Decizia nr. 473/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.G. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I., solicitând anularea raportului și a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat, de asemenea, suspendarea măsurilor dispuse prin raportul contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, reclamantul a învederat, în esență, că raportul de evaluare este nelegal, deoarece inspectorii de integritate au calificat SC R. SA ca fiind o societate de interes local raportându-se numai la conținutul Sentinței civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, hotărâre care nu este irevocabilă și nu a avut în vedere înscrisurile comunicate de cei șase primari verificați ulterior. Reclamantul a arătat nu a acționat în virtutea unui interes personal și nici direct, ci în calitate de reprezentant al consiliului local, în temeiul unor hotărâri de Consiliu Local, hotărâri adoptate cu unanimitate de voturi ale consilierilor locali, reprezentând un interes public, general și nu a fost remunerat pentru prestația în cadrul A.G.A. A opinat reclamantul că primarul avea dreptul, dar și obligația să reprezinte interesul public general al locuitorilor comunei, într-o structură organizată care prestează un serviciu public de interes general (apă și canalizare), iar pe de altă parte, primarul a acționat în executarea unei hotărâri de consiliul local adoptate în conformitate cu prevederile legale și neatacate de către prefect. De asemenea, a arătat că interpretarea dată de inspectorii A.N.I. cu privire la incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 excede scopului avut în vedere de către legiuitor. La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2012, reclamantul a suplimentat motivarea cererii, arătând cu privire efectele raportului de evaluare, că starea sa de incompatibilitate a fost constatată în legătură cu perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, însă mandatul de primar în legătură cu care a fost constatată starea de incompatibilitate a încetat în luna iunie 2012, când a avut loc scrutinul de alegeri locale. Urmare a acestora, reclamantul a fost ales în funcția de primar al Comunei Albești, sens în care își exercită un nou mandat asupra căruia nu se pot răsfrânge efectele raportului de evaluare în discuție. Cu privire la calificarea SC R. SA ca fiind o societate de interes local, a învederat că aceasta este un organism regional, înființată în scopul asigurării unei dezvoltări durabile și eficiente a activităților de interes public și în scopul asigurării fondurilor necesare pentru realizarea investițiilor, fiind constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrativ-teritoriale, membre ale A.D.I.A.C. Constanța.

Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 557 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării actului, ca lipsită de interes și a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente: Referitor la cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat, față de prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, că în situația în care raportul de evaluare este contestat, acesta nu produce niciun efect, astfel încât cererea de suspendare este lipsită de interes. Pe fond, Curtea a reținut că în urma sesizării Consiliului Județean Constanța cu privire la incompatibilitatea primarului comunei Albești, M.G., incompatibilitate determinată de cumularea calității de primar cu cea de reprezentant al autorității publice locale în adunările generale ale SC R. SA Constanța, pârâta A.N.I. a demarat procedura de evaluare prevăzută de Legea nr. 176/2010 și a emis Raportul de evaluare din 3 iulie 2012, prin care s-a stabilit că în perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G., primar al comunei Albești, a acționat cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, prin deținerea simultană a funcției de primar și de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în cadrul A.G.A. SC R. SA Constanța. Analizând argumentele de nelegalitate invocate de reclamant, Curtea a constatat, referitor la menționarea în cuprinsul Raportului de evaluare a Sentinței civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, hotărâre judecătorească care nu este irevocabilă, că aceasta nu reprezintă actul determinant al concluziilor inspectorilor de integritate, fiind indicată în analizarea caracterului societății ca fiind una de interes local, iar instanța de față nu este oricum ținută de această hotărâre, care privește o altă persoană, ci poate doar, în cadrul analizei contestației cu care este învestită, să o rețină ca jurisprudență într-o speță similară. De asemenea, a reținut că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu distinge, în determinarea incompatibilității, în funcție de natura interesului avut de persoana care deține simultan funcțiile arătate. Speța de față nu vizează un conflict de interese, pentru a analiza dacă și în ce măsură a existat un interes personal al reclamantului în participarea sa, ca reprezentant al comunei Albești, în A.G.A. a SC R. SA, ci este vorba despre identificarea incompatibilității, care există indiferent de interesul avut și independent de luarea vreunei decizii, presupunând numai deținerea concomitentă a celor două funcții. Sub acest aspect, a reținut că prin H.C.L. Albești nr. 17 din 10 iulie 2007 s-a aprobat preluarea de către Comuna Albești, județul Constanța a unui număr de 88 de acțiuni de la SC R. SA Constanța, urmare cesionării acestora de către Consiliul Județean Constanța, conform H.C.J. Constanța nr. 74 din 25 mai 2007. Prin aceeași hotărâre, primarul în funcție la acea dată, G.M., a fost desemnat să reprezinte comuna Albești în cadrul A.G.A. a SC R. SA Constanța. Prin H.C.L. nr. 11 din 9 iulie 2008, reclamantul a fost împuternicit să reprezinte interesele comunității în A.G.A. SC R. SA, iar prin H.C.L. nr. 161 din 19 decembrie 2011 a fost înlocuit de o altă persoană. Rezultă, astfel, că în perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G. a ocupat concomitent două funcții al căror cumul este interzis de lege, respectiv aceea de primar al comunei Albești și de reprezentant al comunei în A.G.A. a SC R. SA Constanța, nefiind relevant, din acest punct de vedere, dacă a avut un interes personal și/sau patrimonial, dacă a fost remunerat pentru activitatea desfășurată, ci numai deținerea simultană a celor două funcții. Cu privire la calificarea societății SC R. SA ca fiind o societate de interes local sau național, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006 și art. 6 din Legea nr. 241/2006. De asemenea, a reținut că SC R. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin H.C.J. Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar prin H.C.J. Constanța nr. 74 din 25 mai 2007, adoptată în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001, a fost transformată din societate pe acțiuni în operator regional de servicii comunitare de utilități publice, respectiv operator regional pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare. Față de obiectul de activitate, modalitatea de înființare, unitățile administrativ-teritoriale în care se prestează serviciile de alimentare cu apă și cele de canalizare, Curtea a apreciat că această societate este una de interes local, iar împrejurarea că activitatea prestată se desfășoară pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local, reținând și aspectul că Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994 disting între interes local (fiind evident inclus aici și cel județean) și interes național. De altfel, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu face referire la o societate comercială aflată în subordinea consiliului local, ci numai la o societate de interes local, aspect care rezultă în cauză din prevederile analizate anterior, astfel că, interdicția expresă a textului de lege trebuia să impună Consiliului Local Albești desemnarea unui alt reprezentant al său în A.G.A. a SC R. SA. În ceea ce privește apărarea referitoare la perioada pentru care a fost constatată starea de incompatibilitate a reclamantului și la efectele raportului de evaluare asupra noului mandat de primar al reclamantului, prima instanță a constatat că excede prezentului cadru procesual, instanța de contencios administrativ fiind învestită cu acțiunea în anulare a raportului de evaluare considerat nelegal, prin prisma susținerilor verificate anterior.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 557 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul arată următoarele: În mod greșit, instanța de fond a statuat că SC R. SA Constanța este o societate comercială de interes local, reținând în acest sens ca fiind aplicabile cauzei doar dispozițiile generale prevăzute de Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994, fără a da eficiență și dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/2006, de Legea nr. 241/2006 și Legea nr. 215/2001, care, de asemenea, sunt incidente cauzei. Este evident că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006, SC R. SA, odată devenită operator regional, a devenit societate comercială de interes regional, asigurând gestiunea serviciului/activității de utilitate publică pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional realizate în comun în cadrul asociației destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activități. Mai arată recurentul că la momentul în care Consiliul Local Albești a hotărât desemnarea sa în A.G.A. SC R. SA, această societate avea statutul de operator regional, fiind o societate de interes regional și nicidecum local, regimul juridic ce îi era aplicabil fiind dat de Legea nr. 51/2006, respectiv Legea nr. 241/2006 și nu Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994, cum nelegal a reținut judecătorul fondului în considerentele sentinței recurate. În consecință, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale La data de 3 octombrie 2014, recurentul a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, solicitând totodată suspendarea soluționării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

Punctul de vedere al intimatei A.N.I. referitor la excepția de neconstituționalitate invocată Intimata A.N.I., prin notele de ședință depuse la dosar la 3 octombrie 2014, a solicitat respingerea cererii de sesizarea a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției nu pretinde existența unor contradicții între textul atacat pe de o parte și prevederile și principiile constituționale, pe de altă parte. În dezvoltarea motivării excepției se arată că există o contradicție între textul criticat pentru neconstituționalitate și Legea nr. 24/2000, precum și Legea nr. 215/2001, norme ce nu au valoarea unui principiu sau a unei prevederi constituționale. De asemenea, cererea de sesizare este inadmisibilă și din punct de vedere al faptului că motivarea pe care se întemeiază vizează aplicarea legii și nu neconstituționalitatea acesteia. În fine, cererea de sesizare este nefondată, intimata arătând că printr-o serie de decizii (nr. 225/2011; nr. 1.484/2011 și nr. 396/2013), Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra aceleiași excepții, dispunând respingerea acestora.

