ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Agenția Națională de Integritate și M.D., (i) anularea Raportului de

evaluare nr. 30466/G/II din 15 iunie 2012, întocmit de către ANI- Direcția

Generală de Inspecție de Integritate, Serviciul 3 (prin inspector de

integritate M.D. ca și (ii) anularea Raportului de evaluare nr. 30473/G/II din

15 iunie 2012 întocmit de către ANI - Direcția Generală Inspecția de

Integritate, Serviciul 3 (prin inspector de integritate M.D.). A mai solicitat

reclamantul să fie obligată pârâta Agenția Națională de Integritate să publice

pe cheltuiala proprie, atât pe pagina de Internet (www.integritate.eu), cât și

într-un ziar de largă răspândire națională și locală, sentința ce se va

pronunța în cauza ce face obiectul acestui dosar, cu obligarea intimaților la

plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul de

imagine suferit în urma întocmirii și aducerii la cunoștința publicului a

Rapoartelor de evaluare contestate, în temeiul art. 8 și 16 din Legea nr.

554/2004 raportat la art. 24 din Legea nr. 176/2010 și a cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că rapoartele de evaluare

contestate sunt eronate, întrucât pornesc de la premise nereale, în speță,

nefiind încălcate prevederile legale privind starea de incompatibilitate sau

conflictul de interese.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 590 din 21 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea

reclamantului M.I., și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr.

30466/G/II din 15 iunie 2012 și Raportul de evaluare nr. 30473/G/II din 15

iunie 2012, a obligat pârâta Agenția Națională de Integritate să publice pe

cheltuiala proprie, atât pe pagina sa de internet, cât și într-un ziar de largă

răspândire națională și locală prezenta hotărâre și totodată a obligat ambii

pârâți la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 RON cu titlu de

reparații pentru prejudiciul de imagine suferit în urma întocmirii și aducerii

la cunoștința publicului a rapoartelor de evaluare contestate.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 13 martie 2012, Agenția

Națională de Integritate s-a sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că

reclamantul, consilier județean în cadrul Consiliului Județean Sălaj, nu a

respectat regimul juridic al conflictelor de interese și al

incompatibilităților și prevederile legale privind completarea declarațiilor de

interese.

A mai

reținut că, urmare a finalizării evaluărilor, autoritatea pârâtă a constatat,

prin raportul de evaluare nr. 30466/G/II din 15 iunie 2012, că reclamantul, în

calitate de consilier județean (în cadrul Consiliului Județean Sălaj) s-a aflat

în stare de incompatibilitate, în mandatul de consilier județean din perioada

2008 - 2012, începând cu data 08 octombrie 2011, când s-a semnat contractul de

către firma la care acesta deține calitatea de asociat și administrator, SC

A.E. SRL cu Muzeul Județean de Istorie și Artă - Zalău, instituție aflată în

subordinea Consiliului Județean Sălaj și până la data de 5 noiembrie 2011 (data

încetării contractului).

Prin

raportul de evaluare nr. 30473/G/II din 15 iunie 2012, Agenția Națională de

Integritate a reținut că există și indicii temeinice cu privire la săvârșirea

infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.,

deoarece reclamantul, în calitate de consilier județean al județului Sălaj, a

votat hotărârea de aprobare a bugetului județului Sălaj pe anul 2011. În opinia

autorității, participarea reclamantului la vot și exprimarea votului de aprobare

a bugetului județului Sălaj în anul 2011, astfel cum a fost stabilit prin

hotărârea Consiliului Județean Sălaj nr. 9/2011, constituie un indiciu al

conflictului de interese. Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj a fost

sesizat pentru efectuarea cercetărilor cu privire la existența indiciilor

privind conflictul de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen.

Instanța

de fond a apreciat că acuzațiile aduse reclamantului prind starea de

incompatibilitate și conflictul de interese nu sunt legitime întrucât autoritatea

publică a calificat în mod greșit faptele din punct de vedere juridic.

Mai

întâi, în mod eronat s-a reținut că Muzeul Județean de Istorie și Artă - Zalău

a avut calitatea de beneficiar și autor al plății când, în realitate, această

entitate a fost executantul serviciilor contractate de SC A.E. S.R.L și

beneficiarul plăților realizate de această din urmă societate.

A mai

arătat instanța de fond, după examinarea dispozițiilor legale relevante și

raportat la situația de fapt prezentată în cauză, că, în intervalul supus

analizei, nu poate fi reținută existența unui conflict de interese, în ceea

ce-l privește pe reclamant.

Situația

de fapt în care reclamantul se află nu intră în sfera situațiilor de fapt

concrete la care se referă norma juridică ce reglementează incompatibilitățile.

