ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2016

Decizia nr. 1149/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea, precum și suspendarea executării Raportului de evaluare nr. 38357/G/II din 11 decembrie 2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului, în perioada 01 martie 2013 - 30 mai 2013; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să publice și să mențină pe pagina de internet a instituției dispozitivul sentinței ce se va pronunța, pentru o perioadă de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare și până la soluționarea irevocabilă a cauzei, sub sancțiunea amenzii.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 63/CA/2014/P.I. din 7 aprilie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare, ca lipsită de interes, precum și acțiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată;

Împotriva sentinței nr. 63/CA/2014/P.I. din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a argumentat, mai întâi, că în mod nelegal instanța de judecată a dispus admiterea excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 38357/G/II din 11 decembrie 2013, în condițiile în care, atât interesul recurentului în suspendarea efectelor actului administrativ, cât și prejudiciul cauzat, sunt evidente.

A mai susținut că nu au fost analizate argumentele sale referitoare la nelegalitatea raportului de evaluare, hotărârea atacată rezumându-se la a prelua argumentația pârâtei.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut greșita aplicare a normelor de drept material, învederând că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Sub acest aspect, reclamantul a susținut, în esență, că SC C. SA Satu Mare este o societate de interes regional, astfel încât calitatea de reprezentat în adunarea generală a acționarilor acesteia nu este incompatibilă cu funcția de primar.

1.4. Apărarea intimatei;

Prin întâmpinarea formulată, B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că SC C. SA Satu Mare este o societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate.

De altfel, a menționat pârâta, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali.

SC C. SA Satu Mare, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept apreciate de instanța de fond ca relevante pentru soluționarea cauzei.

3.1. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., recursul este fondat.

Din actele dosarului rezultă că SC C. SA Satu Mare a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilități publice pe raza de competență a acționarilor.

Rezultă din cuprinsul actului constitutiv că SC C. SA are ca acționari mai multe persoane juridice printre care și com. Sanislău (fila 32 dosar fond).

De menționat că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, de a coopera și a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

În înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC C. SA Satu Mare, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

În condițiile în care teritorialitatea societății SC C. SA Satu Mare face ca mandatul primarului, ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispozițiile textului de lege susmenționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Mai mult,mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamant, dispunându-se anularea Raportului de evaluare nr. 58509/G/II din 11 decembrie 2013 emis de B.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materie, în special, exemplificată prin Deciziile nr. 1970/2015; nr. 2180/2015, precum și Deciziile nr. 431/2015; nr. 432/2015; nr. 1339/2015.

Cu referire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, instanța de recurs apreciază că, în raport de soluția de anulare a actului contestat, cât și de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluția instanței de fond se impune a fi menținută.

Față de toate considerentele expuse, în baza art. 496, 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa hotărârea și va admite în parte acțiunea, numai cu privire la anularea raportului de evaluare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 63/CA/2014/P.I. din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Admite cererea de chemare în judecată.

Anulează Raportul de Evaluare nr. 58357/G/II din 11 decembrie 2013 emis de B.

Menține în rest sentința recurată.

Obligă intimata-pârâtă B. la plata, către recurentul-reclamant A., a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.