ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2016

Decizia nr. 142/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Raportului de evaluare nr. 58654/G/II din 11 decembrie 2013, emis de pârâtă.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 din 15 aprilie 2014, a respins cererea privind repunerea cauzei pe rol.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că acesta a deținut funcția de primar al com. Vetiș, județul Satu Mare concomitent cu deținerea calității de reprezentant al Unității Administrativ - Teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, încălcând în același timp și regulile de procedură, nepermițând realizarea unei apărări în cauză.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, a arătat că apărătorul său a depus o cerere de amânare a cauzei din motive medicale, însă prima instanță a respins această cerere, procedând la soluționarea cauzei fără a da posibilitatea părții să administreze probe sau să invoce excepții.

A mai susținut recurentul că a fost respinsă și cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată în temeiul art. 400 C. proc. civ., considerând astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare garantat de art. 6 și implicit dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a apreciat că prima instanță a interpretat în mod eronat noțiunea de societate de interes regional, precizând că, în realitate, SC C. SA este o societate de interes zonal, așa cum este precizat în Actul constitutiv al societății, astfel că interpretarea folosită de instanță contravine prevederilor art. 10 C. civ.

În acest sens, a invocat poziția oficială a Comisiei Europene, ce este în concordanță cu prevederile Legii nr. 215/2001, și Recomandarea nr. 10/200 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Recurentul a mai arătat că reprezentarea unității administrativ teritoriale s-a realizat cu titlu gratuit, iar potrivit prevederilor Legii administrației publice locale este obligat să se ocupe de problemele com. Vetiș referitoare la serviciile și utilitățile publice.

Or, furnizarea apei și canalizarea reprezintă un obiectiv de interes local, iar datorită faptului că această activitate nu putea fi finanțată de comuna respectivă s-a procedat la predarea acestui serviciu public către SC C. SA, persoană juridică în cadrul căreia sunt reprezentate toate comunele și orașele din județul Satu Mare.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea căii de atac, răspunzând criticilor din recurs și arătând că în cauză nu a fost încălcat dreptul la apărare, iar pe fondul cauzei sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 septembrie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Raportului de evaluare nr. 58654/G/II din 11 decembrie 2013, emis de pârâtă.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de control judiciar apreciază că nu poate fi primit.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate, se constată că judecătorul fondului nu a încălcat dreptul la apărare al recurentului. În cauză, au fost respinse atât cererea privind amânarea cauzei, cât și cererea de repunere a cauzei pe rol, însă s-a dispus amânarea pronunțării soluției pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosar concluzii scrise, tocmai pentru asigurarea garanției unui proces echitabil, iar părțile au depus la dosar toate înscrisurile de care au înțeles să se folosească și care le-au fost comunicate, așa încât nu a existat o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurenta a susținut că prima instanță a aplicat și interpretat greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. f)( din Legea nr. 161/2003 instanța de control judiciar reține că este fondat, pentru motivele arătate în continuare.

Din actele dosarului rezultă că recurentul, primar al comunei Vetiș, județul Satu Mare, a deținut, în perioada supusă verificării de către autoritatea intimată, și calitatea/funcția de reprezentant al acestei unități administrativ - teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 ,,Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…);

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea

nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Potrivit actului constitutiv, SC C. SA a dobândit statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

Legea nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale, prevăzând la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

În înțelesul acestei legi, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Conform cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC C. SA, ca operator regional, activează  într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Prin urmare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reglementează starea de incompatibilitate între funcția de primar și calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăți de interes local, nu în privința unui operator regional de utilități publice, cum este cazul în speță.

Judecătorul fondului a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național.

Or, în condițiile în care teritorialitatea societății SC C. SA Satu Mare face ca mandatul primarului, ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În plus, mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind

îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Așa fiind, se constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

În acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, în materie, exemplificată prin Deciziile nr. 163/2015, nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015, nr. 1908/2015, nr. 1339/2015, nr. 1410/2015, nr. 1970/2015, nr. 2147/2015, nr. 2180/2015, nr. 2181/2015, nr. 2183/2015 și nr. 3017/2015.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 80 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Anulează raportul de evaluare nr. 58654/G/II din 11 decembrie 2013.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.