ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2015

Decizia nr. 2114/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 522 din 25 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care solicita anularea Raportului de evaluare nr. 30476/G/II/9 iulie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și să se constate faptul că referitor la persoana sa nu poate fi reținut cazul de incompatibilitate în cauză.

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

1.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 3 decembrie 2014.

2.1. Recursul formulat este nefondat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Recurentul-reclamant a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material în ceea ce privește analiza motivului de incompatibilitate reținut în sarcina sa, în calitatea de primar.

Astfel, a susținut recurentul, art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la incompatibilitatea "alesului local", a primarului, dar nu cu funcționarul public de conducere, ci în general cu funcționarul public.

În cauză, este necontestat că recurentul a fost secretar al UAT, județul Maramureș, începând cu 26 octombrie 2000 și până la data de 26 iunie 2012 când a fost ales în funcția de primar al aceleiași UAT.

În perioada 10 mai 2012 - 10 iunie 2012, conform Dispoziției nr. 20/2012, au fost suspendate raporturile de serviciu aferente funcției de secretar, pentru participarea la alegerile locale, iar prin Dispoziția nr. 30/2012, raporturile de serviciu ca secretar au fost suspendate, începând cu 28 iunie 2012, până la încetarea funcției de primar.

Prin Raportul de evaluare nr. 30476/G/II din 9 iulie 2013, s-a reținut că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile art. 34 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 10 mai 2012.

Într-adevăr, potrivit art. 34 alin. (2): "înalții funcționari publici și funcționari publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu", iar potrivit art. 34 alin. (3): "înalții funcționari publici și funcționari publici de conducere pot candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu".

Or, în cauză, recurentul, deținând funcția publică de conducere, de secretar al UAT, fără să procedeze la încetarea raporturilor de serviciu, a candidat și apoi a ocupat funcția de demnitate publică de primar, aflându-se astfel în starea de incompatibilitate reținută de Agenția Națională de Integritate.

Pe de altă parte, dispozițiile legale citate mai sus se coroborează cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de funcționar public.

Or, în cauză, recurentul, recurgând la soluția suspendării executării funcției publice de secretar al UAT, și-a păstrat calitatea respectivă, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 161/2003.

O altă critică a recursului se referă la încălcarea principiului non bis in idem de către organele de control și instanța de fond, care au ignorat existența unui prim raport de evaluare, Raportul nr. 4.147/G/II din 28 ianuarie 2013 prin care s-a dispus clasarea referitoare la o eventuală incompatibilitate.

Instanța de recurs constată că nici primul raport de evaluare - Raportul nr. 4.174 și nici cel de-al doilea raport - Raportul nr. 30.476, nu reprezintă acte administrative jurisdicționale, în sensul art. 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea administrativă competentă având posibilitatea legală de a reveni, revoca, emite un nou act administrativ, etc.

Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d)) și e) și art. 6 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, doar în cazul unui act administrativ jurisdicțional, autoritatea administrativă emitentă/competentă nu poate relua verificarea/reveni/revoca/emite un nou act administrativ.

În concluzie, soluția instanței de fond și actul administrativ atacat sunt legale și temeinice, criticile formulate fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 522 din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - ED