ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 473/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 473/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul M.G. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare din 3

iulie 2012 emis de A.N.I., solicitând anularea raportului și a măsurilor

dispuse în cuprinsul acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

A solicitat, de

asemenea, suspendarea măsurilor dispuse prin raportul contestat până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea

nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat, în esență, că raportul de evaluare este nelegal,

deoarece inspectorii de integritate au calificat SC R. SA ca fiind o societate

de interes local raportându-se numai la conținutul Sentinței civile nr. 41/CA

din 25 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, hotărâre care nu

este irevocabilă și nu a avut în vedere înscrisurile comunicate de cei șase

primari verificați ulterior.

Reclamantul a arătat

nu a acționat în virtutea unui interes personal și nici direct, ci în calitate

de reprezentant al consiliului local, în temeiul unor hotărâri de Consiliu

Local, hotărâri adoptate cu unanimitate de voturi ale consilierilor locali,

reprezentând un interes public, general și nu a fost remunerat pentru prestația

în cadrul A.G.A.

A opinat reclamantul

că primarul avea dreptul, dar și obligația să reprezinte interesul public

general al locuitorilor comunei, într-o structură organizată care prestează un

serviciu public de interes general (apă și canalizare), iar pe de altă parte,

primarul a acționat în executarea unei hotărâri de consiliul local adoptate în

conformitate cu prevederile legale și neatacate de către prefect.

De asemenea, a arătat

că interpretarea dată de inspectorii A.N.I. cu privire la incompatibilitatea

prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 excede scopului

avut în vedere de către legiuitor.

La termenul de

judecată din data de 15 octombrie 2012, reclamantul a suplimentat motivarea

cererii, arătând cu privire efectele raportului de evaluare, că starea sa de

incompatibilitate a fost constatată în legătură cu perioada 9 iulie 2008 - 19

decembrie 2011, însă mandatul de primar în legătură cu care a fost constatată

starea de incompatibilitate a încetat în luna iunie 2012, când a avut loc

scrutinul de alegeri locale. Urmare a acestora, reclamantul a fost ales în

funcția de primar al Comunei Albești, sens în care își exercită un nou mandat

asupra căruia nu se pot răsfrânge efectele raportului de evaluare în discuție.

Cu privire la

calificarea SC R. SA ca fiind o societate de interes local, a învederat că

aceasta este un organism regional, înființată în scopul asigurării unei

dezvoltări durabile și eficiente a activităților de interes public și în scopul

asigurării fondurilor necesare pentru realizarea investițiilor, fiind

constituită în integralitate din capitalul social al unităților

administrativ-teritoriale, membre ale A.D.I.A.C. Constanța.

de Apel

Prin Sentința nr. 557

din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării

actului, ca lipsită de interes și a respins acțiunea formulată de reclamantul

M.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Referitor la cererea

de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea

a constatat, față de prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, că

în situația în care raportul de evaluare este contestat, acesta nu produce

niciun efect, astfel încât cererea de suspendare este lipsită de interes.

Pe fond, Curtea a reținut

că în urma sesizării Consiliului Județean Constanța cu privire la

incompatibilitatea primarului comunei Albești, M.G., incompatibilitate

determinată de cumularea calității de primar cu cea de reprezentant al

autorității publice locale în adunările generale ale SC R. SA Constanța, pârâta

A.N.I. a demarat procedura de evaluare prevăzută de Legea nr. 176/2010 și a

emis Raportul de evaluare din 3 iulie 2012, prin care s-a stabilit că în

perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G., primar al comunei

Albești, a acționat cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităților,

prin deținerea simultană a funcției de primar și de reprezentant al unității

administrativ-teritoriale în cadrul A.G.A. SC R. SA Constanța.

Analizând argumentele

de nelegalitate invocate de reclamant, Curtea a constatat, referitor la

menționarea în cuprinsul Raportului de evaluare a Sentinței civile nr. 41/CA

din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, hotărâre

judecătorească care nu este irevocabilă, că aceasta nu reprezintă actul

determinant al concluziilor inspectorilor de integritate, fiind indicată în

analizarea caracterului societății ca fiind una de interes local, iar instanța

de față nu este oricum ținută de această hotărâre, care privește o altă persoană,

ci poate doar, în cadrul analizei contestației cu care este învestită, să o

rețină ca jurisprudență într-o speță similară.

De asemenea, a

reținut că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu distinge, în

determinarea incompatibilității, în funcție de natura interesului avut de

persoana care deține simultan funcțiile arătate.

Speța de față nu

vizează un conflict de interese, pentru a analiza dacă și în ce măsură a

existat un interes personal al reclamantului în participarea sa, ca reprezentant

al comunei Albești, în A.G.A. a SC R. SA, ci este vorba despre identificarea

incompatibilității, care există indiferent de interesul avut și independent de

luarea vreunei decizii, presupunând numai deținerea concomitentă a celor două

funcții.

Sub acest aspect, a

reținut că prin H.C.L. Albești nr. 17 din 10 iulie 2007 s-a aprobat preluarea

de către Comuna Albești, județul Constanța a unui număr de 88 de acțiuni de la

SC R. SA Constanța, urmare cesionării acestora de către Consiliul Județean

Constanța, conform H.C.J. Constanța nr. 74 din 25 mai 2007.

Prin aceeași

hotărâre, primarul în funcție la acea dată, G.M., a fost desemnat să reprezinte

comuna Albești în cadrul A.G.A. a SC R. SA Constanța.

Prin H.C.L. nr. 11

din 9 iulie 2008, reclamantul a fost împuternicit să reprezinte interesele

comunității în A.G.A. SC R. SA, iar prin H.C.L. nr. 161 din 19 decembrie 2011 a

fost înlocuit de o altă persoană.

Rezultă, astfel, că

în perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G. a ocupat

concomitent două funcții al căror cumul este interzis de lege, respectiv aceea

de primar al comunei Albești și de reprezentant al comunei în A.G.A. a SC R. SA

Constanța, nefiind relevant, din acest punct de vedere, dacă a avut un interes

personal și/sau patrimonial, dacă a fost remunerat pentru activitatea

desfășurată, ci numai deținerea simultană a celor două funcții.

Cu privire la

calificarea societății SC R. SA ca fiind o societate de interes local sau

național, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr.

15/1990, art. 2 lit. g

1

) din Legea nr. 51/2006 și art. 6 din Legea

nr. 241/2006.

De asemenea, a

reținut că SC R. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială

pe acțiuni prin H.C.J. Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar prin H.C.J.

Constanța nr. 74 din 25 mai 2007, adoptată în conformitate cu prevederile art.

91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001, a fost transformată din societate

pe acțiuni în operator regional de servicii comunitare de utilități publice,

respectiv operator regional pentru serviciul de alimentare cu apă și

canalizare.

Față de obiectul de

activitate, modalitatea de înființare, unitățile administrativ-teritoriale în

care se prestează serviciile de alimentare cu apă și cele de canalizare, Curtea

a apreciat că această societate este una de interes local, iar împrejurarea că

activitatea prestată se desfășoară pe raza de competență a unităților

administrativ-teritoriale asociate, nu înlătură caracterul de societate

comercială de interes local, reținând și aspectul că Legea nr. 15/1990 și O.G.

nr. 69/1994 disting între interes local (fiind evident inclus aici și cel

județean) și interes național.

De altfel, art. 87

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu face referire la o societate

comercială aflată în subordinea consiliului local, ci numai la o societate de

interes local, aspect care rezultă în cauză din prevederile analizate anterior,

astfel că, interdicția expresă a textului de lege trebuia să impună Consiliului

Local Albești desemnarea unui alt reprezentant al său în A.G.A. a SC R. SA.

În ceea ce privește

apărarea referitoare la perioada pentru care a fost constatată starea de

incompatibilitate a reclamantului și la efectele raportului de evaluare asupra

noului mandat de primar al reclamantului, prima instanță a constatat că excede

prezentului cadru procesual, instanța de contencios administrativ fiind

învestită cu acțiunea în anulare a raportului de evaluare considerat nelegal,

prin prisma susținerilor verificate anterior.

Împotriva Sentinței

nr. 557 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., recurentul arată următoarele:

În mod greșit,

instanța de fond a statuat că SC R. SA Constanța este o societate comercială de

interes local, reținând în acest sens ca fiind aplicabile cauzei doar

dispozițiile generale prevăzute de Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994, fără

a da eficiență și dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/2006, de

Legea nr. 241/2006 și Legea nr. 215/2001, care, de asemenea, sunt incidente

cauzei.