Întrebarea preliminară Prin cererea depusă la data de 3 octombrie 2014, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, formulând următoarele întrebări: a) Realizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare intră în sfera serviciilor de interes economic general în cadrul valorilor comune ale Uniunii în sensul art. 14 din T.F.U.E. ? b) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, o dispoziție precum cea din art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 permite sau nu îndeplinirea misiunii acestor servicii în sensul art. 14 din T.F.U.E., atunci când mai multe unități administrativ-teritoriale au constituit în comun un operator regional însărcinat cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public de alimentare cu apă și de canalizare iar primarii/viceprimarii nu pot participa în A.G.A. operatorului ca reprezentanți ai unităților lor administrativ-teritoriale? c) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, art. 106 T.F.U.E. se opune unei dispoziții precum cea din art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în privința respectării principiului proporționalității? d) În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare, se încalcă ori nu principiile securității juridice și protecției încrederii legitime atunci când Statul Român și Comisia Europeană au aprobat mecanismul instituțional în virtutea căruia reclamantul a participat în A.G.A. operatorului regional ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, ulterior această participare fiind considerată un act incompatibil cu funcția de viceprimar?

Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cererile formulate de recurent Prin Încheierea pronunțată la data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Totodată, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. Instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale. Referitor la cererea părții privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții, au fost avute în vedere prevederile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispoziții ce reglementau suspendarea de facto a soluționării unei cauze până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate invocată. De asemenea, a reținut instanța că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei, partea având posibilitatea să recurgă la calea de atac a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în cazul în care excepția ar urma să fie admisă. În ceea ce privește cererea de sesizare a C.J.U.E. în temeiul art. 267 T.F.U.E., prin Încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibilă, apreciind că întrebările formulate, deși, aparent vizează prevederi ale T.F.U.E., în realitate recurentul-reclamant nu solicită opinia Curții de la Luxemburg cu privire la interpretarea/validitatea unei norme a dreptului Uniunii, ci tinde la interpretarea prevederilor din dreptul național reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, aplicabile în speță.

Cererea de intervenție formulată în interesul recurentului-reclamant La data de 5 februarie 2015, SC R. SA a formulat cerere de intervenție în interesul recurentului-reclamant M.G., prin care solicita admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii și anulării Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întocmit de intimata A.N.I. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare și sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional". Astfel, în înțelesul legii, A.D.I.A.C. are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice. Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației. SC R. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin H.C.J. Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar la data de 25 mai 2007, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 74, în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acțiuni în operator regional pentru serviciul alimentare apă și canalizare. Consiliul Local al comunei Albești a devenit acționar al SC R. SA prin preluarea unui număr de 83 acțiuni cesionate de Consiliul Județean Constanța, iar prin H.C.L. nr. 11 din 9 iulie 2008, recentul-reclamant M.G. a fost desemnat să reprezinte interesele comunității în A.G.A. a SC R. SA. Din documentele depuse în cauză, reiese că societatea, după reorganizare, este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrativ-teritoriale membre ale A.D.I.A.C. Constanța cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, membre ale A.D.I.A.C. care se întind pe mai multe județe (Constanța, Ialomița, Călărași), inclusiv administrarea funcțională și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes regional realizate în cadrul A.D.I.A.C. destinate înființării, modernizării și, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergenței aprobată prin Legea nr. 362/2009. De esența funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă și canalizare, în mod eficient, și la aceeași parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea avea. Toate aceste atribuții ale operatorului regional SC R. SA Constanța demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local și transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare. Scopul reorganizării societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele europene abilitate, dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii. Așadar se poate observa că instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective, asociații participă în egală măsură în organele de conducere al acesteia și unitățile administrativ-teritoriale asociate, exercită prin A.D.I.A.C., un control direct asupra operatorului regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu influență dominantă asupra tuturor deciziilor strategice și/sau semnificative ale operatorului. În consecință, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, SC R. SA Constanța, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar. Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut, în mod greșit, legalitatea Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Nu pot fi primite susținerile pârâtei-intimate A.N.I. din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional. În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi anulat raportul de evaluare întocmit de A.N.I. În temeiul dispozițiilor art.274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă A.N.I. la 6.000 RON, cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant M.G.