ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2180/2015

Decizia nr. 2180/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 23 decembrie 2013, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 58746/G/II din 11 decembrie 2013, suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și obligarea pârâtei la publicarea pe pagina de internet a dispozitivului sentinței ce se va pronunța în cauză, pentru o perioadă de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare și până la soluționarea irevocabilă a cauzei, sub sancțiunea unei amenzi al cărei cuantum va fi apreciat de instanță.

Prin Sentința civilă nr. 52/CA-PI din 17 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de suspendare invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate, a respins, ca lipsită de interes, cererea de suspendare și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat două cereri de recurs, prin avocat B. și prin SPRL C.

2.1. Motivele de casare

Prin cererea formulată de avocat B., a solicitat casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanțe de același grad, alta decât Curtea de Apel Oradea, sau casarea în tot a sentinței și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii în sensul anulării Raportului de evaluare nr. 58746/G/II din 11 decembrie 2013.

Prin cea de-a doua cerere, formulată prin SPRL C., a solicitat modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fiind formulate susțineri comune în ambele cereri de recurs.

2.2. Principalele argumente invocate

Apreciază recurentul-reclamant că instanța de fond a aplicat greșit norma de drept material în ce privește soluționarea cererii de suspendare, având în vedere că prevalează prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cazul bine justificat relevă aprecierea nevoii suspendării actului din perspectiva prezenței unor împrejurări de fapt și de drept de natură să genereze bănuiala legitimă a judecătorului că există indicii de natură să ducă la anularea acestuia.

Cererea de suspendare, sub aspectul cazului bine justificat și al pagubei iminente, presupune nu numai protecția reclamantului față de consecințele juridice ale punerii în executare a actului, ci mai ales înlăturarea vremelnică a consecințelor politice, publice și sociale ale acestuia până la pronunțarea instanței asupra legalității. Arată că imaginea publică a persoanei evaluate a fost deja extrem de grav prejudiciată prin modul abuziv în care pârâta a înțeles să realizeze evaluarea, să întocmească raportul și să gestioneze comunicarea publică a concluziilor acestui raport, iar suspendarea actului vine în respectarea prezumției de nevinovăție, impunându-se suspendarea executării actului, fiind îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește capătul privind anularea actului, susține recurentul-reclamant că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fundamentându-se pe motive contradictorii, chiar străine de natura cauzei, și că instanța de fond a preluat argumentația pârâtei, neanalizând susținerile sale.

Considerentele instanței de fond au fost expuse numai formal, nefiind, însă, de natură a susține soluția adoptată prin dispozitiv.

Din analiza art. 87 din Legea nr. 161/2003 reiese că legiuitorul utilizează două noțiuni, respectiv "calitate" și "funcție", iar, în cazul lit. f) alin. (1) din articol, incident în cauză, legiuitorul utilizează noțiunea de "funcție". Diferența constă în aceea că funcția se referă la o activitate prestată în mod regulat și organizat, în schimbul unui salariu, iar, pe de altă parte, noțiunea de calitate vizează o poziție, situație, titlu care conferă un drept.

În raport cu prevederile Legii nr. 31/1990, o societate pe acțiuni se constituie prin participarea unui număr de acționari, prin aportul acestora la constituirea capitalului, ceea ce conferă acționarului calitatea de membru în adunarea generală a acționarilor, cu drept de vot. Societatea comercială pe acțiuni are ca și organ colegial de administrare Consiliul de administrație, în cadrul căruia se dețin funcții. Astfel, apreciază recurentul, a fi acționar nu este o funcție, ci o calitate, legea statuând survenirea incompatibilității numai în legătură cu deținerea unei funcții.

În ceea ce privește felul societății SC D. SA, apreciază recurentul că în mod neîntemeiat instanța a stabilit că ar fi o societate de interes local, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006, legiuitorul folosind noțiunea de operator regional.

Societatea comercială menționată are ca scop furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare în sistem zonal și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române, Comuna Beltiug deținând calitatea de acționar începând cu anul 2007, cu un aport de 1.000 lei pentru care i s-au acordat 100 de acțiuni, reprezentând 0,014473% din capitalul social. Aria de deservire a acestei societăți coincide cu limitele teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, având ca obiect activitate servicii de utilități publice. Aria de deservire vizează întreaga regiune Satu Mare, astfel că nu se poate afirma că ar fi, în prezent, de interes regional.

