legea prevede două căi procedurale diferite, cu aceeași finalitate, opțiunea părților implicate în proces pentru prima posibilitate, împiedică accesul la cea de-a doua cale procedurală.

Cu alte cuvinte, rațiunea pentru care este prevăzut caracterul exclusiv al opțiunii pentru una dintre cele două căi procedurale este tocmai împiedicarea pronunțării unor soluții contradictorii în una și aceeași problemă sesizată instanței.

Astfel, odată aleasă calea procedurală a acțiunii în anulare nu poate fi invocată și excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ.

De altfel, în acest sens, este și jurisprudența unitară și constantă a instanțelor de contencios administrativ (ex. Decizia nr. 935/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Colegiul A. Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Colegiul A. Craiova împotriva Sentinței nr. 504 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT