ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2015

Decizia nr. 1537/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, la data de 17 iulie 2012, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 32907/G/II/2012 emis de ANI, solicitând anularea acestui raport de evaluare, a măsurilor dispuse prin acesta și suspendarea măsurilor sale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat contestatorul în esență că, prin raportul criticat pârâta a concluzionat că reclamantul s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 întrucât a exercitat simultan calitatea de primar și pe aceea de reprezentant al autorității administrative teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul SC B. SA.

Prin Sentința civilă nr. 86/CA din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a respins ca nefondată contestația în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, intervenient în interesul contestatorului SC B. SA, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ și a respins cererea de intervenție în interes alăturat contestatorului formulată de SC B. SA.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză s-a contestat de către reclamant pe de o parte statutul de societate comercială de interes local al SC B. SA, iar pe de altă parte inexistența unui interes personal și direct, lipsa unei remunerații primite cu ocazia exercitării funcției în cadrul AGA a SC B. SA, elemente care conduc, în opinia contestatorului înspre concluzia inexistenței unei incompatibilități în sensul Legii nr. 161/2003.

Referitor la motivul de nelegalitate a actului administrativ criticat vizând inexistența unui interes personal și direct, lipsa unei remunerații primite cu ocazia exercitării funcției în cadrul AGA a SC B. SA, Curtea a reținut că în cauză este vorba despre o incompatibilitate legală, întrucât numai prin lege i se poate limita unei persoane fizice dreptul de a ocupa în același timp două funcții publice.

În contextul celor arătate critica de nelegalitate a reclamantului referitoare la inexistența unui interes personal, direct, precum și a unei remunerații obținute urmare a desemnării sale în funcția de reprezentant al comunei 23 August, în organul de conducere al SC B. SA nu poate fi primită, ea neavând relevanță juridică.

Referitor la critica de nelegalitate a actului administrativ, vizând statutul juridic al B. SA în al cărei organism de conducere (AGA) reclamantul-contestator a îndeplinit și funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, respectiv comuna 23 August, ca nefiind o societate comercială de interes local, Curtea urmează a analiza acest statut reținând următoarele:

SC B. SA are în prezent regimul unei societăți comerciale pe acțiuni.

Ea a fost înființată ca regie autonomă, în temeiul Legii nr. 15/1990, în raport de care toate unitățile economice de stat au fost reorganizate ca regii autonome sau societăți comerciale.

În cauză, potrivit actului constitutiv al SC B. SA, reactualizat prin Hot. C.J. Constanța nr. 257/2006 reiese că s-a aprobat reorganizarea SC B. SA din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni, cu scopul asigurării serviciului public de alimentare cu apă și canalizare în județul Constanța.

Or, în cauză, din conținutul actelor constitutive ale SC B. SA reiese că este vorba despre reorganizarea unei foste regii autonome în societate comercială pe acțiuni, ce nu are ca obiect activități de interes național, ci activități de interes local.

Sintetizând, Curtea a reținut că începând cu anul 2006, deși fosta Regie Autonomă Județeană de Apă Constanța a suferit transformări în statutul său, în considerarea legilor apărute - O.G. nr. 69/1994, O.U.G. nr. 30/1997, devenind societate comercială pe acțiuni, totuși ea rămâne, în accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 15/1990, o societate comercială pe acțiuni, de interes local, organizată în domeniul de activitate al alimentării cu apă, canalizare și epurarea apelor uzate, înființată sub autoritatea unui organ județean al administrației publice locale, respectiv Consiliul Județean Constanța.

Împrejurarea că după reorganizare, în raport de elaborarea unei strategii naționale cu scopul accelerării dezvoltării operatorilor regionali, ce urmează a fi pusă în aplicare prin atragerea de fonduri investiționale europene, SC B. SA a căpătat și calitatea de operator regional de servicii comunitare de utilități publice nu vine să atragă și modificarea statutului său juridic determinat în raport de Legea nr. 15/1990, O.G. nr. 69/1994, O.U.G. nr. 30/1997, precum și Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Pe cale de consecință, Curtea a reținut că nu poate fi primit motivul de nelegalitate invocat de contestator întrucât calificarea atribuită SC B. SA de acesta dar și de intervenienta în interes alăturat acestuia, anume de societate de interes regional, în considerarea faptului că aceasta deservește mai multe județe (Ialomița, Călărași, Ilfov și Constanța) - este una străină intenției legiuitorului, atunci când a elaborat Legea nr. 15/1990, O.G. nr. 69/1004 și O.U.G. nr. 30/1997 și care a făcut o clasificare fără echivoc a societăților comerciale și regiilor autonome rezultate prin reorganizare ca fiind de interes local sau de interes național .

