ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 56 din 24 martie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta A.N.I. cu privire la cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 și a respins ca atare cererea. De asemenea, prin aceeași hotărâre, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în anularea raportului de evaluare formulată de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.I. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G.M., în condițiile art. 483 C. proc.

civ. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului declarat, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv pronunțarea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate - Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul a învederat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, în sensul constatării netemeiniciei acțiunii, și nici argumentele pe baza cărora a fost înlăturată apărarea invocată referitoare la nelegalitatea raportului de evaluare, încălcându-se astfel prevederile art. 425 alin. (1) C. proc.

civ. - Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a arătat în primul rând, că, în mod nelegal, a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării. Astfel, reclamantul a precizat că are dreptul să solicite suspendarea executării raportului de evaluare, fiind îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și cerința prevenirii unei pagube iminente. - Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la greșita aplicare a normelor de drept material, reclamantul a învederat că prima instanță a interpretat, în mod eronat, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Sub acest aspect, reclamantul a precizat că, întrucât SC A. Satu Mare SA este o societate de interes regional, calitatea de reprezentat în adunarea generală a acționarilor acesteia nu este incompatibilă cu funcția de primar. Astfel, s-a arătat că prin actul său constitutiv, SC A. Satu Mare SA are ca și obiect de activitate operarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în sistem zonal, comuna Doba, al cărei primar este reclamantul, deținând calitatea de acționar cu un aport de 1.000 RON pentru care i s-au acordat 100 de acțiuni reprezentând 0,014473% din capitalul social. Aria de deservire a societății, ca operator regional, coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate servicii de utilități publice, ceea ce, în opinia reclamantului, depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant la capitalul social al societății.

3. Apărarea intimatei Prin întâmpinarea formulată, A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii. Astfel, s-a învederat că instanța de fond a reținut, în mod justificat, lipsa de interes a cererii de suspendare a executării raportului de evaluare, în condițiile în care efectele juridice ale actului administrativ sunt suspendate de drept, urmare a contestării, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010. Referitor la critica privind greșita aplicare a normelor de drept material, pârâta a învederat că prima instanță a interpretat, în mod corect, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 1 lit. g) pct. 2 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 și ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 241/2006.

În raport de menționatele prevederi legale, a precizat pârâta, SC A. Satu Mare SA este o societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate. De altfel, a menționat pârâta, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali. Or, s-a arătat în întâmpinare, SC A. Satu Mare SA, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a admis în principiu recursul formulat de reclamantul G.M. și a fixat termen de judecată pe fond. 4.2. Cu privire la fondului recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat. Astfel, judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reținut existența stării de incompatibilitate, hotărârea pronunțată cuprinzând atât situația de fapt, probele administrate și motivarea în drept a soluției adoptate, răspunzând astfel exigențelor art. 425 C. proc. civ. Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, Curtea reține că se regăsește cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Astfel, din actele dosarului rezultă că SC A. Satu Mare SA a dobândit, conform actului constitutiv statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

De menționat că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional". În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC A. Satu Mare SA, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară. Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Instanța de fond a reținut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca și unitate administrativ-teritorială regiunea, însușindu-și punctul de vedere al pârâtei că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național. Curtea reține însă, în condițiile în care teritorialitatea societății SC A. Satu Mare SA face ca mandatul primarului ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege sus-menționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea petitului din acțiune referitor la anularea Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I. Având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de anulare, Curtea constată că a devenit inutilă analizarea criticilor formulate cu privire la admiterea excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat. De asemenea, motivul de nelegalitate învederat de reclamant nereferindu-se și la celelalte cereri subsidiare din acțiunea introductivă, acestea vor fi respinse, neregăsindu-se cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 4.2.2.

Soluția instanței de recurs În raport de cele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârea și va admite acțiunea numai cu privire la anularea raportului de evaluare, urmând a respinge ca nefondate celelalte capete de cerere. Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulate de reclamant, Curtea reține că acesta nu s-a conformat exigențelor dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., în sensul de a face dovada existenței și întinderii lor. Astfel, nu a fost depus la dosar contractul de asistență juridică încheiat cu avocatul al cărui onorariu s-a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată și nici factura menționată în chitanța aflată la dosar, împrejurare în raport de care se va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.M. împotriva Sentinței nr. 56/CA-PI din 24 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și admite acțiunea formulată de reclamantul G.M. Anulează Raportul de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I. Respinge celelalte capete de acțiune. Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015. Procesat de GGC - N