ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2015

Decizia nr. 4040/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Acțiunea formulată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 58509/G/II din 11.12.2013, precum și suspendarea executării acestui act administrativ.

1.2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 74 din 11 aprilie 2014, a respins cererea privind repunerea cauzei pe rol, a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de suspendare și, în consecință, a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării Rraportului de evaluare nr. 58509/G/II din 11.12.2013

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că acesta a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Săuca, jud. Satu Mare, cât și pe cea de reprezentant al comunei Săuca în cadrul Adunării Generale a Acționarilor la SC B. SA, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

2.1. Recursul

Împotriva sentinței nr. 74 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul-reclamanta a susținut că nu au fost analizate argumentele sale în apărare referitoare la nelegalitatea raportului de evaluare.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susținut greșita aplicare a normelor de drept material, învederând că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Sub acest aspect, reclamantul a precizat că, întrucât SC B. SA este o societate de interes regional, calitatea de reprezentat în adunarea generală a acționarilor acesteia nu este incompatibilă cu funcția de primar.

Astfel, s-a arătat că prin actul său constitutiv, SC B. SA are ca și obiect de activitate operarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în sistem zonal, comuna Săuca, al cărei primar este reclamantul, deținând calitatea de acționar cu un aport de 1.000 lei reprezentând 100 de acțiuni nominative a 10 lei/acțiune.

Aria de deservire a societății, ca operator regional, coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate servicii de utilități publice, ceea ce, în opinia reclamantului, depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant la capitalul social al societății.

2.2. Apărarea intimatei

Prin întâmpinarea formulată, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că SC B. SA este o societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate.

De altfel, a menționat pârâta, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali.

SC B. SA, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate și exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, deși recurentul a invocat acest motiv de recurs, în cuprinsul căii de atac formulată a prezentat argumente prin care a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este întrunit.

Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este fondat.

Din actele dosarului rezultă că S.C. B. SA a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

Rezultă din cuprinsul actului constitutiv că SC B. SA are ca acționari mai multe persoane juridice printre care și comuna Săuca.

De menționat că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/ 2006, SC B. SA, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Instanța de fond a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național.

Curtea reține însă, în condițiile în care teritorialitatea societății B. SA Satu Mare face ca mandatul primarului ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Mai mult, mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamant, dispunându-se anularea raportului de evaluare nr. 58509/G/II din 11.12.2013 emis de Agenția Națională de Integritate.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materie, în special, exemplificată prin deciziile nr. 1970/2015; nr. 2180/2015, precum și deciziile nr. 431/2015; nr. 432/2015; nr. 1339/2015.

Cu referire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, instanța de recurs apreciază că în raport de soluția de anulare a actului contestat, cât și de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, această cerere a rămas fără obiect urmând a fi respinsă.

Față de toate considerentele expuse, în baza art. 496, 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa hotărârea și va admite în parte acțiunea numai cu privire la anularea raportului de evaluare, urmând a respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.

Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant, se reține că aceasta este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., fiind depuse la dosarul cauzei dovezi care justifică cheltuielile de judecată în sumă de 1.325,60 lei care vor fi plătite de A.N.I. către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 74 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite, în parte, acțiunea, în sensul că anulează raportul de evaluare nr. 58509/G/II din 11.12.2013.

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Obligă Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 1.325,60 lei către recurentul-reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2015.