În acest context, nu poate fi primită nici critica potrivit cu care pârâta ar fi adăugat la categoriile de incompatibilitate reglementate de lege, incluzând în categoria de societate comercială de interes local, o societate care ar avea un statut distinct, anume acela de societate de interes regional.

Nici critica referitoare la faptul că prin H.C.J. Constanța 74/2007 SC B. SA a fost transformată din societate pe acțiuni în agenție regională de servicii comunitare de utilități publice, respectiv operator regional nu conduce la altă concluzie decât cea reținută de pârâtă, întrucât din conținutul acestei hotărâri reiese că respectiva entitate a dobândit calitatea de operator regional, fără însă a dispare forma de organizare a acestei persoane juridice, respectiv aceea de societate comercială pe acțiuni așa cum se indică chiar și în denumirea acesteia: SC B. SA.

De aceea, reținând că nerespectarea dispozițiilor art. 87 lit. f) a fost imputată în mod corect de către pârâtă reclamantului, aceasta deținând simultan funcția de primar și pe cea de reprezentant al unității administrativ teritoriale 23 August într-un organ de conducere al unei societăți comerciale de interes local, Curtea a respins contestația ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât reclamantul A., cât și intervenienta SC "B." a declarat recurs.

3.1. Recursul formulat de reclamant

În motivarea căii de atac, reclamantul solicită instanței de recurs să observe împrejurarea că inspectorii de integritate au calificat SC B. SA ca fiind o societate de interes local, raportându-se în mod exclusiv la conținutul Sentinței civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/36/2011.

Este inadmisibil, susține recurentul, să fundamentezi un Raport de evaluare prin raportare exclusivă la o hotărâre judecătoreasca în condițiile în care hotărârea în discuție nu era irevocabilă la data întocmirii prezentului Raport de evaluare: la data de 16 martie 2012 s-a formulat recurs împotriva acesteia, iar urmare a renunțării recurentului-reclamant la însuși dreptul dedus judecații, hotărârea instanței de fond, anume Sentința civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012, a fost anulată, iar hotărârea în discuție nu a avut în vedere înscrisurile comunicate de către cei șase primari către ANI alăturat punctelor de vedere, respectiv Hotărârea nr. 74 din 25 mai 2007 a Consiliului Județean Constanța privind aprobarea transformării SC B. SA Constanța în Operator Regional de servicii comunitare de utilități publice, dimpreună cu documentația aferenta acesteia.

Hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele argumente:

Primarul își poate îndeplini aceste atribuții proprii fie prin intermediul pârâtului de specialitate, fie prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice.

Chiar Legea nr. 215/2001 prevede crearea de asociații de dezvoltare intercomunitară, prin asocierea mai multor unități administrativ teritoriale.

Iar relația dintre A.D.I. și B. SA a fost instituită, tot în baza legislației speciale, prin contractul de delegare a gestiunii, încheiat între A.D.I. Apă-Canal Constanța în calitate de delegatar sau autoritate delegantă și B. SA în calitate de operator regional de servicii comunitare de utilități publice (Hotărârea Consiliului Județean Constanța nr. 74 din 25 mai 2007).

Ele sunt structuri de cooperare înființate "pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice".

Deci, arată recurentul, atunci când avem de-a face cu o asociație de dezvoltare intracomunitară, interesul este unul zonal sau regional, iar nu local.

Potrivit art. 62 alin. (1) din Legea 215/2015, "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție". Așadar, primarul are funcția de reprezentare a unității administrativ - teritoriale.

Conchide că, potrivit acestor prevederi legale, numai primarul putea fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acționarilor unui operator intercomunitar de serviciu public. Varianta alternativă ar fi fost delegarea unei persoane care să nu fie primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, or, legea nu prevede o asemenea posibilitate de delegare.

Așadar, primarul nu poate fi considerat incompatibil chiar când exercită atribuțiile prevăzute de lege în sarcina sa. Practic, ceea ce trebuie să exercite primarul conform Constituției și legilor îl plasează, potențial, în domeniul încălcării altei legi, art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, deși asemenea încălcare nu corespunde nici măcar scopului Legii nr. 161/2003, nefiind vorba de fenomenul generic intitulat corupție instituționalizată sau de abuz de funcție.

