ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4024/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 februarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 22.01.2016, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11.09.2013, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 231 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 231 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Raportului de evaluare nr. x din 22.01.2016, întocmit de pârâtă.

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a CM al Consiliului Europei, coroborate cu cele ale art. 70, art. 71și art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Recurentul-reclamant a învederat că, deși are calitatea de membru fondator al B., nu a deținut funcții în cadrul acestei asociații și nu a beneficiat de vreo remunerație, iar în cadrul asociației, nu au avut calitatea de angajați, soția, rudele ori prietenii săi.

În ceea ce privește participarea, în calitate de membru în Consiliul Local al comunei Păulești, la adoptarea bugetului unității administrativ teritoriale, în cuprinsul căruia se reglementează și sumele alocate pentru finanțarea unor activități sportive ale B., recurentul-reclamant arată că nu putea anticipa existența unui beneficiu sau a unui dezavantaj pentru sine sau pentru asociație, conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, întrucât sumele de bani nu au adus un beneficiu asociației, ci sportivilor implicați în activitatea acesteia. Sumele de bani alocate au avut o destinație specială, respectiv aceea de a susține activitatea sportiv-fotbalistică, prin antrenorii și fotbaliștii neprofesioniști din cadrul colectivității locale, și nu activitatea asociației însăși.

Din perspectiva interesului personal la care face trimitere art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul-reclamant a susținut că acesta nu există, întrucât hotărârile adoptate pentru aprobarea finanțării unor activități sportive nu au vizat un interes de natură patrimonială al reclamantului și nici o creștere patrimonială a bugetului asociației, utilă în cazul lichidării persoanei juridice ori a plății unor drepturi salariale ori asociative.

Totodată, recurentul-reclamant a susținut că prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001 primează față de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, iar acest text de lege definește conflictul de interese prin raportare la existența unui interes patrimonial în problema supusă analizei, al alesului local sau al soțului, soției, afinilor și rudelor acestuia până la gradul al patrulea inclusiv, interes pe care prima instanță nu l-a constatat în speță.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 octombrie 2017, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, precum și ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de ales local (consilier local și viceprimar al comunei Păulești, jud. Satu Mare), a participat la deliberarea și adoptarea a 20 de hotărâri ale Consiliului Local Păulești, prin care s-a alocat din bugetul local suma totală de 100.000 RON către B., în cadrul căreia reclamantul deținea calitatea de membru fondator.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte nu va mai relua, în cuprinsul prezentei decizii, textele de lege incidente cauzei, pe care s-a întemeiat raportul de evaluare contestat, reținând că acestea au fost redate integral, atât în cuprinsul actului administrativ, cât și în considerentele sentinței recurate.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamantul A., iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză, sunt nefondate.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că nu se poate reține, în privința sa, existența unui interes personal, atât timp cât nu a ocupat funcții în cadrul asociației și nu a încasat nicio remunerație (situație aplicabilă și soției, rudelor și apropiaților săi), această teză nu este împărtășită de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care reglementează noțiunea de "interes personal". Astfel, conform acestui text de lege, aleșii locali au un interes personal dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru o asociație sau fundație din care fac parte. În această situație, aleșii locali sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, anunțarea interesului personal și abținerea de la vot urmând a se consemna în mod obligatoriu în procesul-verbal de ședință.

În cauză, recurentul-reclamant a participat, în intervalul 2008-2013, la ședințele Consiliului Local Păulești, în cadrul cărora s-au aprobat și alocat, în scopul finanțării anuale, sume din bugetul autorității publice către B., așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârilor Consiliului Local nr. x/24.10.2008, nr. x/06.04.2009, nr. x/26.06.2009, nr. x/23.10.2009, nr. x/20.11.2009, nr. x/11.12.2009, nr. x/03.03.2010, nr. x/14.07.2010, nr. x/30.09.2010, nr. x/29.10.2010, nr. x/11.02.2011, nr. x/17.06.2011, nr. x/05.08.2011, nr. x/14.10.2011, nr. x/10.02.2012, nr. x/02.04.2012, nr. x/02.05.2012, nr. x/28.09.2012, nr. x/02.04.2013 și nr. x/21.08.2013. În condițiile în care reclamantul era membru fondator al asociației care a beneficiat de finanțare în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligația, conform art. 77 din Legea nr. 393/2004, de a anunța interesul personal la începutul dezbaterilor și de a se abține de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră, încălcând dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal de ordin administrativ existent în cauză, reprezentat de beneficiul obținut de asociația sportivă prin finanțarea activității pe care o desfășura. Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că reclamantul nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în cadrul asociației ori că membrii familiei sale nu au obținut foloase materiale. De altfel, o asemenea conduită nici nu a fost imputată recurentului-reclamant prin raportul de evaluare contestat în prezentul dosar, intimata-pârâtă reținând incidența conflictului de interese, din perspectiva nesocotirii principiilor imparțialității și supremației interesului public în exercitarea funcției de ales local, prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentului-reclamant referitoare la inexistența unui beneficiu de ordin patrimonial obținut de asociație, acesta susținând, fără o justificare pertinentă, că sumele de bani alocate cu titlu de finanțare de la bugetul public local au avut un alt destinatar, respectiv sportivii și antrenorii care își desfășurau activitatea în cadrul asociației. Prin hotărârile de consiliu local anterior enumerate, sumele alocate cu titlu de finanțare, cu ocazia dezbaterii bugetului anual ori a rectificărilor ulterioare, au avut drept unic destinatar B., iar nu persoanele fizice angajate în cadrul asociației, iar scopul alocării sumelor de bani a fost acela al finanțării obiectului de activitate al asociației, care constă în promovarea și practicarea mai multor discipline sportive, astfel cum rezultă din art. 2 al Contractului de asociere autentificat de Biroul Notarilor Publici C. sub nr. x/10.07.2008.

Împrejurarea că sumele de bani au fost utilizate de asociație pentru achitarea unor drepturi salariale, astfel cum susține reclamantul, nu prezintă relevanță în prezenta cauză, pentru constatarea conflictului de interese fiind suficientă prefigurarea, de către reclamant, a unui avantaj obținut de asociația sportivă al cărui membru fondator este, indiferent de modul de utilizare a sumelor de care asociația a beneficiat.

În ceea ce privește argumentul preeminenței dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 215/2001, care fac trimitere la existența unui interes de natură patrimonială, Înalta Curte îl apreciază a fi, de asemenea, nefondat. În raport de circumstanțele concrete ale speței (participarea reclamantului, în calitate de ales local, la adoptarea unor hotărâri ale consiliului local, prin care s-a creat un beneficiu asociației din care face parte în calitate de membru fondator), prezentei cauze îi sunt aplicabile în mod primordial prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care reglementează noțiunea de "interes personal într-o anumită problemă", a cărei sferă de aplicare este mai extinsă decât a aceleia de "interes patrimonial", prevăzută de art. 46 din Legea nr. 215/2001, incluzând orice beneficiu sau dezavantaj, de natură patrimonială ori nepatrimonială pe care alesul local îl poate anticipa prin adoptarea deciziei autorității publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat în mod corect efectele participării recurentului-reclamant la deliberarea, votarea și adoptarea hotărârilor Consiliului Local Păulești, în raport de prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, raportat la art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 și la art. 46 din Legea nr. 215/2001, fiind întemeiată concluzia că recurentul-reclamant a avut un interes personal în luarea deciziei autorității publice, constând în obținerea de către asociația din care făcea parte, a fondurilor necesare desfășurării activității.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 231 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - OB