Distincția față de noțiunea de societate comercială de interes local nu derivă din noțiunea de operator regional, ci din cea de organism prestator de servicii publice și de utilitate publică de interes zonal și județean, distincție existentă de la data înființării SC D. SA

Aceste aspecte reies și din Actul constitutiv al societății. Nu prestează servicii doar la nivel local, ci la nivelul întregii regiuni Satu Mare, fiind constituită tocmai în scopul procesului de regionalizare a serviciilor din domeniul apei, proces ce a fost inițiat de autoritățile române și a fost sprijinit de programele pre-aderare (PHARE, ISPA).

Mai arată recurentul că Legea nr. 163/2003 este un act normativ anterior aderării României la Uniunea Europeană, prioritare fiind prevederile dreptului comunitar. Legiuitorul nu avea cum să reglementeze la nivelul anului 2003 starea de incompatibilitate a primarului ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea societăților comerciale de interes regional.

Precizează că și Comisia Europeană prin Directorul General Regional și de Politică Urbană Bruxelles, cu referire la regulile de incompatibilitate pentru aleșii locali în cazul în care aceștia se află în asociațiile de dezvoltare intercomunitare (IDAs) și întreprinderile publice local, potrivit Minutei Întâlnirii tehnice cu privire la prevenirea conflictelor de interese în România, a statuat faptul că "participarea activă a acestor oficiali - primari și președinți de consilii - este crucială pentru a asigura aprobarea integrală și eficacitatea deciziilor luate de către IDAs în domeniul lor de competență". Astfel, în virtutea atribuțiilor ce îi revin și conform actului constitutiv al D. Satu Mare, în mod legal și fără a se afla în stare de incompatibilitate, a reprezentat Comuna Beltiug în cadrul AGA, reprezentare neremunerată.

Solicită a se reține că nu a avut niciun interes personal în calitate de reprezentant al Comunei Beltiug în cadrul societății, nu a dobândit dividende, nu a avut nici un folos material personal, niciun beneficiu, singurul său interes și scop fiind acela de a apăra interesul locuitorilor comunei, care sunt beneficiarii direcți ai serviciilor publice oferite de această societate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant conform art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

4.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 februarie 2015, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursurilor

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reținut existența stării de incompatibilitate, hotărârea pronunțată cuprinzând atât situația de fapt, probele administrate și motivarea în drept a soluției adoptate, răspunzând astfel exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recursuri, Înalta Curte reține că se regăsește cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Astfel, din actele dosarului rezultă că SC D. Satu Mare SA a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

De menționat că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede, la art. 11, că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional".

În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC D. Satu Mare SA, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Instanța de fond a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național.

Înalta Curte reține însă, în condițiile în care teritorialitatea societății SC D. SA Satu Mare face ca mandatul primarului ca reprezentant al unei localități să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, că nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea petitului din acțiune referitor la anularea raportului de evaluare nr. 58746/G/II din 11 decembrie 2013 emis de Agenția Națională de Integritate.

Având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de anulare, Înalta Curte constată că a devenit inutilă analizarea criticilor formulate cu privire la admiterea excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

De asemenea, motivele de nelegalitate învederate de recurentul-reclamant nereferindu-se și la celelalte cereri subsidiare din acțiunea introductivă, acestea vor fi respinse, neregăsindu-se cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată pentru avocat B., în cuantum de 2.480 lei reprezentând onorariu de avocat, o va admite, reținându-se culpa procesuală a autorității intimate.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

În raport de cele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A., va casa hotărârea atacată și va admite în parte acțiunea, numai cu privire la anularea raportului de evaluare, urmând a respinge ca nefondate celelalte cereri, și, în temeiul art. 451 și 453 C. proc. civ., va obliga intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată solicitate de recurentul-reclamant în cuantum de 2.480 lei, reprezentând onorariul avocatului B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A. împotriva Sentinței civile nr. 52/CA-PI din 17 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și, rejudecând cauza,

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare nr. 58746/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Respinge celelalte cereri, ca nefondate.

Obligă intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate să plătească recurentului-reclamant suma de 2.480 lei, reprezentând onorariul avocatului B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.

Procesat de GGC - GV