ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4119/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 20.05.2015 sub nr. de dosar x/2015, astfel cum a fost completată ulterior, la data de 15.09.2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, următoarele:

- anularea Raportului de evaluare nr. x din 30.04.2015 emis de pârâtă;

- repunerea părților în situația anterioară;

- suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. x din 30.04.2015, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 26 octombrie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a considerat, de către toți membrii completului, că recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată cu citarea părților.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., apreciind astfel că cererea de recurs trebuia timbrată cu suma de 200 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu privire la această obligație, dispozițiile art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, statuează în mod expres că:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că pentru soluționarea recursului recurentul avea obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Recurentul a fost înștiințat despre obligația de achitare a sumei datorate pentru soluționarea recursului luând cunoștință de această obligație la data de 07.06.2017 din conținutul Raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și din conținutul citației emisă la data de 16.11.2017 prin care i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Or, în speță, se constată că recurentul nu s-a conformat obligației legale de a timbra recursul, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței, până la termenul de judecată de astăzi, 15 decembrie 2017, aspect în raport de care Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 496 alin. (1) și va dispune anularea recursului.

Pentru considerentele arătate, având în vedere dispozițiile art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. anularea recursului formulat de recurentul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.