În ceea ce privește condiția existentei interesului personal și de natură patrimonială, sub un prim aspect, solicită a se avea în vedere împrejurarea că niciunul dintre cei șase primari nu au acționat în virtutea unui interes personal și nici direct, ci au acționat în calitate de reprezentanți ai Consiliilor Locale, în temeiul unor hotărâri de Consiliu Local, hotărâri adoptate cu unanimitate de voturi ale consilierilor locali, reprezentând un interes public, general.

În egală măsură, arătă ca niciunul dintre cei șase primari nu au fost remunerați pentru prestațiile lor în cadrul AGA SC B. SA.

Recurentul mai susține împrejurarea că, pe de o parte, primarii aveau și dreptul dar și obligația să reprezinte interesul public al locuitorilor comunei, într-o structura organizata care prestează un serviciu public de interes general (apă și canalizare), iar pe de altă parte, primarii au acționat în executarea unor hotărâri de consiliu local adoptate în conformitate cu prevederile legale și neatacate de către prefect.

3.2. Recursul formulat de societatea intervenientă

Intervenienta SC B. SA critică hotărârea fondului întrucât societatea, operatorul regional al sistemului public de alimentare cu apă și de canalizare deținut in-house providing de mai multe unități administrativ teritoriale, nu este o societate de interes local pentru com. 23 August în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, iar din caracterele juridice specifice operatorului regional rezultă obligația primarului de a reprezenta unitatea sa administrativ-teritorială în adunarea generală a acționarilor operatorului regional.

Lipsind rațiunea incompatibilității, este nelegală aplicarea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în cazul primarilor ce exercită asupra operatorului regional controlul similar celui asupra propriilor servicii participând în adunarea generală a acționarilor acestui operator.

Prima critică a fost legată de distincția legală între societatea de interes local și operatorul de servicii comunitare.

Astfel, distincția legală între societățile de interes local și operatorii de servicii publice comunitare de utilități publice locale sau județene rezultă din art. 1 alin. (2) lit. g) pct. 2 și 6 din Legea nr. 215/2001 (definiția introdusă prin Legea nr. 286/2006), normă potrivit căreia locuțiunea "organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean" este o denumirea generică ce include:

A doua critică se referă la stabilirea nelegală a înțelesului noțiunii de societate de interes local în sensul Legii nr. 161/2003.

Astfel, în sensul Legii nr. 161/2003 calitatea unei societăți de a fi de interes local se stabilește prin raportare la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru unitatea administrativ-teritorială al cărei consiliu (local sau județean) a înființat-o și sub a cărui autoritate funcționează.

Instanța de fond a încălcat normele evocate atunci când a stabilit in abstracto calitatea de societate de interes local, iar nu prin raportare la o anumită unitate administrativ-teritorială.

A treia critică vizează greșita stabilire a situației SC B. SA., întrucât, deși reține că regia este înființată sub autoritatea Consiliului Județean Constanța, instanța de fond nu desăvârșește concluzia ce derivă de aici, anume aceea că regia este de interes local pentru UAT județul Constanța, dar nu mai este de interes local pentru UAT com. 23 August.

A patra critică se referă la Legea nr. 161/2003, care nu viza societatea de interes local având ca acționari mai multe unități administrativ-teritoriale

Din economia generală a Legii nr. 15/1990, O.G. nr. 69/1994 și O.U.G. nr. 30/1997, pe care se bazează concluzia instanței de fond, rezultă cu prisosință că, pentru fostele unități economice de stat, reorganizate în regii autonome și societăți comerciale, s-a avut în vedere relația o entitate - o singură autoritate tutelară.

A cincea critică vizează încălcarea regimul juridic specific operatorul regional (controlul similar).

Instanța de fond s-a cantonat în distincția societăți de interes național-societăți de interes local, fără să analizeze regimul juridic expus și consecințele ce derivă de aici.

În consecință, OR al sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare trebuie diferențiat de societatea de interes local sau județean deoarece controlul în comun al unităților administrativ-teritoriale asupra OR, analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, trebuie realizat de către primar prin participarea în adunarea generală a acționarilor respectivului operator, iar temeiul de drept în baza căruia pârâta intimată Agenția Națională de Integritate a emis raportul de evaluare a cărui anulare o solicită reclamantul recurent nu este aplicabil în cazul participării primarului în adunarea generală a acționarilor societății subscrise.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor arăta în continuare, iar recursul formulat de intervenientă este nefondat.

