ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 30.12.2013 sub nr. de dosar x/35/CA/2013, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să dispună anularea raportului de evaluare nr. 58783/G/II/11.12.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 132/CA/2014-PI din data de 20 iunie 2014 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, încălcând în același timp și regulile de procedură, nepermițând realizarea unei apărări în cauză.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, a arătat că apărătorul său a depus o cerere în probațiune, însă prima instanță a respins această cerere.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a apreciat că prima instanță a interpretat în mod eronat noțiunea de societate de interes regional, precizând că, în realitate, SC B. Satu Mare SA este o societate de interes zonal, așa cum este precizat în Actul constitutiv al societății, astfel că interpretarea folosită de instanță contravine prevederilor art. 10 din C. civ.

În acest sens, a invocat poziția oficială a Comisiei Europene, ce este în concordanță cu prevederile Legii nr. 215/2001, și Recomandarea nr. 10/200 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Recurentul a mai arătat că reprezentarea unității administrativ teritoriale s-a realizat cu titlu gratuit, iar potrivit prevederilor Legii administrației publice locale este obligat să se ocupe de problemele comunei C. referitoare la serviciile și utilitățile publice.

Or, furnizarea apei și canalizarea reprezintă un obiectiv de interes local, iar datorită faptului că această activitate nu putea fi finanțată de comuna respectivă s-a procedat la predarea acestui serviciu public către SC B. Satu Mare S.A, persoană juridică în cadrul căreia sunt reprezentate toate comunele și orașele din județul Satu Mare.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de control judiciar apreciază că nu poate fi primit, având în vedere că instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de către părți rezultă participarea reclamantului la adunările generale ale acționarilor la această societate.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul a susținut că prima instanță a aplicat și interpretat greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, instanța de control judiciar reține că este fondat, pentru motivele arătate în continuare.

Din actele dosarului rezultă că recurentul, primar al comunei D., județul Satu Mare, a deținut, în perioada supusă verificării de către autoritatea intimată, și calitatea/funcția de reprezentant al acestei unități administrativ - teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC B. Satu Mare SA.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit actului constitutiv, SC B. Satu Mare SA a dobândit statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

Legea nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale, prevăzând la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional".

În înțelesul acestei legi, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Conform cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC B. Satu Mare SA, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Prin urmare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate între funcția de primar și calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăți de interes local, nu în privința unui operator regional de utilități publice, cum este cazul în speță.

Judecătorul fondului a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național.

Or, în condițiile în care teritorialitatea societății SC B. SA Satu Mare face ca mandatul primarului, ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În plus, mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Așa fiind, se constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

În acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, în materie, exemplificată prin Deciziile nr. 163/2015, nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015, nr. 1908/2015, nr. 1339/2015, nr. 1410/2015, nr. 1970/2015, nr. 2147/2015, nr. 2180/2015, nr. 2181/2015, nr. 2183/2015 și nr. 3017/2015.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare contestat.

În temeiul art. 126 alin. (3) din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție are atribuția de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

Așa fiind, față de practica anterioară a instanțelor judecătorești, o altă soluție decât cea de admitere a acțiunii ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul autorităților judiciare ale țării, este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Prin urmare, menținerea acelorași soluții în cauze similare este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, §96; Păduraru împotriva României, nr. 63252/00, §98; Beian împotriva României, nr. 30658/05, §37-39);

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 20 alin. (2) și art. 21 din Constituția României precum și prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora legea trebuie să aibă dubla calitate de accesibilitate și previzibilitate.

De aceea, atunci când textul unei legi nu este clar sau este susceptibil de interpretări diferite se impune ca previzibilitatea acesteia să fie asigurată de practica judiciară care să-i asigure justițiabilului posibilitatea de a-și regla conduita.

Potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului, revine jurisdicțiilor rolul de a clarifica sensul și limitele de aplicare a legii, pentru eliminarea disfuncționalităților, rolul unei jurisdicții supreme fiind tocmai acela de a găsi mecanisme eficiente pentru a elimina divergențele de jurisprudență.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 132/CA-P.I. din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și admite acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/11.12.2013 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV