ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2015

Decizia nr. 2846/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Încheierea nr. 82 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, privind suspendarea executării raportului de evaluare nr. 58831/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâtă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii privind fondul pretențiilor reclamantului.

2.1. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Au fost invocate în susținerea motivelor de recurs dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul a susținut că în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare formulată, pe considerentul că nu a fost făcută dovada prejudiciului viitor și previzibil, instanța reținând că pretinsul prejudiciu moral creat prin aducerea la cunoștința publică a raportului de evaluare nu a fost dovedit, în condițiile în care a făcut pe deplin dovada existenței condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului.

De asemenea, a fost criticată soluția instanței de fond arătându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care instanța le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, rezumându-se la prezentarea condițiilor suspendării unui act administrativ, fără a se face o analiză proprie a textelor încălcate și a susținerilor reclamantului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția lipsei de interes a recurentului reclamant în formularea cererii de suspendare a raportului de evaluare contestat, arătând că, potrivit prevederilor articolului 22 din Legea nr. 176/2010, "sancțiunile prevăzute de lege, pentru persoana aflată în stare de incompatibilitate, decurg numai de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate."

În referire la susținerile recurentului reclamant din cuprinsul cererii de recurs, intimata pârâtă A.N.I a solicitat instanței de control judiciar să mențină sentința atacată, arătând că niciuna dintre cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este îndeplinită.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 13 mai 2015 completul de filtru a constatat, din examinarea conținutului raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul declarat în cauză, examinat prin raportare la prevederile art. 488, pct. 6 și 8 noul C. proc. civ., este nefondat pentru următoarele considerente:

Din perspectiva motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488, pct. 6 noul C. proc. civ., recurentul reclamant a criticat, în esență, existența unei motivări formale a instanței de fond în cuprinsul încheierii atacate, fără o analiză proprie a textelor legale indicate de reclamant și a susținerilor în fapt ale acestuia.

Încheierea de ședință nr. 82/CA/2014 a Curții de Apel Oradea relevă, în opinia instanței de control judiciar, o structură logică a argumentelor care au condus la adoptarea soluției pronunțate în cauză, fiind examinate condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, cu particularitățile suplimentare inserate în art. 15 din aceeași lege.

Dispozițiile art. 488, pct. 6 noul C. proc. civ. reglementează acest motiv de casare pentru situațiile în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

În cauza de față încheierea prin care prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a actului administrativ contestat este motivată, iar motivele expuse răspund susținerilor în fapt ale reclamatului, circumscrise condițiilor necesare impuse prin prevederile art. 14 - 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel cum s-au interpretat dispozițiile acestui temei de casare și s-a arătat și în doctrina juridică, nu este necesar ca în considerentele unei hotărâri judecătorești să existe o examinare a tuturor argumentelor inserate în cuprinsul unei cereri, acestea putând fi grupate de judecător și analizate prin prisma condițiilor cerute de procedura specifică în cadrul căreia au fost formulate.

Prin urmare, Înalta Curte reține că încheierea de ședință examinată în cadrul acestui recurs este una motivată conform prevederilor art. 425 noul C. proc. civ., nefiind astfel incidente prevederile art. 488, pct. 6 noul C. proc. civ..

Anterior expunerii considerentelor incidente asupra motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., este necesar a fi calificată și examinată excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de suspendare, invocată prin întâmpinarea depusă de pârâta A.N.I. la dosar.

Această excepție reprezintă o apărare procesuală formulată de partea adversă pentru a supune atenției instanței de judecată încălcarea de către reclamant a unor norme referitoare la exercițiul dreptului la acțiune.

Dată fiind soluția pronunțată de judecătorul fondului, reiterarea de către intimată a excepției lipsei de interes nu poate fi tratată separat decât în ipoteza în care ar putea conduce la o altă dezlegare dată în cauza pendinte, ținând seama, totodată, de poziția procesuală a fiecărei părți și de împrejurarea că titularul căii de atac este singurul interesat în a reforma încheierea atacată.

Așadar, apărarea procesuală a intimatei pârâte va fi analizată în contextul examinării condițiilor cerute de norma specială cuprinsă în dispozițiile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la motivul de casare invocat de recurentul reclamant, respectiv art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri "cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Potrivit prevederilor articolului 14 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Cerința suplimentară prescrisă de art. 15 din lege se referă la necesitatea sesizării instanței de contencios administrativ cu cererea în anularea actului a cărui suspendare se solicită, odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.

Înalta Curte observă că recurentul reclamant a solicitat în cuprinsul aceleiași acțiuni anularea raportului de evaluare nr. 58831/G/II din 11 decembrie 2013 și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Din perspectiva condițiilor formale cerute de lege pentru examinarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ, se constată că sunt îndeplinite cerințele referitoare la existența unui act administrativ, a cărui anulare s-a cerut în cauză, fără însă ca acest act să fie unul susceptibil de executare.

Or, necesitatea temporizării efectelor unui act administrativ pe parcursul procedurilor de contestare a legalității sale rezidă tocmai în posibilitatea de executare imediată, ce ar putea produce consecințe ireparabile, în situația în care s-ar dispune anularea actului respectiv.

Așadar, măsura solicitată trebuie să urmărească o preîntâmpinare a acestor efecte execuționale care, odată produse, fac dificilă o repunere în situația anterioară emiterii actului, atunci când acesta este anulat de către instanța judecătorească.

Raportul de evaluare nr. 58831/G/II din 11 decembrie 2013 este susceptibil de executare doar în situația în care acesta nu este contestat în procedura prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Contestarea acestuia în instanță duce la prorogarea termenelor în care Agenția Națională de Integritate poate lua măsurile ce se impun ca și consecință a reținerii stării de incompatibilitate, în măsura în care aceasta este confirmată de instanța competentă.

Prin urmare, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința formală referitoare la existența unui act administrativ susceptibil de punere în executare imediată.

Din perspectiva condițiilor de fond ce se cer a fi întrunite cumulativ, se arată la art. 14 din Legea nr. 554/2004 că persoana vătămată poate cere suspendarea executării unui act administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În privința condiției referitoare la cazul bine justificat, constant s-a arătat în jurisprudența națională că "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" trebuie să fie evidente la o examinare sumară a litigiului, fără a intra în analiza pe fond a legalității actului administrativ contestat și fără a fi necesară administrarea de probe pentru pronunțarea vreunei soluții.

Or, astfel cum au fost arătate de către recurentul reclamant în cererea sa motivele ample de nelegalitate a raportului de evaluare nr. 58831/G/II din 11 decembrie 2013, acestea nu pot fi decelate în procedura suspendării executării actului administrativ contestat, verificările solicitate fiind specifice examinării pe fond a legalității respectivului act.

Referitor la cerința existenței unei pagube iminente, înțelesul dat de legiuitor acestei noțiuni este aceea de "prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2, lit. ș) din Legea nr. 554/2004].

Examinând susținerile reclamatului din cuprinsul cererii de suspendare a raportului de evaluare contestat, Înalta Curte reține că nu s-a indicat un prejudiciu material care să aibă un caracter previzibil, toate apărările fiind circumscrise noțiunii de prejudiciu moral, fără însă a se dovedi în ce măsură s-ar ajunge la o pagubă iminentă prin lezarea unor atribute care țin de demnitatea persoanei.

Prin urmare, nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, astfel că, rezumând cele expuse anterior, se constată lipsa unor cerințe de formă și de fond necesare pentru suspendarea executării raportului de evaluare nr. 58831/G/II din 11 decembrie 2013, fapt pentru care va fi menținută soluția pronunțată de judecătorului fondului.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii nr. 82 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV