ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2015

Decizia nr. 1969/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 87/CA-PI din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. x/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant, ca fiind lipsită de interes.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 87/CA-PI din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul A.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în esență, pentru următoarele motive:

I. În mod nelegal, instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 58375/G/II din 11 decembrie 2013;

Susținerile instanței de fond sunt neîntemeiate, având în vedere justificarea motivelor pentru se impune suspendarea executării actului administrativ și prevenirea unei pagube iminente care s-ar produce persoanei evaluate, ca urmare a expunerii nejustificate a acesteia oprobiului public, iar în cauză, persoana cercetată are sau a avut un interes legitim în legătură cu actul administrativ și a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecință a unui act administrativ, de natură să producă efecte juridice.

Modul defectuos în care a fost realizată evaluarea de către pârâtă, fără respectarea principiilor care ar fi trebuit să guverneze activitatea de evaluare, și anume, legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independenta operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum, și concluziile nelegale din cuprinsul sentinței civile recurate, sunt de natură să-i producă un prejudiciu ireparabil persoanei evaluate, a cărei imagine a fost extrem de grav prejudiciată prin modul abuziv în care pârâta a înțeles să realizeze evaluarea, să întocmească raportul de evaluare și să gestioneze comunicarea publică a concluziilor acestui raport.

II. Referitor la argumentarea instanței de fond cu privire la legalitatea și temeinicia Raportului de evaluare nr. 58375/G/II din 11 decembrie 2013, aceasta ignoră în întregime motivele invocate de reclamant în cadrul acțiunii formulate, instanța omițând să cerceteze argumentația supusă analizei privind nelegalitatea raportului de evaluare;

Sentința supusă căii de atac a recursului este lipsită de motivele pe care instanța le-a avut în vedere în soluționarea cauzei, aceasta rezumându-se doar a prelua argumentația pârâtei, fără a face o analiza proprie a textelor legale încălcate și a susținerilor persoanei evaluate.

Prin simpla constatare și enunțare a situației de fapt în cadrul motivării sentinței atacate, instanța de fond nu conduce spre dezlegarea pricinii deduse judecații, hotărârea pronunțată fiind lipsită de motivare, contrar prevederilor art. 425 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând sentința civilă recurată, se constată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, coroborând în mod netemeinic susținerile părților cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, făcând astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În speță, aria de deservire și în mod corelativ, de interes a SC B. SA vizează întreaga regiune Satu Mare, fiind incluse orașele și comunele din cadrul acestora, astfel încât, se poate afirma că această societate este, în prezent, de interes regional.

În plus, așa cum rezultă și din Actul Constitutiv al societății, SC B. Satu Mare SA este o societate de interes regional/zonal încadrându-se astfel, în prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Totodată, SC B. Satu Mare SA a fost constituită tocmai în scopul procesului de regionalizare a serviciilor din domeniul apei, proces ce a fost inițiat de autoritățile române și sprijinit de programele pre-aderare, ajutorul inițiat având scopul de a asista autoritățile locale în crearea unor operatori de servicii publice în domeniul apei și canalizării și de a întări capacitatea autorităților locale de a controla efectiv activitățile operatorului regional prin intermediul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară.

Prin urmare, în virtutea atribuțiilor ce-i revin persoanei evaluate și în conformitate cu prevederile Actului constitutiv al SC B. Satu Mare SA, în mod legal și fără a se afla în stare de incompatibilitate, aceasta a reprezentat comuna Crucișor în cadrul Adunării Generale a Acționarilor.

Susținerile instanței de fond sunt neîntemeiate, nemotivându-se în niciun fel, care a fost rațiunea ce a stat la baza includerii SC B. Satu Mare SA în cadrul societăților comerciale de interes local.

III. Referitor la neanalizarea de către instanța de judecată și nepronunțarea asupra concluziilor reținute în cuprinsul raportului de evaluare, potrivit cărora persoana evaluată s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât ar fi deținut simultan funcția de primar al comunei Crucișor și calitatea de reprezentant al comunei în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC C. Someș Sud SRL, precum și dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât ar fi deținut simultan, începând cu data de 26 august 2009 și până în prezent, funcția de primar al comunei Crucișor și calitatea de membru întreprindere familială în cadrul D.;

În motivarea cererii de chemare în judecată, persoana evaluată a combătut aceste concluzii reținute în cuprinsul raportului de evaluare, apărările formulate nefiind însă analizate de către instanța de fond, care s-a rezumat la a respinge acțiunea, fără a se pronunța cu privire la toate concluziile raportului de evaluare.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile în proces nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 4 martie 2015, completul de filtru a reținut, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a constatat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamant, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. 58375/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a deținut simultan, în perioada 31 octombrie 2012 - 12 septembrie 2013, funcția de primar al comunei Crucișor, județul Satu Mare și calitatea de reprezentant al comunei Crucișor în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC B. Satu Mare SA, respectiv, în perioada 23 august 2010 - 26 iulie 2011, funcția de primar al comunei Crucișor, județul Satu Mare și calitatea de reprezentant al comunei Crucișor în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC C. Someș Sud SRL.

Prin același raport de evaluare s-a reținut încălcarea de către reclamant și a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât deține simultan începând cu data de 26 august 2009 și până în prezent, funcția de primar al comunei Crucișor, județul Satu Mare și calitatea de membru întreprindere familială în cadrul D.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate, instanța de control judiciar constată că, deși în cuprinsul raportului de evaluare s-au reținut trei situații de fapt care au atras starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant, instanța de fond a analizat încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, numai în ceea ce privește deținerea în mod simultan a funcției de primar al comunei Crucișor și a calității de reprezentant al comunei în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC B. Satu Mare SA.

În contextul arătat, prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor situațiilor de fapt reținute în raportul de evaluare ca atrăgând starea de incompatibilitate a reclamantului, în sensul că, nu a motivat înlăturarea argumentelor aduse de acesta în susținerea faptului că nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, prin exercitarea simultană a funcției de primar al comunei Crucișor și a calității de reprezentant al comunei în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC C. Someș Sud SRL și totodată, nu a răspuns susținerilor formulate de reclamant cu privire la faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Procedând în acest mod, judecătorul fondului, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, iar, pe de altă parte, cu privire la alte chestiuni de fapt și probleme de drept care au fost supuse judecății, a omis a se pronunța.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, aspectele evidențiate anterior punând instanța de control judiciar în imposibilitatea de a analiza justețea soluției pronunțate în primă instanță.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează ca prima instanță să dispună suplimentarea probatoriului, în raport de faptul că la dosar nu sunt depuse actele constitutive ale SC B. Satu Mare SA și SC C. Someș Sud SRL, și să procedeze la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul A., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 87/CA-PI din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - CL