ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 207 din 03 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 207 din 03 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prevăd dreptul persoanei care a făcut obiectul evaluării, de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese ori a incompatibilității, în termen de 15 zile de la primirea raportului, fără a distinge între constatările de natură administrativă din raportul de evaluare, cu privire la starea de incompatibilitate și actul de sesizare a organelor de urmărire penală.

Instanța de fond, în opinia reclamantei, nu a analizat cauza prin raportare la modificările legislative intervenite în materie, reprezentate de abrogarea Legii nr. 144/2007. Acest act normativ prevedea în mod expres posibilitatea suspendării procedurii de evaluare până la finalizarea anchetei penale, în cazul constatării existenței unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni, dispoziții care nu se mai regăsesc în cuprinsul Legii nr. 176/2010.

De asemenea, recurenta-reclamantă a precizat că, prin acțiune, a contestat concluziile raportului de evaluare privitoare la constatarea stării de incompatibilitate, sens în care apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să analizeze aceste critici de nelegalitate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 martie 2017, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității este legală, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 176/2010 și la jurisprudența constantă a Înaltei Curți, în materia dedusă judecății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 01.06.2016, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut încălcarea, de către reclamanta A., a regimului juridic al incompatibilității, prin nerespectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 12.09.2010 - 12.09.2013, a exercitat calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Orașului Năvodari, concomitent cu funcția de vicepreședinte al Organizației Orășenești de Femei P.S.D. Năvodari. Pe cale de consecință, prin raportul de evaluare, pârâta a dispus următoarele măsuri:

- comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate;

- comunicarea raportului de evaluare Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari;

- sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în vederea verificării indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Față de conținutul raportului de evaluare contestat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A., și, pe cale de consecință, și acțiunea introductivă de instanță, trebuie analizate dintr-o dublă perspectivă, întrucât prin raportul de evaluare s-au dispus de către intimata-pârâtă două categorii de măsuri, întemeiate pe prevederi legale distincte, fiecare din acestea producând efecte proprii în plan litigios, respectiv constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari, pe de-o parte și sesizarea organelor de cercetare penală, pe de altă parte.

În ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în vederea verificării indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în mod corect instanța de fond a reținut că această măsură nu poate face obiectul contestării în fața instanței de contencios administrativ, întrucât are natura unui act de sesizare penală, în înțelesul art. 288 și art. 290 C. proc. pen., iar nu a unui act administrativ.

Argumentul recurentei-reclamante referitor la faptul că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu disting, în ceea ce privește atacarea raportului de evaluare, între constatările și măsurile dispuse prin acest act, nu poate fi primit, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definesc sintagma de "act administrativ". Raportul de evaluare este supus cenzurii instanței de contencios administrativ doar în ceea ce privește constatările asupra încălcării regimului incompatibilităților sau a conflictelor de interese, calea de atac specială nefiind aplicabilă măsurilor de altă natură, care nu întrunesc condițiile unui act administrativ. Sesizarea Parchetului nu face parte din categoria actelor cenzurabile pe calea acțiunii la instanța de contencios administrativ, ci este supusă regulilor de procedură penală, astfel că acțiunea este inadmisibilă, sub aspectul verificării legalității sesizării organelor de urmărire penală.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, motivul de recurs vizând greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii de anulare a raportului de evaluare contestat, în ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază a fi fondată critica recurentei-reclamante privitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, motiv de recurs care, deși încadrat de recurentă în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând considerentele hotărârii de fond, Înalta Curte constată că acestea examinează doar criticile privitoare la sesizarea, de către intimata-pârâtă, a organelor de cercetare penală. Deși reclamanta a contestat și elementele de fapt și temeiurile de drept reținute în raportul de evaluare drept criterii ale stării de incompatibilitate, instanța de fond a omis a se pronunța asupra motivelor de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată cu privire la aceste constatări.

Înalta Curte reține că judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. În raport de pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate, în limitele arătate prin prezenta hotărâre și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicție.

În rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva motivelor de nelegalitate ale raportului de evaluare, formulate de reclamantă cu privire la constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari, luând în considerare apărările formulate de pârâtă și administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei. Totodată, instanța de fond va avea în vedere și criticile formulate de reclamantă prin cererea de recurs, referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 144/2007, în prezent abrogată, aspecte pe care instanța de control judiciar nu apreciază a fi util a le analiza în prezentul stadiu procesual, dată fiind soluția de casare cu trimitere la rejudecare.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa, în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, în referire la constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari, menținând soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a aceluiași Raport de evaluare, cât privește sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 207 din 03 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în ceea ce privește cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, în referire la constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari.

Menține soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a aceluiași Raport de evaluare, cât privește sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.