ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2015

Decizia nr. 2536/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 28 august 2013 și înregistrată sub nr. x/33/2013, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare din 09 august 2013 întocmit de pârâtă, apreciind că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile legale incidente, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit la data de 09 august 2013 de către Agenția Națională de Integritate, instanța de fond apreciind că pârâta a respectat dispozițiile legale incidente.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii formulate cu consecința anulării raportului de evaluare din 09 august 2013, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Astfel, instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 21 din Legea nr. 176/2010, iar raportat la succesiunea procedurilor desfășurate în pretinsa cauzei, conform art. 20 din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 09 august 2013 a fost emis de către intimată cu nerespectarea formelor legale, ceea ce atrage nulitatea acestuia.

De asemenea, instanța de fond a aplicat greșit regulile ce guvernează puterea probatorie a demisiei, formulate la data de 30 mai 2012 și efectul acesteia sub aspectul inexistenței stării de incompatibilitate.

În mod greșit a apreciat instanța că demisia din funcția de administrator al SC B. SRL, nu are dată certă, indicând dispozițiile art. 1182 C. civ., în condițiile în care dispozițiile legale invocate nu mai erau în vigoare.

Demisia a fost înregistrată în registrele SC B. SRL, cât și cele ale societății care efectua contabilitatea, context în care instanța nu a dat eficiență probelor administrate.

Instanța s-a limitat să examineze dacă demisia reclamantului a devenit opozabilă față de terți, dar nu a analizat și dezlegat problema de drept și anume dacă mandatul de administrare încetase sau nu în baza demisiei.

În cauză nu s-a contestat faptul că demisia a fost înregistrată la Registrul Comerțului la data de 30 mai 2013, ci efectele demisiei în raport cu societatea, raporturi ce au încetat chiar înainte de a dobândi o funcție publică prin notificarea renunțării la mandat, adresată mandantei.

Instanța de fond trebuia să verifice dacă cele două funcții au fost exercitate simultan, raportat la normele de drept comune care le guvernează pe fiecare dintre ele și nu să verifice o stare de fapt necontestată, respectiv dacă au fost îndeplinite condițiile de opozabilitate față de terți prin raportare la norme cu caracter general.

Procedura derulată în recurs

În procedura filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului, instanța statuând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, că motivele de recurs invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488, că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din noul C. proc. civ. și că recursul nu este vădit nefondat.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleași argumente expuse pe larg și prin întâmpinare depuse în primul ciclu procesual.

Intimata arată că prin adresa din 09 iulie 2013, d-nul A. a fost invitat să expună un punct de vedere cu privire la identificarea unor elemente de incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției publice de viceprimar al Municipiului Cluj-Napoca și administrator al SC B. SRL, invitația fiind transmisă prin scrisoare recomandată, dar neridicată de destinatar de la oficiul poștal.

În raport de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 a fost transmisă o nouă informare pentru care exista o confirmare de primire la data de 01 august 2010 și în urma căreia d-nul A. a transmis un punct de vedere înregistrat la sediul Agenției Naționale de Integritate la data de 06 august 2013. Termenul de 15 zile a fost respectat de către inspectorul de integritate, astfel că motivul de recurs, vizând nulitatea Raportului de evaluare, nu este fondat.

Cu privire la demisia din data de 30 mai 2012 și efectele acesteia sub aspectul stării de incompatibilitate, recurenta apreciază că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantei având în vedere că demisia nu a fost înregistrată în Registrul Comerțului pentru a fi opozabilă terților potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurentă, dar și de apărările expuse de intimată, ținând cont de dispozițiile legale incidente se constată că recursul este fondat.

Cu titlu prealabil se constată că jurisprudența Înaltei Curți exprimată prin deciziile nr. 930/2011, nr. 2225/2011, nr. 3295/2012 etc., dar și prin procesul-verbal al ședinței din data de 07 noiembrie 2013, este în sensul că „incompatibilitatea prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată”.

Astfel, prin raportul de evaluare din 09 august 2013 emis de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că numitul A. nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 22 iunie 2012-30 mai 2013, simultan cu funcția de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca, a deținut și funcția de administrator al SC B. SRL, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 91 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 „alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prezentei secțiuni, este obligat să demisioneze din una din funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ - starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cauza de față, validarea mandatului de viceprimar al reclamantului A. a fost făcută prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 270 din 22 iunie 2012.

Din interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 rezultă că singura obligație ce revine persoanei aflate în stare de incompatibilitate este aceea de a demisiona din una din funcțiile deținute, iar recurentul-reclamant și-a îndeplinit această obligație prin depunerea demisiei din funcția de administrator al SC B. SRL, demisie ce a fost înregistrată în evidențele societății în 01 iunie 2012 fapt ce rezultă din actele de la dosar, actul unilateral al demisiei fiind efectuat chiar înainte de validarea mandatului de viceprimar.

Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 91 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 161/2003 și probatoriul administrat, instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta nu a dovedit faptul că ar fi renunțat la calitatea de administrator anterior datei de 30 mai 2013, data la care s-a făcut mențiunea la Registrul Comerțului.

Este nerelevantă împrejurarea că înscrisurile referitoare la înlocuirea administratorului ca urmare a demisiei fostului administrator au fost transmise către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca la o dată ulterioară, conform mențiunii din 30 iunie 2013, această împrejurare nefiindu-i imputabilă recurentului, care nu mai avea calitatea de a cere efectuarea de înregistrări în numele societății, motiv pentru care dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 nu pot fi opuse recurentului-reclamant.

Funcția de administrator într-o societate comercială încetează prin expirarea duratei mandatului, revocarea administratorului, renunțarea administratorului, moartea, incapacitatea administratorului, iar raporturile juridice dintre administrator și societate sunt raporturi contractuale de mandat, administratorul fiind desemnat prin contractul de societate sau hotărârea adunării generale, reglementarea mandatului fiind contractuală și legală, ceea ce o deosebește de alte funcții juridice.

În toate cazurile de încetare a funcției de administrator, trebuie îndeplinite formalitățile de publicitate, ca și în cazul numirii în funcție, în caz contrar, societatea nu poate invoca față de terți încetarea funcției [art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].

Nu trebuie confundate obligația societății de a asigura publicitate și opozabilitate față de terți din perspectiva - dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 31/1990 cu obligația prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv obligația aleșilor locali de a demisiona din una din funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile.

Intimata a susținut doar că demisia devine opozabilă de la data înregistrării în Registrul Comerțului, susținere inexactă în raport de obligația expresă prevăzută de art. 91 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 161/2003.

Este de reținut că intimata nu a contestat prezumția de veridicitate a înscrisurilor emanate de la SC B. SRL care atestă că demisia formulată de recurentul A. la data de 30 mai 2012 a fost înregistrată în registrul societății în 01 iunie 2012, obligația ce emană din dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 fiind îndeplinită.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003, incompatibilitatea fiind interdicția de a cumula două sau mai multe funcții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să-și îndeplinească sarcinile.

Pornind de la această definiție, având în vedere particularitățile situației de fapt expuse, ținând cont și de jurisprudența unitară a Înaltei Curți, în temeiul dispozițiilor art. 496-497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantului A. urmează a fi admis cu consecința casării sentinței atacate și rejudecând în fond, Înalta Curte va admite acțiunea formulată de reclamantul A. și va anula raportul de evaluare din 09 august 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Având în vedere admiterea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune a fi analizate și celelalte critici formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând în fond admite acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează raportul de evaluare întocmit în data de 09 august 2013 de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.