ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4758/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se constate că nu se află în stare de incompatibilitate și să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015.

Prin sentința civilă nr. 15 din 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 15 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 3500 din 24 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 15 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la data de 14 martie 2019 a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant A., invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, ca fiind întemeiată cu consecința rejudecării recursului său.

La data de 21 iunie 2019 contestatorul A. a depus cerere de repunere în termenul prevăzut de lege pentru formularea contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la data de 3 iunie 2019 intimata a solicitat în principal, respingerea căii de atac ca inadmisibilă și, în subsidiar ca nefondată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 14 octombrie 2019, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea ca tardiv formulate a cererii de repunere pe rol și a contestației în anulare.

II. Cu privire la contestația în anulare

Cu privire la tardivitatea formulării cererii de repunere în termen depusă de contestatorul A. la data de 18 iunie 2019 și incidența în cauză a dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Contestatorul a solicitat repunerea în termenul de promovare a căii de atac, motivat de faptul că, nu a avut cunoștință de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiindu-i comunicată hotărârea de către apărătorul său de la acel moment și față de faptul că, a încunoștințat Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbarea adresei sale, la momentul când a cerut eliberarea unui certificat de grefă cu soluția pronunțată.

Potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Contestatorul a depus contestația în anulare la data de 14 martie 2019, precizând că decizia i s-a comunicat la data de 19 martie 2019.

La data de 18 iunie 2019 contestatorul a depus cerere de repunere în termen, însoțită de un set de înscrisuri.

În cauză, conform prevederilor art. 186 C. proc. civ., contestatorul avea obligația de a solicita repunerea sa în termen, care, ca și în cazul exercitării căilor de atac, trebuia depusă în același interval cu cel prevăzută pentru exercitarea căii de atac, respectiv 14 martie 2019.

Totodată, nu poate fi reținut ca fiind un caz bine justificat susținerea contestatorului în sensul că, toate actele de procedură au fost comunicate la sediul cabinetului de avocatură investit cu susținerea recursului, care nu i-a comunicat nici un înscris și nici nu i-a răspuns la telefon.

Înalta Curte constatând că, în cauză calea extraordinară de atac a fost promovată la data de 14 martie 2019, moment în care contestatorul A. ar fi trebuit să formuleze și cererea de repunere în termen și, având în vedere dispozițiile art. 186 C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, formulată cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare.

Examinând regularitatea învestirii sale cu contestația în anulare, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este tardiv formulată calea de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia."

Decizia instanței de recurs a fost comunicată contestatorului la data de 28.11.2018 (conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x - verso dosar de recurs), iar contestatorul a formulat contestația în anulare la data de 14.03.2019 (conform ștampilei poștei aplicate pe plicul prin care a fost expediată contestația - dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 14.12.2018.

Prin urmare, calea de atac a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 506 și art. 185 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca fiind tardivă, cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, depusă de contestatorul A..

Respinge, ca fiind tardivă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3500 din 24 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.