ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/36/11.06.2014 reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/G/II/22.05.2014 întocmit de d-1 B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenției Naționale de Integritate, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, solicitând: anularea raportului de evaluare nr. x/G/II din data de 22.05.2014 întocmit de d-l B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenției Naționale de Integritate ca fiind netemeinic și nelegal; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea promovată de reclamantul - A. în contradictoriu cu pârâta - Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI, ca nefondată.
Recursul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea contestației formulate și anularea raportului de evaluare nr. x/G/II din 22 mai 2015 întocmit de dl. B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenției Naționale de Integritate, ca fiind netemeinic și nelegal; cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a apreciat de către recurent că hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, s-a susținut că în cauză starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul a fost cauzată de acțiunea directă și solitară a C., care l-a înscris pe reclamant, fără a îl anunța în prealabil despre această decizie, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, iar prima instanță, deși a reținut faptul că C. este exclusiv vinovat de săvârșirea faptei în discuție, aplicând greșit normele de drept material, a respins acțiunea.
S-a mai făcut trimitere la dispozițiile art. 97 din Legea nr. 161/2003, considerându-se că legiuitorul a avut în vedere sancționarea unei fapte personale, în speță, neputând fi reținută starea de incompatibilitate, întrucât nu există vinovăție nici sub forma culpei, nici a intenției, neexistând astfel o faptă săvârșită de către recurent, ci o faptă săvârșită de un terț, situație pentru care legea nu prevede o sancțiune.
În fine, s-a apreciat că judecătorul fondului a omis să interpreteze dispozițiile legale, deși avea obligația de a proceda astfel, rezumându-se la a face o motivare lacunară și insuficientă, raportat la speța dedusă judecății prin prisma dispozițiilor legale ambigue, care trebuiau interpretate atât în litera, cât și în spiritul legii.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatului
Prin notele scrise depuse la dosar la filele 21 - 25 de către intimata - pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, apreciindu-se, în esență, că raportul de evaluare nr. x/G/II/22.05.2014 a fost întocmit de Agenția Națională de Integritate cu respectarea prevederilor legale.
Procedura în fața instanței de recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Considerentele și soluția Înaltei Curți
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și la dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.
6.1 Argumente relevante
În fapt, Agenția Națională de Integritate a întocmit raportul de evaluare nr. x/22.05.2014 prin care a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât nu și-a suspendat raporturile de serviciu ca urmare a participării la alegerile locale desfășurate în perioada 10 mai - 11 iunie 2012, încălcând astfel prevederile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Astfel cum rezultă și din motivele de recurs depuse la dosar, starea de fapt, reținută de prima instanță nu este contestată de către recurent.
Din cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.05.2014 din data de 22.05.2014 s-a reținut faptul că se afla în stare de incompatibilitate, întrucât în timpul exercitării unei funcții publice, nu și-a suspendat raporturile de serviciu ca urmare a participării la alegerile locale desfășurate în perioada 10 mai - 11 iunie 2012, încălcând astfel dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. a)din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999:
"Raportul de serviciu se suspendă din inițiativa funcționarului public în următoarele situații: d) pentru participare la campanie electorală".
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că:
"Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea, cu excepția situației prevăzute la alin. (1) lit. e), când cererea de suspendare se face cu 48 de ore înainte de declanșarea grevei".
De asemenea, dispozițiile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 prevăd că:
"(1) Funcționarul public poate candida pentru o funcție eligibilă sau poate fi numit într-o funcție de demnitate publică. (2) Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă: a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales; b) până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care funcționarul public a fost ales sau numit".
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale citate/menționate (și invocate de pârât în raportul de evaluare contestat), că funcționarul public care candidează la o funcție de primar nu poate, în același timp, să desfășoare și activitatea sa specifică de funcționar public, legea prevăzând fără echivoc că raportul de serviciu se suspendă pe perioada participării la campania electorală. Suspendarea nu operează de drept ci raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public.
Legea nu prevede nicio excepție de la această obligație, astfel că, în speță, reclamantul trebuia să formuleze cererea de suspendare a raportului său de serviciu anterior participării la alegerile locale.
De asemenea, dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevăd în mod expres suspendarea raporturilor de serviciu pe durata campaniei electorale pentru funcționarul public care candidează pentru o funcție eligibilă.
Nicio altă apărare a reclamantului nu poate fi primită față de aceste dispoziții imperative, iar susținerile acestuia nu înlătură responsabilitatea sa.
Nu are relevanță faptul că reclamantul, potrivit susținerilor sale, a fost trecut de pe lista de rezervă pe lista oficială, fără a fi încunoștințat, obligația acestuia fiind clar stipulată de textul de lege.
Dispozițiile legale menționate sunt foarte clare în ce privește incompatibilitatea analizată, fiind imperative, nefiind la alegerea subiectului de drept căruia i se adresează și impun acestuia o anumită conduită, cu consecința intervenirii unei sancțiuni în cazul nerespectării acesteia.
În concluzie, față de considerentele expuse, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
6.2 Temeiul legal al soluției adoptate
În concluzie, față de considerentele expuse, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - GV