ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 279/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin contestația înregistrată la data de 10 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Agenției Naționale de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/G/II din 23.09.2013 emis de Inspecția de Integritate din cadrul intimatei.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 79 din data de 17 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis contestația completată, formulată de contestatorul A., împotriva raportului de evaluare nr. x/G/II din 23.09.2013, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

S-a anulat raportul de evaluare nr. x/G/II din 23.09.2013, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:

- prin prisma prevederilor constituționale și a legilor organice, organizarea administrativ-teritorială a României nu are în vedere regiunea, astfel că, prin caracterul autonom al autorităților locale se stabilesc asocieri de interes local.

- art. 87 din Legea nr. 161/2003 care nu distinge decât doua categorii de societăți comerciale, face referire la sensul larg al termenului "local", operând o distincție intre societățile reprezentative la nivel național și cele locale (care nu sunt reprezentative pentru întreg teritoriul național).

- a arătat că legislația națională în vigoare care interzice aleșilor locali deținerea simultană a funcției publice cu cea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local nu este înlăturată de către caracterul regional al serviciilor prestate, astfel că în speță este întrunită incompatibilitatea prevăzută de art. 87 art. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003;

- s-a solicitat să se constate că SC B. SA este o societate comercială de "interes local" fiind nefondată susținerea reclamantului că societatea este organizată ca o societate de "interes regional"

- a cerut să se observa faptul că unitatea administrativ-teritorială are calitatea de asociat, calitate obținută în urma unui interes local pe care aceasta îl are;

- totodată, s-a arătat că nu prezintă relevanță faptul că reclamantul nu a fost remunerat în calitate de membru al Adunării Generale SC B. SA întrucât art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu condiționează incompatibilitatea de această împrejurare.

A concluzionat recurenta, că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 26.11.2009 - 30.08.2012 deținând funcția de viceprimar și cea de reprezentant al municipiului în cadrul A.G.A. SC B. SA, cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, respingerea contestației și menținerea Raportului de evaluare nr. x din 23.09.2013.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 noiembrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 79 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Apărările intimatului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Excepția nulității recursului a fost respinsă prin încheierea privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, Prin raportul de evaluare nr. x/G/II din 23.09.2013, întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a stabilit starea de incompatibilitate a contestatorului, întrucât a deținut simultan, atât funcția de viceprimar al Municipiului Pitești, cât și calitatea de reprezentant al Municipiului Pitești în cadrul A.G.A. SC B. SA.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reținute în cuprinsul raportului de evaluare, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu ... funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național; ..."

Instanța reține ca problema de drept a făcut obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, exemplificative fiind Deciziile nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015, nr. 1.908/2015, nr. 1.339/2015, nr. 1.410/2015, nr. 1.970/2015, nr. 2.147/2015, nr. 2.180/2015, nr. 2.181/2015, nr. 2.183/2015 și nr. 3.017/2015, 142/2016.

Recursul propune Înaltei Curți aceeași problemă a interpretării în sens larg a noțiunii de societate comercială de interes local, care să includă toate entitățile care nu au competențe la nivel național.

Potrivit actului constitutiv, SC B. a dobândit statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

Legea nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale, prevăzând la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional".

În înțelesul acestei legi, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Conform cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC B., ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Prin urmare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate între funcția de viceprimar și calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăți de interes local, nu în privința unui operator regional de utilități publice, cum este cazul în speță.

Or, în condițiile în care teritorialitatea societății face ca mandatul viceprimarului, ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Înalta Curte nu poate primi interpretarea dată de recurentă, în sensul că legea prevede doar două noțiuni, interes național și local ("local" în sens larg, incluzând tot ce nu are competență națională), pentru că recurenta, în susținerea tezei, omite să menționeze ca ipoteza textului de lege este de "reprezentant al unității administrativ-teritoriale" pentru societatea de interes local, respectiv de "reprezentant al statului" în situația societății naționale, astfel că nu se poate vorbi despre o formulare eliptică sau lacunară a textului de lege

Mandatul viceprimarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Așa fiind, se constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat intimatul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 79 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.

Procesat de ED