ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2016

Decizia nr. 1483/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta A.N.I. solicitând admiterea acțiunii și anularea în tot a Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013, întocmit în Lucrarea din 4 septembrie 2013 de A.N.I.; suspendarea executării actului administrativ - Raportul de evaluare din 11 decembrie 2013 întocmit de către A.N.I., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pentru prevenirea unei pagube iminente care s-ar produce persoanei evaluate ca urmare a expunerii nejustificate a acestuia oprobriului public; obligarea A.N.I. să publice și să mențină pe pagina principală a site-ului internet dispozitivul soluției ce se va pronunța în prezenta cauza, pentru o perioadă de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, sub sancțiunea unei amenzi pentru nerespectarea acestei obligații, al cărei cuantum va fi apreciat de către instanța.

Prin Sentința nr. 86 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei A.N.I., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

- instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța omițând a cerceta argumentele reclamantului, astfel cum impun dispozițiile art. 435 C. proc. civ. și art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

;

- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, coroborând în mod netemeinic susținerile părților cu înscrisurile aflate la dosar, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003;

- susține recurentul că, în mod greșit, Curtea de Apel a respins susținerea reclamantului cu privire la faptul că reprezentarea nu a avut loc într-o societatea de interes local ci în una de interes regional/zonal, în condițiile în care, prin actul constitutiv, SC B. SA are ca scop furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în sistem zonal.

- se arată prin motivele de recurs că potrivit prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 se definește operatorul regional, cu o arie de deservire care coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrative teritoriale membre;

- în ceea ce privește susținerea instanței de fond cu privire la posibilitatea primarului de a-și delega atribuțiile, susține reclamantul recurent că, și în această situație nu s-ar fi eliminat pretinsa incompatibilitate în sensul formei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, operând doar o interpunere de persoane;

- totodată, s-a arătat că reclamantul nu a fost remunerat și nu a avut niciun interes personal în calitate de reprezentant al comunei.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.

Referitor la cererea de suspendare a actului administrativ, s-a arătat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitor la întrunirea cumulativă a condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că legiuitorul a stabilit foarte clar incompatibilitățile funcției de primar, neavând relevanță dacă a exercitat în fapt această calitate, dacă a desfășurat sau nu vreo activitate și dacă a realizat sau nu venit.

Pârâta a considerat că susținerile reclamantului nefondate fiind incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 deoarece în accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, SC B. SA este și o societate comercială de interes local, în accepțiunea conferită de legiuitor prin Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din 9 noiembrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 86 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate, care fac de prisos analiza motivelor de recurs privind greșita soluționare a cererii de suspendare.

6.1. Argumentele de fapt relevante

Prin Raportul de evaluare din 11 decembrie 2013 întocmit de inspectorul de integritate din cadrul A.N.I., în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e) și f), art. 11 și Secțiunea a 3-a din Cap. I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ca urmare a sesizării din oficiu s-a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a deținut simultan atât funcția de Primar al Comunei Urziceni, județul Satu Mare, cât și calitatea de reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acționarilor SC B. SA, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea actului administrativ contestat, inspectorul de integritate a arătat că potrivit Actului constitutiv al SC B. SA, Comuna Urziceni, alături de celelalte primării din județul Satu Mare, are calitatea de acționar al societății, iar Primarul Comunei Urziceni - a avut calitatea de reprezentant al U.A.T. Urziceni în A.G.A. SC B. SA în perioada 17 iunie 2008 (data validării mandatului) - până la data evaluării.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) și art. 91 alin. (3) și (4) din Legea nr. 161/2003, enunțate în cuprinsul raportului, instituția pârâtă a apreciat că cele două funcții deținute simultan de reclamant în perioada anterior menționată, respectiv funcția de Primar al Comunei Urziceni, județul Satu Mare și calitatea de reprezentant al aceleiași comune în A.G.A. SC B. SA, sunt incompatibile, persoana evaluată nerespectând obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.; Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri, astfel că nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, criticile formulate de recurentul-reclamant vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în contextul în care instanța de fond a reținut că dispozițiile respective sunt incidente și în ipoteza în care societatea comercială este de interes județean ori regional raportat la împrejurarea că reclamantul a exercitat concomitent, în perioadele reținute în raportul de evaluare, atât funcția de primar, cât și calitatea de reprezentant al comunei în cadrul adunării generale a acționarilor SC B. SA.

Dispozițiile care reglementează situația de incompatibilitate reținută în privința recurentului-reclamant sunt cele ale art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, conform cărora:

"Art. 87 - (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Conform actului constitutiv SC B. SA, Comuna Urziceni, împreună cu celelalte primării din județul Satu Mare, are calitatea de acționar al societății, iar A., Primarul Comunei Urziceni, are calitatea de reprezentant legal, împuternicit în baza Hotărârii Consiliului Local al Comunei Urziceni din 20 noiembrie 2006.

În jurisprudența Înaltei Curți (Decizia nr. 473/2015) s-a reținut că "de esența funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă și canalizare în mod eficient și la aceeași parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea avea", iar scopul societății este de a facilita "accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele europene abilitate, gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii". Așadar, "instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective, asociații participă în egală măsură în organele de conducere al acesteia și unitățile administrativ teritoriale asociate, exercită prin A.D.I., un control direct asupra operatorului regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu influență dominantă asupra tuturor deciziilor strategice și/sau semnificative ale operatorului".

În consecință, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că SC B. SA este operator regional, care activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar, astfel că, în cauză, nu se poate reține existența situației de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară, în care s-a reținut că primarul care deține calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor unei societăți comerciale - operator regional care asigură furnizarea sau prestarea serviciului ori activități de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, nu se află în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (cu titlu de exemplu, deciziile nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015, nr. 1.908/2015, nr. 1.339/2015, nr. 1.410/2015, nr. 1.970/2015, nr. 2.147/2015, nr. 2.180/2015, nr. 2.181/2015, nr. 2.183/2015 și nr. 3.017/2015).

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către recurentul-reclamant, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința, însă cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând litigiul în fond, va admite acțiunea și va anula raportul de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 86 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și admite în parte acțiunea reclamantului;

Dispune anularea Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I. și respinge celelalte capete de cerere ca nefondate. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON cheltuieli de judecată cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.

Procesat de GGC - N