ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3775/2015

Decizia nr. 3775/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iulie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 26490/G/II/14.06.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 562 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea raportului de evaluare nr. 26490/G/II/14.06.2013 emis de pârâtă.

A constatat că situația descrisă în raport nu întrunește condițiile conflictului de interese și a obligat pârâta la repararea prejudiciului de imagine suferit de reclamant, prin publicarea dispozitivului sentinței pe site-ul propriu al pârâtei.

A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 21 lei către reclamant.

Cererea de recurs

Împotriva soluției instanței de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și în urma rejudecării, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin criticile formulate, recurenta susține, în esență, următoarele:

- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretare și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 70 și ale art. 71 din Legea nr. 161/2003, care definesc noțiunea de „conflict de interese”, precum și pe cele ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

- În mod greșit, a apreciat instanța de fond că reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral, care trebuie reparat, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens, având în vedere și faptul că raportul de evaluare nu are caracter definitiv, iar reclamantului i s-a asigurat dreptul la apărare, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Soluția instanței de recurs

Motivele de fapt și de drept relevante

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului cu motivarea că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale conflictului de interese prevăzute de art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003, întrucât contextul faptic în care s-a realizat încheierea raportului de muncă, respectiv în urma unui concurs public, organizat prin intermediul unei comisii de concurs, din care nu a făcut parte reclamantul, nu indică existența conflictului.

De asemenea, nu se poate reține nici urmărirea satisfacerii unui interes personal, patrimonial în privința reclamantului, ca element de determinare a existenței conflictului de interese, pârâta făcând referire la salariul încasat de către terț.

Curtea a reținut că drepturile salariale sunt rezultatul muncii prestate de către salariat și se cuvin acestuia de drept ca urmare a prestării activității în baza unui contract individual de muncă sau în baza unui raport de serviciu.(art. 10 C. muncii).

Din această perspectivă nu se poate reține existența interesului personal, de natură patrimonială.

S-a mai reținut că reclamantul în calitate de primar are obligația de a semna în numele autorității publice locale executive contractele de muncă ale personalului contractual sau ale funcționarilor publice ce își desfășoară activitatea în cadrul primăriei.

Din această perspectivă, în privința reclamantului, nu se poate reține decât executarea unei atribuții specifice conferită de art. 74 din Legea nr. 215/2001.

S-a mai reținut și aspectul că reclamantul nu a făcut parte din comisia de examinare a singurului candidat pentru ca obiectivitatea sa să fie pusă la îndoială din perspectiva legăturii de rudenie existente între reclamant și unicul candidat ce s-a prezentat la concurs.

Instanța de recurs reține că în realitate prin încheierea contractului de muncă, fiul său a obținut un avantaj de natură patrimonială în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003 prin obținerea unui loc de muncă în care a fost retribuit. De altfel, art. 76 alin. (1) din lege este și mai neechivoc, interzicând primarului să încheie acte juridice în exercitarea funcției care să producă „un folos material pentru (…) rudele de gradul I”.

Faptul că reclamantul nu a făcut parte din comisia de concurs care l-a declarat câștigător pe fiul acestuia nu are relevanță, chiar și numai din perspectiva raporturilor de serviciu ale primarului cu membrii comisiei.

Aspectele factuale precum că la concurs s-a prezentat doar A., fiul primarului, nu au relevanță.

De altfel instanța supremă s-a pronunțat asupra existenței stării de incompatibilitate în spețe vizând rudele angajate la cabinetele demnitarilor.

S-a apreciat astfel că avantajele de natură patrimonială sunt reprezentate de salariul obținut de respectiva persoană, urmare a angajării sale în funcția respectivă.

Cât privește exercitarea funcțiilor publice, prin semnarea contractului de muncă de către primar (tată) cu angajatul (fiu), nu se pot invoca prevederile referitoare la conducătorii serviciilor publice prevăzute de art. 74 din Legea nr. 215/2001, situație analizată fiind una de excepție, în care incidente apar dispozițiilor art. 70, 71, 76 din Legea nr. 161/2003.

Este un loc comun a considera că imparțialitatea unei demnității publice nu există în realitate atunci când angajatului subordonat trebuie să îi fie cenzurate acte sau fapte în legătură cu serviciul. Rezultă de aici o încălcare implicită și a prevederilor art. 71 din Legea nr. 169/2003.

În aceste condiții apare ca evident din perspectiva dispozițiilor art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003 existența conflictului de interese.

Cererea de reparare a prejudiciului de imagine suferit de reclamant nu are o soluționare de sine stătătoare, ci urmează soluția dată în cererea principală de anulare a raportului de evaluare al soluției adoptate în recurs.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu motivele mai sus expuse recursul pârâtei Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile 483 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apare ca fondat, astfel că urmează a fi admis.

Conform dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. instanța casând sentința și rejudecând în fond, va respinge acțiunea ca nefondată.

Ca parte căzută în pretenții, reclamantul urmează a fi obligat conform dispozițiilor art. 451 și art. 453 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 562 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând în fond, respinge acțiunea reclamantului A., ca nefondată.

Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată - taxă judiciară de timbru către pârâta Agenția Națională de Integritate, în cuantum de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.