ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de pârâtă, să se constate că situația descrisă în acest raport nu întrunește condițiile conflictului de interese, așa cum este acesta reglementat de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 coroborate cu prevederile art. 70, 71 și 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, să fie obligată pârâta la repararea, pe cale nepatrimonială, a prejudiciului de imagine suferit de reclamant, prin publicarea dispozitivului prezentei sentințe pe site-ul propriu http://www.x.eu, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 39 din 26 noiembrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. x din 26.05.2015 emis de pârâtă și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la publicarea, pe site-ul propriu, al dispozitivului sentinței.

Împotriva sentinței civile nr. 39 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, apreciind că instanța a aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 întrucât legiuitorul, prin dispozițiile acestui articol de lege, nu distinge cu privire la faptul că interesul personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat, iar avantajul patrimonial, chiar și eventual sau viitor, se circumscrie sintagmei de interes personal.

Conflictul de interese, ca instituție juridică, atât administrativă cât și penală, are în vedere modul în care o persoană își exercită atribuțiile pe care le deține, în temeiul unei funcții, calități pe care le deține, relativ la o eventuală creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj, pentru sine sau pentru alte persoane cu care dezvoltă diferite relații.

În raport de prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligația să nu emită vreun act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice deținute care produce un folos material pentru soția sa.

Deși atribuția de a emite dispozițiile de numire pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local este conferită primarului în baza art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001, executarea acesteia trebuie făcută cu evitarea situațiilor care duc la apariția unui conflict de interese.

În raport cu prevederile art. 65 din același act normativ, pentru evitarea situației de conflict de interese, reclamantul avea posibilitatea legală de a delega atribuțiile privind semnarea documentelor viceprimarului, dar reclamantul a semnat aceste documente privind numirea soției sale în funcția de manager persoană fizică la Spitalul Orășenesc Huedin.

A fost invocat art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 și în funcție de acesta reclamantul avea posibilitatea să anticipeze că deciziile sale, respectiv modul în care își exercită atribuțiile, nu pot fi percepute ca fiind imparțiale, transparente, date cu respectarea principiului integrității și că primează interesul public, precum și că acestea pot prezenta nu numai un beneficiu ci și un avantaj pentru sine ori pentru soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, astfel că nu prezintă relevanță cele reținute de instanța de fond cu privire la diferențele de salariu.

Reclamantul, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, avea obligația să nu emită vreun act administrativ sau să nu încheie un act juridic, ori să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice deținute, care produce un folos material pentru soția sa, independent deci de cuantificarea acestuia.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnității publice, legiuitorul prezentând o stare de pericol derivată din situația de incompatibilitate sau conflict de interese în care se află persoanele cărora li se vor aplica aceste reglementări.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește soluția instanței de fond de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 26.05.2016.

Intimatul A. a formulat Întâmpinare și a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta ANI a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea excepției tardivității recursului.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 28.09.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția tardivității recursului, a fost admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională de Integritate și s-a dispus soluționarea lui cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x din 26.05.2015.

Prin Raportul de evaluare nr. x/2015 emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese pentru că a semnat, în calitate de primar al Orașului Huedin, următoarele documente care privesc activitatea soției sale, B., în cadrul Spitalului Orășenesc Huedin: Dispoziția nr. 1590/23.11.2010, prin care se aprobă numirea soției sale în funcția de manager al Spitalului Orășenesc Huedin; contractul de management nr. 11160/23.11.2010; Dispoziția Primarului Orașului Huedin nr. 556/18.11.2013 privind prelungirea contractului de management nr. 1160/23.11.2010 încheiat cu managerul Spitalului Orășenesc Huedin; actul adițional nr. x la contractul de management nr. 1160/23.1.2010 încheiat între Primarul orașului Huedin și Managerul Spitalului Orășenesc Huedin; Dispoziția nr. 83/18.02.2014 privind prelungirea Contractului de management și actul adițional nr. x la contractul de management.

Situația de fapt care a stat la baza întocmirii acestui raport de evaluare este următoarea:

La data de 17.11.2010 s-a desfășurat concursul pentru ocuparea postului de Manager-persoană fizică al Spitalului orășenesc Huedin. Singurul candidat care s-a prezentat la concurs a fost soția reclamantului care a fost declarată admisă cu media 9,86, procesul-verbal fiind semnat de către membrii Comisiei de concurs, Comisie ce fusese constituită în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al Spitalului orășenesc Huedin.

Potrivit dispozițiilor art. 177 din Legea nr. 85/2006:

"Consiliul de administrație organizează concurs sau licitație publică, după caz, pentru selecționarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unității sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu rețea sanitară proprie și, respectiv, prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, prin hotărârea senatului universității de medicină și farmacie, după caz.

(2) Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătății, al ministrului transporturilor sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituției, al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz".

În acord cu dispozițiile legale anunțate mai sus, prin Hotărârea nr. 8/19.11.2010 Consiliul de Administrație a validat rezultatul concursului de ocupare a postului de Manager-persoană fizică la Spitalul Orășenesc Huedin obținut de doamna dr. B., cu media 9,86 și a solicitat Primarului orașului Huedin emiterea actului administrativ de numire în funcția de manager pentru persoana validată.

Instanța de fond a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a anulat Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamantul era obligat să emită acel act de numire, la solicitarea Consiliului de administrație al Spitalului Orășenesc Huedin, neavând nicio atribuție în organizarea și derularea concursului, neputând refuza emiterea acestui act în raport de dispozițiile art. 177 din Legea nr. 85/2006.