4.1. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A.

Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional".

Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației.

SC B. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin H.C.J. Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar la data de 25 mai 2007, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 74, în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acțiuni în operator regional pentru serviciul alimentare apă și canalizare.

Consiliul Local 23 august a devenit acționar al SC B. SA prin preluarea unui număr de 244 acțiuni cesionate de Consiliul Județean Constanța, iar prin H.C.L. nr. 31 din 10 august 2007, recurentul-reclamant a fost desemnat să reprezinte interesele comunității în AGA a SC B. SA.

Din documentele depuse în cauză reiese că societatea, după reorganizare, este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrativ-teritoriale membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară de Apă și Canalizare - "Apă-Canal Constanța" cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară care se întind pe mai multe județe (Constanța, Ialomița, Călărași), inclusiv administrarea funcțională și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes regional realizate în cadrul asociației de dezvoltare intercomunitară destinate înființării, modernizării și după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergenței aprobată prin Legea nr. 362/2009.

De esența funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă și canalizare în mod eficient și la aceeași parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea avea.

Toate aceste atribuții ale operatorului regional SC B. SA Constanța demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local și transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare.

Scopul reorganizării societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele europene abilitate, dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii.

Așadar se poate observa că instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective, asociații participă în egală măsură în organele de conducere al acesteia și unitățile administrativ teritoriale asociate, exercită prin Asociația de Dezvoltare Intercomunitară, un control direct asupra operatorului regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu influență dominantă asupra tuturor deciziilor strategice și/sau semnificative ale operatorului.

În consecință, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, SC B. SA Constanța, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut în mod greșit legalitatea raportului de evaluare nr. 32907/G/II/2012, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Nu pot fi primite susținerile pârâtei-intimate A.N.I. din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi anulat raportul de evaluare întocmit de A.N.I.

4.2. Referitor la recursul declarat de societatea intervenientă

Înalta Curte reține că, la data de 10 iunie 2013, SC B. SA a formulat cerere de intervenție în interes alăturat contestatorului, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 176/2010.

La data de 17 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța a admis de principiu cererea de intervenție în interes alăturat contestatorului a SC B. SA și a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției invocate.

Deci, în cauza de față, este vorba de o cerere de intervenție accesorie formulată de o persoană juridică străină de raportul juridic dedus judecății, astfel încât, în privința cererii de intervenție rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm. din Noul C. proc. civ.

Celelalte critici se subsumează afirmației că instanța de fond a ignorat interesul pe care SC B. SA Constanța îl are în susținerea apărării reclamantului care a formulat cerere de anulare a Raportului A.N.I. menționat prin care acesta a fost declarat incompatibil potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 191/2003, critici care sunt, de asemenea, nefondate.

În raport cu obiectul litigiului și cu calitatea reclamantului de reprezentant al UAT 23 august în AGA în cadrul SC B. SA Constanța, societatea comercială nu poate justifica un interes legal în anularea unui act administrativ, respectiv Raportul de evaluare al A.N.I. nr. 32907/G/II/2012, care, ca orice act administrativ se bucură, până la proba contrarie, de o puternică prezumție de legalitate și veridicitate, fiind presupus a fi adoptat/emis/întocmit pe baza legii și pentru aplicarea în concret a legii.

De altfel, în mod corect instanța de fond a reținut că intervenienta nu a menționat sau dovedit în ce constau consecințele negative care ar putea părea în ceea ce o privește, prin neparticiparea sa la procesul declanșat de reclamant în contradictoriu cu A.N.I., fapt nedovedit nici în recurs.

Referirile la aspectele care vizează regimul incompatibilităților și la prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană țin de fondul cauzei și nu de esența cererii de intervenție și nu pot fi analizate în cadrul cererii de intervenție formulată de SC B. SA, în temeiul art. 61, 63 din Noul C. proc. civ..

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către reclamant și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată, respingând, totodată, recursul declarat de SC B. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 86/CA din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului A..

Anulează Raportul de evaluare nr. 32907/G/II din 03 iulie 2012 emis de Agenția Națională de Integritate.

Respinge recursul declarat de SC B. SA împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de GGC - GV