Este evident că, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. g

1

) din Legea nr. 51/2006,

SC R. SA, odată devenită operator regional, a devenit societate comercială de

interes regional, asigurând gestiunea serviciului/activității de utilitate

publică pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate,

cât și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau

regional realizate în comun în cadrul asociației destinate înființării,

modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare

aferente acestor servicii/activități.

Mai arată recurentul

că la momentul în care Consiliul Local Albești a hotărât desemnarea sa în

A.G.A. SC R. SA, această societate avea statutul de operator regional, fiind o

societate de interes regional și nicidecum local, regimul juridic ce îi era

aplicabil fiind dat de Legea nr. 51/2006, respectiv Legea nr. 241/2006 și nu

Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994, cum nelegal a reținut judecătorul

fondului în considerentele sentinței recurate.

În consecință,

recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în

sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare din 3 iulie 2012

emis de A.N.I.

sesizare a Curții Constituționale

La data de 3

octombrie 2014, recurentul a depus o cerere de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, solicitând totodată suspendarea soluționării cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

al intimatei A.N.I. referitor la excepția de neconstituționalitate invocată

Intimata A.N.I., prin

notele de ședință depuse la dosar la 3 octombrie 2014, a solicitat respingerea

cererii de sesizarea a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției nu pretinde

existența unor contradicții între textul atacat pe de o parte și prevederile și

principiile constituționale, pe de altă parte.

În dezvoltarea

motivării excepției se arată că există o contradicție între textul criticat

pentru neconstituționalitate și Legea nr. 24/2000, precum și Legea nr.

215/2001, norme ce nu au valoarea unui principiu sau a unei prevederi

constituționale.

De asemenea, cererea

de sesizare este inadmisibilă și din punct de vedere al faptului că motivarea

pe care se întemeiază vizează aplicarea legii și nu neconstituționalitatea

acesteia.

În fine, cererea de

sesizare este nefondată, intimata arătând că printr-o serie de decizii (nr.

225/2011; nr. 1.484/2011 și nr. 396/2013), Curtea Constituțională s-a pronunțat

asupra aceleiași excepții, dispunând respingerea acestora.

preliminară

Prin cererea depusă

la data de 3 octombrie 2014, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții

de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri

preliminare, formulând următoarele întrebări:

a) Realizarea

serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare intră în sfera

serviciilor de interes economic general în cadrul valorilor comune ale Uniunii

în sensul art. 14 din T.F.U.E. ?

b) În cazul unui

răspuns afirmativ la prima întrebare, o dispoziție precum cea din art. 87 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 permite sau nu îndeplinirea misiunii acestor

servicii în sensul art. 14 din T.F.U.E., atunci când mai multe unități

administrativ-teritoriale au constituit în comun un operator regional

însărcinat cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public de alimentare cu apă

și de canalizare iar primarii/viceprimarii nu pot participa în A.G.A.

operatorului ca reprezentanți ai unităților lor administrativ-teritoriale?

c) În cazul unui

răspuns negativ la a doua întrebare, art. 106 T.F.U.E. se opune unei dispoziții

precum cea din art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în privința

respectării principiului proporționalității?

d) În cazul unui

răspuns negativ la a treia întrebare, se încalcă ori nu principiile securității

juridice și protecției încrederii legitime atunci când Statul Român și Comisia

Europeană au aprobat mecanismul instituțional în virtutea căruia reclamantul a

participat în A.G.A. operatorului regional ca reprezentant al unității

administrativ-teritoriale, ulterior această participare fiind considerată un

act incompatibil cu funcția de viceprimar?

de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cererile formulate de

recurent

Prin Încheierea

pronunțată la data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte a admis cererea și a

sesizat Curtea Constituțională în vederea pronunțării asupra excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

161/2003. Totodată, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei

întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr.

47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale. Referitor la cererea părții

privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții, au

fost avute în vedere prevederile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, prin

care au fost abrogate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,

dispoziții ce reglementau suspendarea de facto a soluționării unei cauze până

la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate

invocată.

De asemenea, a

reținut instanța că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecării

cauzei, partea având posibilitatea să recurgă la calea de atac a revizuirii

întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în cazul în care

excepția ar urma să fie admisă.

În ceea ce privește

cererea de sesizare a C.J.U.E. în temeiul art. 267 T.F.U.E., prin Încheierea de

ședință din data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul

respingerii ca inadmisibilă, apreciind că întrebările formulate, deși, aparent

vizează prevederi ale T.F.U.E., în realitate recurentul-reclamant nu solicită

opinia Curții de la Luxemburg cu privire la interpretarea/validitatea unei

norme a dreptului Uniunii, ci tinde la interpretarea prevederilor din dreptul

național reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003,

aplicabile în speță.

intervenție formulată în interesul recurentului-reclamant

La data de 5

februarie 2015, SC R. SA a formulat cerere de intervenție în interesul

recurentului-reclamant M.G., prin care solicita admiterea recursului,

modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii și anulării

Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întocmit de intimata A.N.I.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare și

sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Regimul general al

autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice

locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și

completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai

multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele

competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să

se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare

intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de

dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor

servicii publice.

Cadrul juridic și

instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor

comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006,

republicată, în care sunt definite și noțiunile "asociație de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice"

și respectiv "operator regional".

Astfel, în înțelesul

legii, A.D.I.A.C. are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea,

exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților

administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte

de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării

modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ

definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul

societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al

unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei

asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de

competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea,

funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora,

precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau

regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării

infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun

în cadrul asociației.

SC R. SA s-a

reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin H.C.J.

Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar la data de 25 mai 2007, prin

Hotărârea Consiliului Județean nr. 74, în temeiul dispozițiilor art. 91 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acțiuni

în operator regional pentru serviciul alimentare apă și canalizare.

Consiliul Local al

comunei Albești a devenit acționar al SC R. SA prin preluarea unui număr de 83

acțiuni cesionate de Consiliul Județean Constanța, iar prin H.C.L. nr. 11 din 9

iulie 2008, recentul-reclamant M.G. a fost desemnat să reprezinte interesele

comunității în A.G.A. a SC R. SA.

Din documentele

depuse în cauză, reiese că societatea, după reorganizare, este constituită în

integralitate din capitalul social al unităților administrativ-teritoriale

membre ale A.D.I.A.C. Constanța cu un capital social integral public, iar prin

obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât

gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pe

raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, membre ale

A.D.I.A.C. care se întind pe mai multe județe (Constanța, Ialomița, Călărași),

inclusiv administrarea funcțională și exploatarea sistemelor de utilități

publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții

publice de interes regional realizate în cadrul A.D.I.A.C. destinate

înființării, modernizării și, după caz, dezvoltării infrastructurii

tehnico-edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor

prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind

gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora

pentru obiectivul convergenței aprobată prin Legea nr. 362/2009.

De esența

funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a

serviciului de furnizare apă și canalizare, în mod eficient, și la aceeași

parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul

acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat

intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea

avea.

Toate aceste

atribuții ale operatorului regional SC R. SA Constanța demonstrează pierderea

trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local și

transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu

public anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin

delegarea serviciilor conform contractului de delegare.

Scopul reorganizării

societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a

fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele

europene abilitate, dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități

publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre

precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes

zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării

după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii.

Așadar se poate

observa că instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de

alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a

societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului

într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui

serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt

reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat

la capitalul entității respective, asociații participă în egală măsură în

organele de conducere al acesteia și unitățile administrativ-teritoriale

asociate, exercită prin A.D.I.A.C., un control direct asupra operatorului

regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor

proprii, cu influență dominantă asupra tuturor deciziilor strategice și/sau

semnificative ale operatorului.

În consecință, în

dezacord cu opinia judecătorului fondului, SC R. SA Constanța, ca operator

regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei

unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar.

Față de cele expuse

mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut, în mod greșit, legalitatea

Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întrucât în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora

funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității

administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de

interes local.

Nu pot fi primite

susținerile pârâtei-intimate A.N.I. din concluziile scrise, în sensul că

termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel

național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca

mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera

interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege

care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de

strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de

reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În raport de

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul

că va fi admisă acțiunea și va fi anulat raportul de evaluare întocmit de

A.N.I.

În temeiul

dispozițiilor art.274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va fi obligată

intimata-pârâtă A.N.I. la 6.000 RON, cheltuieli de judecată către

recurentul-reclamant M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de M.G. împotriva Sentinței nr. 557 din 3 decembrie 2012 a Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul M.G. și anulează

Raportul de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I.

Obligă

intimata-pârâtă A.N.I. la 6.000 RON cheltuieli de judecată către

recurentul-reclamant M.G., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 februarie 2015.

Procesat de GGC - N