ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 56 din 24 martie 2014

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta A.N.I. cu privire

la cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare din 11 decembrie

2013 și a respins ca atare cererea.

De asemenea, prin

aceeași hotărâre, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în anularea

raportului de evaluare formulată de reclamantul G.M. în contradictoriu cu

pârâta A.N.I.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul G.M., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului declarat, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea

recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv pronunțarea a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele

argumente invocate

- Cu privire la

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.,

reclamantul a învederat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, în sensul constatării

netemeiniciei acțiunii, și nici argumentele pe baza cărora a fost înlăturată

apărarea invocată referitoare la nelegalitatea raportului de evaluare,

încălcându-se astfel prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

- Cu privire la

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

reclamantul a arătat în primul rând, că, în mod nelegal, a fost admisă excepția

lipsei de interes a cererii de suspendare a executării.

Astfel, reclamantul a

precizat că are dreptul să solicite suspendarea executării raportului de

evaluare, fiind îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și cerința prevenirii

unei pagube iminente.

- Cu privire la

motivul de nelegalitate referitor la greșita aplicare a normelor de drept

material, reclamantul a învederat că prima instanță a interpretat, în mod

eronat, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu

referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Sub acest aspect,

reclamantul a precizat că, întrucât SC A. Satu Mare SA este o societate de

interes regional, calitatea de reprezentat în adunarea generală a acționarilor

acesteia nu este incompatibilă cu funcția de primar.

Astfel, s-a arătat că

prin actul său constitutiv, SC A. Satu Mare SA are ca și obiect de activitate

operarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în sistem zonal,

comuna Doba, al cărei primar este reclamantul, deținând calitatea de acționar

cu un aport de 1.000 RON pentru care i s-au acordat 100 de acțiuni reprezentând

0,014473% din capitalul social.

Aria de deservire a

societății, ca operator regional, coincide cu limitele teritoriale cumulate ale

unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare

intracomunitară, cu obiect de activitate servicii de utilități publice, ceea

ce, în opinia reclamantului, depășește ca interes nivelul local al fiecărui

membru participant la capitalul social al societății.

Prin întâmpinarea

formulată, A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în

esență că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

Astfel, s-a învederat

că instanța de fond a reținut, în mod justificat, lipsa de interes a cererii de

suspendare a executării raportului de evaluare, în condițiile în care efectele

juridice ale actului administrativ sunt suspendate de drept, urmare a

contestării, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Referitor la critica

privind greșita aplicare a normelor de drept material, pârâta a învederat că

prima instanță a interpretat, în mod corect, prevederile art. 87 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 161/2003, art. 1 lit. g) pct. 2 și art. 36 alin. (3) din Legea

nr. 215/2001, art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 și ale art. 2 pct. 1 din

Legea nr. 241/2006.

În raport de

menționatele prevederi legale, a precizat pârâta, SC A. Satu Mare SA este o

societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de

caracterul regional al serviciilor prestate.

De altfel, a

menționat pârâta, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003

este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de

interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea

stării de incompatibilitate a aleșilor locali.

Or, s-a arătat în

întâmpinare, SC A. Satu Mare SA, având în vedere obiectul de activitate și aria

de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local,

având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale

cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale

consiliilor locale.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în

cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în

completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din

10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Prin Încheierea din 4

martie 2015, completul filtru a admis în principiu recursul formulat de

reclamantul G.M. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la

fondului recursului

4.2.1. Analiza

motivelor de casare invocate

Verificând sentința

recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1)

pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența

niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, judecătorul

fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reținut existența

stării de incompatibilitate, hotărârea pronunțată cuprinzând atât situația de

fapt, probele administrate și motivarea în drept a soluției adoptate,

răspunzând astfel exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Referitor la cel

de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, Curtea reține că se

regăsește cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

respectiv pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Astfel, din actele

dosarului rezultă că SC A. Satu Mare SA a dobândit, conform actului constitutiv

statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr.

51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza

hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților

administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate

serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

De menționat că

regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea

administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care

prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au

dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive,

de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de

dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor

proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun

a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006

cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și

funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile

"asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile

de utilități publice" și respectiv "operator regional".

În înțelesul legii,

asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea,

finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților

administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte

de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării,

modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ

definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul

societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al

unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei

asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de

competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea,

funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora,

precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau

regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării

infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun

în cadrul asociației.

Potrivit cadrului

legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC A. Satu Mare SA, ca

operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al

fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar,

neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității

administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea

unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se constată

că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă

cu calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările

generale ale societăților comerciale de interes local.

Instanța de fond a reținut

că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate

administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei

că termenul "local" include orice entitate care nu este

reprezentativă la nivel național.

Curtea reține însă,

în condițiile în care teritorialitatea societății SC A. Satu Mare SA face ca

mandatul primarului ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera

interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile

dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare

și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant

într-o societate comercială de interes regional.

Pentru considerentele

expuse mai sus, se va dispune admiterea petitului din acțiune referitor la

anularea Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I.

Având în vedere

soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de anulare, Curtea constată

că a devenit inutilă analizarea criticilor formulate cu privire la admiterea

excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actului

administrativ contestat.

De asemenea, motivul

de nelegalitate învederat de reclamant nereferindu-se și la celelalte cereri

subsidiare din acțiunea introductivă, acestea vor fi respinse, neregăsindu-se

cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

În raport de cele

expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

declarat, va casa hotărârea și va admite acțiunea numai cu privire la anularea

raportului de evaluare, urmând a respinge ca nefondate celelalte capete de

cerere.

Referitor la cererea

de cheltuieli de judecată formulate de reclamant, Curtea reține că acesta nu

s-a conformat exigențelor dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., în sensul de a

face dovada existenței și întinderii lor. Astfel, nu a fost depus la dosar

contractul de asistență juridică încheiat cu avocatul al cărui onorariu s-a

solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată și nici factura menționată în

chitanța aflată la dosar, împrejurare în raport de care se va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.M. împotriva Sentinței nr. 56/CA-PI din 24 martie 2014 a Curții

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și admite acțiunea formulată de reclamantul G.M.

Anulează Raportul de

evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I.

Respinge celelalte

capete de acțiune.

Respinge cererea

recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - N