ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 217/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
1.1. Acțiunea formulată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 58799/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de B., în lucrarea nr. 36936/A/II din 05 septembrie 2013 comunicată la 20 decembrie 2013 prin înscrisul nr. 58800/G/II din 11 decembrie 2013 și obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat).
1.2. Soluția instanței de fond;
Prin sentința
nr. 160/CA/PI din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, prima instanță a reținut că reclamantul a deținut simultan atât funcția de primar al com. Săcășeni, județul Satu Mare, cât și pe cea de reprezentant al com. Săcășeni în cadrul Adunării Generale a Acționarilor la SC C. SA, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
Calea de atac exercitată;
2.1. Recursul;
Împotriva sentinței nr. 160 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.
Sub acest aspect, reclamantul a precizat că SC C. SA nu este o societate de interes local ci o societate de interes zonal, astfel cum este precizat în art. 2 alin. (2) din Actul constitutiv al societății, iar reprezentarea unității administrativ-teritoriale s-a realizat cu titlu gratuit, fiind obligat potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001 să se ocupe și să rezolve problemele comunei.
A solicitat să se aibă în vedere și Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în sensul că este indicat ca primarul să reprezinte interesele unității respective în anumite structuri de interes exclusiv public. Sub aspectul naturii juridice a interesului, este fără putință de tăgadă că interesul pe care l-a urmat a fost în favoarea comunității locale și în consecință nu poate fi încadrat în categoria unui interes privat, motiv pentru care nu se află sub nicio formă în situația unui conflict de interese, situație direct aplicabilă și în cazul incompatibilităților prevăzute în cuprinsul Legii nr. 161/2003.
2.2. Apărarea intimatei;
Prin întâmpinarea formulată, B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Susținerile recurentului că nu a exercitat calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale Săcășeni, județul Satu Mare în Adunarea Generală a Asociaților SC C. SA, nu au nicio legătură cu obligația acestuia ca, în calitate de primar, să respecte regimul juridic privind incompatibilitățile.
De altfel, a menționat intimata, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali.
SC C. SA, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.
2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 iunie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 4 noiembrie 2015.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului;
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate invocat prin recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este fondat.
Din actele dosarului rezultă că SC C. SA a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.
Rezultă din cuprinsul actului constitutiv că SC C. SA are ca acționari mai multe persoane juridice printre care și com. Săcășeni (filele 14-15 dosar fond).
De menționat că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.
Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.
În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.
Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.
Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC C. SA, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.
Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.
Instanța de fond a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național.
Înalta Curte reține însă, în condițiile în care teritorialitatea societății SC C. SA Satu Mare face ca mandatul primarului ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege susmenționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.
Mai mult, mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 496, art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa hotărârea și va admite acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportului de evaluare nr. 58799/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de B.
Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant, se reține că aceasta este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., fiind depuse la dosarul cauzei dovezi care justifică efectuarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.650 lei (1.500 lei, c/val onorariu avocat-fila 275 dosar fond + 50 lei, taxa judiciară timbru achitata la fond-fila 9 dosar fond + 100 lei, taxa judiciară timbru achitată în recurs-fila 9 dosar recurs) care vor fi plătite de B. către recurentul-reclamant.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă B. la 1.650 lei, cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 160 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și rejudecând:
Admite acțiunea.
Dispune anularea Raportului de evaluare nr. 58799/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de B.
Obligă intimata către recurent la plata sumei de 1.650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.