Astfel,

norma în discuție nu se referă la contractele încheiate de societăți comerciale

- în care consilierii locali și județeni dețin titluri de interes sau funcții

executive - cu autoritățile administrației publice locale, instituțiile,

regiile autonome de interes local (aflate în subordinea ori sub autoritatea

consiliului local sau județean), societățile comerciale înființate de

consiliile locale sau consiliile județene, din poziția de monopol deținută de

aceste din urmă entități, contracte a căror executare nu creează premisa

pierderii, pentru ele, a unor valori sau avantaje de natura patrimonială, ci

presupune realizarea unor beneficii, așa cum este cazul, în speță.

A mai

reținut instanța fondului că circumstanțele obiective care au determinat

alegerea partenerului contractual sunt cu totul străine noțiunii de scop

ilicit, societatea pe care reclamantul o deține, nerealizând beneficii.

Dimpotrivă, în schimbul acestor servicii din patrimoniul său a ieșit o valoare

economică care a sporit bugetul executantului, nedovedindu-se faptul că SC A.E.

S.R.L ar fi fost tratată diferit în raport cu operatori care au solicitat

prestarea unor servicii similare, neputând fi reținut nici un interes personal

de natură patrimonială, care putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a

atribuțiilor care îi reveneau reclamantului.

În

evaluarea prejudiciului adus reclamantului, instanța de fond a apreciat că în

urma întocmirii și aducerii la cunoștința publicului a rapoartelor de evaluare

contestate s-a cauzat personalității sociale a reclamantului un prejudiciu de

imagine, că prin acuzațiile nefondate referitoare la starea de

incompatibilitate și conflictul de interese administrația a încălcat drepturi

personale nepatrimoniale cum sunt: onoarea, demnitatea, reputația

reclamantului.

Obligarea

autorității să publice pe cheltuiala sa atât pe pagina de internet proprie

(www.integritate.eu), cât și într-un ziar de largă răspândire națională și

locală hotărârea prin care acțiunea introductivă a fost admisă reprezintă o

măsură, care alături de alte corective, este în măsură să conducă la

restabilirea dreptului încălcat, fiind în măsură să atenueze efectele negative

ale publicității celor două rapoarte înaintea anulării lor.

În final,

Curtea de apel a evaluat despăgubirile morale la nivelul sumei de 1000 RON, ca

reprezentând o satisfacție echitabilă și suficientă.

3.

Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de

Integritate (ANI)

Împotriva

Sentinței civile nr. 590 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta

Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Invocând

ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 8 și

pct. 9 ca și ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-pârâtă a

solicitat admiterea recursului promovat și modificarea sentinței atacate în

sensul respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamantului, astfel cum a fost

formulată.

Printr-un

prim motiv de recurs rămas însă nedezvoltat, în temeiul art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Printr-un

al doilea motiv de recurs, invocat și dezvoltat în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în contextul referirilor la numeroase pasaje din considerentele

hotărârii atacate, recurenta-pârâtă a susținut netemeinicia și nelegalitatea

sentinței pronunțate de prima instanță, privitoare la ambele rapoarte de

evaluare examinate.

Astfel,

în ceea ce privește raportul de evaluare 30466 din 15 iunie 2012,

recurenta-intimată a arătat că prima instanță a ignorat atât apărările

formulate cât și probatoriul depus la dosar, ce atestă că reclamantul-intimat

deține funcția de consilier județean începând cu data de 27 iunie 2008. În

această calitate a participat la votarea proiectului de hotărâre privind

bugetul județului Sălaj, aprobat pentru anul 2011, aflându-se în stare de

incompatibilitate, conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, începând

cu data de 8 octombrie 2011 când a fost semnat contractul de către firma SC

A.E. SRL, la care deține calitatea de asociat și administrator, cu Muzeul

Județean de Istorie și Artă Zalău, instituție aflată în subordinea Consiliului

Județean Sălaj, până la data de 5 noiembrie 2011, data încetării contractului

de prestări servicii, în valoare de 649 lei, sumă achitată către firma SC A.E.

SRL (chitanța seria SJWMA nr. 2887087 din 15 noiembrie 2011).

Cu

referire la raportul de evaluare nr. 30473 din 15 iunie, în esență, recurenta a

susținut netemeinicia argumentației primei instanțe potrivit cu care nu ar fi

întrunite în cauză condițiile conflictului de interese, față de prevederile

art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003, câtă vreme actele dosarului atestă că

intimatul-reclamant a participat la votarea proiectului de hotărâre privind

bugetul județului Sălaj, aprobat pentru anul 2011.

