Decizia nr. 3369/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 29287/G/II/03.07.2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate. Reclamantul a formulat aceeași cerere de chemare în judecată și în cadrul Dosarului nr. x/2/2013, iar prin încheierea din data de 27.11.2013, curtea de apel a admis excepția de litispendență, dosarele fiind astfel conexate.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 708 din 3 martie 2014, a respins cererile conexe formulate de reclamant, ca neîntemeiate, reținând că actul administrativ atacat este legal.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, a arătat că în mod greșit s-a reținut starea de incompatibilitate în privința sa, ca urmare a deținerii simultane atât funcției de Primar al Comunei Corbu, jud. Constanța, cât și aceea de reprezentant al comunei Corbu în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC B. SA. În opinia sa, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora primarul nu poate ocupa în același timp atât funcția de ales local, cât și cea de reprezentant al unității administrative-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, sunt incidente doar dacă societatea comercială în a căror adunări generale a fost împuternicit primarul să reprezinte interesele comunității este de interes local. Or, SC B. SA este o societate pe acțiuni de interes județean care prestează un serviciu care satisface nevoile de utilitate și interes public general al comunității locale, prin urmare cele două funcții cumulate nu sunt contradictorii, primarul comunei fiind nominalizat să reprezinte autoritatea locală într-o societate comercială care nu este de interes local. În fine, recurentul a solicitat să fie avut în vedere și faptul că, în cauză, H.C.L. nr. 141/2008, prin care a fost desemnat să reprezinte interesele unității administrative teritoriale într-o societate de interes județean, nu a fost atacată de Prefectul Județului Constanța, tocmaipentru că nu contravine dispozițiilor legale cu privire la regimul incompatibilităților. Recurentul a arătat că prima instanță, fără temei legal, a reținut că SC B. SA este de interes local în accepțiunea Legii nr. 15/1990 și că dobândirea calității de operator regional nu schimbă în niciun fel această calitate, invocând dispozițiile art. 17 din Legea nr. 215/2001, art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 1 din Legea nr. 241/2006. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Apărarea intimatei Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică, susținând, în esență, că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în definiția cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 1 aprilie 2015. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele arătate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu două cereri distincte vizând anularea Raportului de evaluare nr. 29287/G/II/03.07.2013 întocmit de pârâta Agenția Naționala de Integritate, iar prin încheierea din data de 27.11.2013, fiind îndeplinite cerințele art. 138 C. proc. civ., cele două acțiuni au fost conexate. Din actele dosarului rezultă că recurentul, primar al comunei Corbu, jud. Constanța, a deținut, în perioada supusă verificării de către autoritatea intimată, și calitatea/funcția de reprezentant al acestei unități administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC B. SA. Din dispozițiile Legii nr. 51/2006, reiese că SC B. SA reprezintă un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal. În speță, problema dedusă judecății vizează interpretarea și aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și calificarea SC B. SA ca fiind sau nu o societate de interes local, în sensul acestor dispoziții legale. Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar general al municipiului București (...), este incompatibilă cu lit. f) - funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (…)”. Aceste prevederi au în vedere numai ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societății comerciale ce operează pe teritoriul comunei, orașului/municipiului, județului unde persoana în cauză este primar/viceprimar sau președinte/vicepreședinte al consiliului județean. În cauză, ne aflăm în situația unei societăți comerciale cu statut de operator regional ce are competență în mai multe județe și are ca scop dezvoltarea intercomunitară. Operatorul regional, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2008, este o societate comercială cu capital integral al unităților administrativ-teritoriale membre, având rolul de a asigura gestiunea serviciului de utilități publice pe raza sa de competență și de implementare a programelor de investiții publice de interes zonal/regional. Așadar, este evident că această societate comercială acționează pe o suprafață ce excede teritoriului unei singure unități administrativ-teritoriale, iar operatorul regional nu este subordonat autorității administrației publice locale, ci se află sub coordonarea asociației de dezvoltare intercomunitară. Faptul că este necesară o hotărâre a fiecărei unități administrativ-teritoriale pentru înființarea și funcționarea asociației nu are efect în planul incompatibilităților prevăzute de lege în cazul primarilor. Mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale. Referitor la calificarea unui operator regional de servicii de utilități publice, dacă este sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, s-a pronunțat, în ședința din data de 4 mai 2015, și plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu acea ocazie, cu majoritate de voturi, a fost adoptată soluția de principiu în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăți comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, cu consecința admiterii cererilor conexe și anulării raportul de evaluare contestat.