Pentru că soția reclamantului a beneficiat de o indemnizație inferioară, aferentă postului de manager, față de cea care beneficia anterior numirii sale în acest post, instanța de fond a arătat că nu se poate reține nici obținerea unui folos material prin încheierea actelor de numire.

Recurenta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs împotriva acestei soluții, dar criticile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit Constituției și altor acte normative.

Art. 76 din același act normativ prevede:

"(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Recurenta Agenția Națională de Integritate susține că, în speță, reclamantul s-a aflat în conflict de interese pentru că a emis și semnat, în calitate de primar, mai multe documente referitoare la soția sa și că, în raport de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu putea să emită vreun act administrativ, să încheie un act juridic sau să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice care să producă un folos material pentru soția sa, dar aceste susțineri sunt nefondate, deoarece reclamantul nu s-a aflat într-un conflict de interese în cazul semnării acelor documente.

Din modul în care este definit conflictul de interese în art. 70 din Legea nr. 161/2003, rezultă că pentru a considera că o persoană s-a aflat în conflict de interese se impun a fi îndeplinite mai multe condiții:

- persoana respectivă să exercite o demnitate publică sau o funcție publică dintre cele indicate expres în lege;

- acea persoană să aibă un interes de natură patrimonială;

- acel interes personal de natură patrimonială să-l influențeze în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin.

Interdicția prevăzută în art. 76 alin. (1) din același act normativ vizează și ea mai multe aspecte:

- persoanelor care dețin funcțiile enumerate în articol (între care și primarii) le este interzis să emită un act administrativ, să încheie un act juridic sau să emită o dispoziție prin care să producă un folos material pentru cei indicați în text (între care și soțul său).

Fără a nega rolul și importanța pe care reglementarea regimului conflictului de interese o are în prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor sau demnităților publice, în speță, nu se poate constata existența conflictului de interese, așa cum susține recurenta Agenția Națională de Integritate, iar prevederile legale incidente în cauză sunt cele care determină inexistența conflictului de interese.

Soția reclamantului a participat la concursul pentru ocuparea postului de manager al Spitalului orășenesc Huedin, concursul fiind organizat- potrivit art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, de către Consiliul de administrație al spitalului.

În urma desfășurării acelui concurs, prin Hotărârea nr. 8/19.11.2010 emisă de Consiliul de Administrație al Spitalului orășenesc Huedin, s-a validat rezultatul concursului și s-a solicitat Primarului Orașului Huedin emiterea actului administrativ de numire în funcția de manager al spitalului a dnei B..

Conform art. 177 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, managerul este numit prin ordin al ministrului sănătății, al ministrului transporturilor sau după caz, prin act administrativ al conducătorului instituției, al primarului unităților administrativ teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz.

În raport de aceste dispoziții și de Hotărârea nr. 8/19.11.2010 a Consiliului de administrație al Spitalului orășenesc Huedin, reclamantul a semnat dispoziția privind aprobarea încheierii contractului de manager la Spitalul orașului Huedin, contractul de management și indicatorii de performanță fiind stabiliți prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public.

Prin urmare, în cazul reclamantului era prevăzută în lege obligația de a semna dispoziția prin care s-a încheiat contractul de management și acesta nu avea opțiunea de a o numi pe soția sa în funcție, procedura de numire fiind derulată conform Legii nr. 95/2006.

Dat fiind faptul că această procedură s-a desfășurat potrivit legii, iar legea dă în atribuție primarului să semneze contractul de management, nu se poate considera că acesta ar fi putut fi influențat în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei că, în condițiile în care legea stabilește în sarcina primarului obligația de semnare a actului, acesta avea posibilitatea de a-și delega atribuțiile.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală:

"Primarul poate delega atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective".

Însă, în speță, cum obligația de semnare a contractului de management și a actului de numire decurge din lege este în sarcina primarului, atunci acesta, pentru că nu erau incidente prevederile legale conform cărora viceprimarul exercita atribuțiile primarului (lipsa acestuia sau imposibilitatea de îndeplinire a atribuțiilor) se impunea ca în actul de delegare acesta să delege viceprimarul să semneze actul de numire al soției sale, astfel că, s-ar putea considera, față de susținerile recurentei, că primarul, prin semnarea unui asemenea act de delegare s-ar fi aflat în conflict de interese, astfel că nu pot fi reținute nici aceste critici ale recurentei.

Sunt nefondate și criticile recurentei potrivit cărora, în stabilirea conflictului de interese, nu ar prezenta relevanță cele motivate de instanța de fond cu privire la diferențele dintre salariul mediu al managerului și cel pentru funcția de medic primar șef de secție.

Așa cum s-a arătat anterior, condiția existenței unui interes de natură patrimonială este una dintre condițiile existenței conflictului de interese, iar în lipsa îndeplinirii acestei condiții nu se poate considera că persoana s-a aflat în conflict de interese.

Sensul noțiunii de interes de natură patrimonială este acela de folos material necuvenit dobândit de soțul sau rudele de gradul I sau personal de cine deține funcția publică prin semnarea sau încheierea unui act juridic.

Or, așa cum a arătat și instanța de fond, în cauză nu se poate considera că prin semnarea documentelor respective de către primar s-ar fi putut obține un folos material necuvenit, în condițiile în care, prin numirea în funcția de manager, salariul mediu anual realizat de soția reclamantului era mai mic decât cel realizat în funcția de medic primar - șef de secție pediatrie, funcție deținută anterior de aceasta, aspecte necontestate de către recurentă, dar apreciate ca fiind fără relevanță.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 39/2015 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.