În fine,

și măsura acordării de către prima instanță a daunelor morale, în cuantum de

1000 lei și de obligare a recurentei la publicarea pe propria cheltuială a

hotărârii atacate atât pe pagina sa de internet cât și într-un ziar de largă

răspândire națională și locală, a fost apreciată ca nelegală în condițiile în

care s-a susținut neîndeplinirea tuturor condițiilor pentru angajarea

răspunderii civile delictuale, raportat la art. 988-999 C. civ., ipoteza

anulării actului administrativ nefiind de natură a conduce la concluzia

producerii implicite a unui prejudiciu nepatrimonial. Mai mult, în opinia

recurentei, intimatul-reclamant nu a făcut în cauză dovada consecințelor

negative și implicațiilor produse în plan social, și nici că ar fi suferit un

prejudiciu moral ca urmare a unor fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de

funcționari ai autorității publice.

4.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând

hotărârea atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, față de actele

depuse la dosar și de probele administrate în cauză, dar și sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, de natură a antrena modificarea

soluției date de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea

rezumativă a considerentelor sentinței atacate, de mai sus (a se vedea pct. 1

din prezenta decizie) înfățișează deopotrivă situația de fapt și problemele de

drept deduse judecății ca și argumentele judecătorului fondului în susținerea

soluției adoptate, astfel că nu se impune reluarea lor în contextul analizării

criticilor recurentei-pârâte, subsumate în opinia Înaltei Curți doar motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nicio

motivare și argumentație distinctă nu a însoțit invocarea de către recurenta-pârâtă,

în cuprinsul cererii de recurs și a motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Cu

referire la starea de incompatibilitate constatată prin Raportul de evaluare

nr. 30466 din 15 iunie 2012

Analizând

punctual criticile recurentei vizând modalitatea în care prima instanță a

apreciat asupra materialului probator aflat la dosar, prin raportare la

prevederile cuprinse în Legea nr. 161/2003, Legea nr. 893/2004 și Legea nr.

176/2010 vizând starea de incompatibilitate a consilierului județean, Înalta

Curte constată că acestea nu sunt întemeiate și ca atare inapte de a conduce la

modificarea soluției instanței de fond.

Cu

prioritate se impune a se menționa că și prin motivele de recurs dezvoltate

recurenta-pârâtă a susținut aceeași situație de fapt, apreciată ca eronată de

prima instanță și care a servit drept temei al reținerii stării de

incompatibilitate a reclamantului intimat.

În acord

cu cele stabilite de prima instanță și raportat la conținutul lipsit de orice

echivoc al înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte arată că autoritatea

recurentă ANI s-a aflat în evidentă eroare atunci când a afirmat, atât la

momentul întocmirii raportului de evaluare, cât și prin formularea motivelor de

recurs, că Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, instituție subordonată

Consiliul Județean Sălaj a achitat SC A.E. SRL suma de 649 lei, conform

contractului nr. 11/2011 (chitanță WMA nr. 2887087 din 15 noiembrie 2011).

În

realitate, înscrisurile depuse la dosar, astfel cum bine a reținut și prima

instanță, demonstrează că între Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, în

calitate de executant, și SC A.E. SRL, în calitate de beneficiar, a fost

încheiat contractul nr. 11 din 28 octombrie 2011, având ca obiect elaborarea

"studiului de fundamentare pentru definirea, instituirea și delimitarea

zonelor protejate care cuprind patrimoniu arheologic".

Potrivit

clauzelor acestui contract, la data de 15 noiembrie 2011 a fost emisă chitanța

seria SJ WMA nr. 2887087 prin care SC A.E. SRL, în cadrul căreia deține

calitatea de asociat și administrator reclamantul, a achitat suma de 649 lei

Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, reprezentând contravaloarea

serviciilor prestate prin contractul nr. 11/2011.

Rezultă

așadar, cu evidență, că situația de fapt ce a servit ca unic temei al reținerii

prin raportul de evaluare nr. 30466/G/II din 15 iunie 2012 a stării de

incompatibilitate în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, în mandatul de

consilier județean, în perioada 2008 - 2012, corespunzător duratei contractului

nr. 11/2011 (28 octombrie 2011 - 15 noiembrie 2011), este eronată și contrară

actelor analizate.

O atare

eroare cuprinsă într-un act administrativ astfel cum este și raportul de

evaluare supus verificării de legalitate de către instanța de contencios

administrativ, atrage și echivalează practic cu lipsa motivării, astfel cum a

statuat și Înalta Curte în jurisprudența sa și după cum s-a consacrat și în

jurisprudența comunitară.

Motivarea

actului administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației

publice, impunându-se cu precădere în cazul actelor prin care se modifică sau

se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective, cum este

de altfel cazul și în speță.

Eroarea

cu privire la contextul factual reprezintă un prim aspect de nelegalitate al

raportului de evaluare examinat.

Al doilea

aspect de nelegalitate, de asemenea reținut cu justețe de către prima instanță,

vizează modalitatea de aplicare și interpretare a prevederilor art. 90 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, vizând incompatibilitățile consilierilor locali și

județeni care dețin funcții și în societăți comerciale cu capital privat, inter

alia, derivând din încheierea unor contracte comerciale de prestări de

servicii, cu instituțiile aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului

local sau județean respectiv.

Din

această perspectivă, Înalta Curte împărtășește opinia judicios argumentată de

către judecătorul fondului în sensul că interpretarea logico rațională dar și

istorico teleologică a normei sus-indicate conduce la concluzia că prin

instituirea unei incompatibilități pentru contractele încheiate de societățile

comerciale în care consilierii locali și județeni dețin titluri de interes sau

funcții executive s-a urmărit prevenirea, respectiv sancționarea încheierii

doar a acelor contracte în care, potențial sau efectiv, sunt dezavantajate

economic autoritățile administrației publice locale, instituțiile, regiile

autonome de interes local sau aflate sub autoritatea consiliului local sau

județean.

În plus,

aplicarea corectă a unei atare norme nu poate fi realizată cu ignorarea

contextului factual și a elementelor ce particularizează fiecare situație, cum

este și cazul reclamantului-intimat.

Concluzionând

cu privire la starea de incompatibilitate stabilită în sarcina reclamantului,

reținând netemeinicia susținerilor și apărărilor recurentei, reiterate în

recurs, Înalta Curte arată că în mod corect a fost constatată nelegalitatea

raportului de evaluare vizând pretinsa incompatibilitate în care s-a aflata

reclamantul-intimat.

4.2. Cu

referire la conflictul de interese reținut prin raportul de evaluare nr.

30473/G/II din 15 iunie 2012

Argumentele

sus-enunțate în legătură cu modalitatea de întocmire și fundamentare de către

autoritatea recurentă a stării de incompatibilitate reținută în sarcina

reclamantului-intimat, își păstrează valabilitatea și în contextul examinării

celui de-al doilea raport, încheiat la aceeași dată, prin care, pornind de la

contractul nr. 11/2011 au fost identificate indicii în sensul existenței unui

conflict de interese conform prevederilor art. 253

1

C. pen. și a

fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca pentru efectuarea

cercetărilor pe acest aspect.

Și cu

privire la acest al doilea raport de evaluare, contrar susținerilor recurentei,

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă și detaliată

analiză a prevederilor legale incidente, ajungând la concluzia, justă, în

sensul nelegalității actului supus controlului de legalitate.

Pretinsul

interes personal de natură patrimonială al reclamantului-intimat, raportat pe

de o parte la prevederile art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003, iar pe de altă

parte, la situația de fapt, efectivă, iar nu cea eronat menționată în raportul

de evaluare, nu poate fi reținut.

Criticile

reclamantului intimat sunt nefondate și în considerarea faptului că instanța de

contencios administrativ, astfel cum s-a stabilit deja în jurisprudența Înaltei

Curți în materie, nu analizează și nu cenzurează acea parte din raportul de

evaluare ce vizează sesizarea organelor penale cu posibilul conflict de

interese de natură penală.

Analiza

instanței de fond, corectă și coerent argumentată se circumscrie părții din

raportul de evaluare prin care se concluzionează cu privire la existența

conflictului de interese de natură administrativă.

Drept

urmare, constatând că nu pot fi reținute criticile recurentei nici cu privire

la acest raport de evaluare, Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate.

4.3. În

fine, nefondate sunt și criticile recurentei-pârâte în ceea ce privește

acordarea, în temeiul art. 18 și 19 din Legea nr. 554/2004, republicată, a

măsurilor reparatorii și a daunelor morale.

Măsurile

dispuse de prima instanță în legătură cu publicarea hotărârii de față

reprezintă, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004 și în acord cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, o reparație echitabilă în

raport de drepturile ce i-au fost încălcate reclamantului-intimat, evocate în

hotărârea primei instanțe.

Totodată

acordarea daunelor morale, parțiale, s-a realizat judicios în contextul

situației de fapt reținută în cauză și în vederea înlăturării tuturor

consecințelor produse prin întocmirea celor două rapoarte de evaluare a căror

anulare s-a dispus pe cale judecătorească.

Prin

urmare, în considerarea celor mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul promovat de autoritatea

recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva

Sentinței civile nr. 590 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV