ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 9 aprilie 2014.

La termenul de judecată din data de 3 septembrie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a dispoziției din raportul de evaluare nr. x/G/II din 9 aprilie 2014, privind sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în vederea efectuării verificărilor cu privire la o posibilă încălcare a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. și, apreciind că pentru soluționarea excepției sunt necesare probe comune cu fondul, a unit excepția cu fondul.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 138 din 7 aprilie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Un prim motiv de critică se referă la nelegalitatea încheierii prin care instanța de fond a respins cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivată de faptul că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

Recurentul susține că faptele pentru care s-a început urmărirea penală sunt identice cu cele care fac obiectul cauzei de față și au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunța.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează fondul pricinii, recurentul arătând că nu a depus niciodată jurământul de funcționar public și nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerat funcționar public.

Continuându-și raționamentul, recurentul susține că nu îi sunt aplicabile prevederile privind incompatibilitățile.

Lipsa jurământului poate fi sancționată de instituția angajatoare cu revocarea actului administrativ de numire în funcția publică, măsură ce nu se mai poate exercita prin faptul că recurentul nu mai este salariatul Primăriei Municipiului Satu Mare.

Lipsa aplicării sancțiunii sus-menționate nu echivaleză, susține recurentul, cu asumarea incompatibilităților aferente funcției publice.

Referitor la constatările privind conflictul de interese, recurentul arată că în toate comisiile de excepție din care a făcut parte a avut calitatea de specialist și nu de președinte și în niciuna dintre lucrările la care a participat în calitate de specialist nu a fost diriginte de șantier sau responsabil tehnic cu execuția.

Membrii comisiilor nu trebuie să semneze, conform H.G. nr. 273/1994, declarația de interese, de confidențialitate și imparțialitate, lucrările comisiei fiind publice.

Atribuțiile comisiei sunt cele de a face recomandări și numai investitorul hotărăște admiterea, amânarea sau respingerea recepției, astfel încât recurentul consideră că nu a putut influența în vreun mod decizia acesteia.

Recurentul arată că nu i-a fost afectată imparțialitatea, deoarece era angajat cu contract de muncă în calitate de responsabil tehnic cu execuția (RTE).

Toate deciziile comisiei au fost luate în unanimitate, nu a existat nicio contestație depusă de un ofertant care s-ar fi putut considera nedreptățit, toate contractele au fost recepționate fără obiecție.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 12 noiembrie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Recurentului-reclamant i s-a imputat participarea în calitate de membru în comisiile de evaluare a ofertelor organizate la nivelul Primăriei Satu Mare, în urma cărora au fost declarate câștigătoare ofertele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., acesta fiind angajatul societăților cu contract individual de muncă.

Urmare a organizării licitațiilor au fost încheiate Contractele nr. x din 8 august 2006, RCONTR 2008 - y din 21 august 2008, RCONTR 2009 - z din 18 august 2009, nr. w din 11 iunie 2008 și nr. q din 11 septembrie 2008, în valoare totală de 3.594.939,17 RON.

De asemenea, s-a constatat și participarea recurentului în comisiile de recepție la terminarea lucrărilor pentru contractele nr. RCONTR 2008 - y din 21 august 2008, RCONTR 2009 - z din 18 august 2009, nr. x/RCONTR x/111 din 21 aprilie 2011, nr. 51596 - y din 29 decembrie 2008, nr. 26657 - w din 1 august 2011.

În ceea ce privește motivele de recurs ce vizează cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal, se constată că sunt nefondate. Instanța de fond a considerat în mod corect că obiectul sesizării penale îl formează numai o parte dintre constatările raportului de evaluare, iar dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. sunt facultative.

În plus, în cauza de față, se analizează conflictul de interese de natură administrativă, iar hotărârea din dosarul penal nu poate avea o înrâurire semnificativă asupra deciziei dată de instanța de contencios administrativ.

Răspunderile administrative și penală în materia conflictului de interese sunt diferite prin conținut și consecințe.

Hotărârea instanței de contencios administrativ este pronunțată ca urmare a aplicării normelor de drept administrativ în timp ce hotărârea penală are în vedere dispozițiile C. pen. cu privire la faptă și făptuitor.

Referitor la motivele de recurs subsumate existenței/inexistenței conflictului de interese, Înalta Curte apreciază că și acestea sunt nefondate.

Împrejurarea nedepunerii jurământului de funcționar public nu afectează această calitate a recurentului în raporturile cu terții, deoarece partea și-a îndeplinit obligațiile ce au rezultat din numirea în funcția publică, acționând în urma numirii și exercitării funcției.

Numai refuzul depunerii jurământului poate conduce la revocarea actului de numire, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

De asemenea, nu are relevanță faptul că recurentul a participat în cadrul comisiilor în calitate de specialist sau că deciziile au fost luate în unanimitate, fără a exista contestații.

Potrivit art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarul public este în conflict de interese dacă este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial.

Este de necontestat că recurentul a participat ca membru în comisiile de evaluare a ofertelor și în comisiile de recepție la terminarea lucrărilor în legătură cu două societăți comerciale.

În cadrul acestor societăți, recurentul a îndeplinit anumite funcții, respectiv: responsabil tehnic cu execuția, inginer constructor și inginer construcții civile industriale și agricole.

Incidența disp.art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 este evidentă, avându-se în vedere că recurentul a participat la luarea deciziilor cu privire la societățile comerciale la care era angajat cu contract de muncă, chiar dacă nu a luat decizia finală.

De altfel, ipoteza în care a fost încadrat conflictul de interese reținut în sarcina recurentului-reclamant nu vizează luarea deciziei, ci doar participarea la oricare din lanțul decizional, iar comisiile de evaluare a ofertelor/de recepție la terminarea lucrărilor se încadrează în dispoziția legală.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 156 din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.

Procesat de GGC - MM