ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 25 martie 2015 emis de către pârâtă, ca netemeinic și nelegal.

Prin Sentința nr. 238/CA din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul A. și, în consecință, a anulat raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 238/CA din 23 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul art. 461 C. proc. civ., înlăturarea considerentelor privind legalitatea sesizării pârâtei și înlocuirea acestora cu considerentele nelegalității sesizării, cu menținerea soluției pronunțate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat considerentele instanței de fond privind faptul că procedura declanșării evaluării a fost legală, argumentând încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Ipotezele în care ANI îndeplinește activitatea de evaluare sunt prevăzute alternativ: fie din oficiu, fie la sesizare. În cauză nu există actele enumerate limitativ de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pentru sesizarea din oficiu, fiind stabilit că activitatea de evaluare s-a îndeplinit la sesizare.

Atunci când activitatea de evaluare s-a îndeplinit la sesizare, se impune condiția legală ca sesizarea să respecte O.G. nr. 27/2002. Art. 7 din acest act normativ prevede că "petițiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiționarului nu se iau în considerare și vor fi clasate."

Datele de identificare ale persoanei fizice sunt numele și domiciliul sau reședința. Potrivit art. 91 C. proc. civ., dovada acestora se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. Atunci când domiciliul este menționat în plic, iar nu în petiție, aceasta din urmă trebuia clasată. Datele de identificare trebuie menționate tocmai pentru a se putea verifica existența persoanei care formulează petiția, motiv pentru care trebuie să fie corecte. De aceea, atunci când se reține că persoana fizică ce a semnat sesizarea nu există, nefiind o persoană reală, nu sunt îndeplinite condițiile impuse unei sesizări legale, astfel încât în mod nelegal i s-a dat curs și s-a îndeplinit activitatea de evaluare, deși sesizarea trebuia clasată în raport de dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Este deplin stabilit pe baza adresei IPJ Constanța nr. x/2014 și a relațiilor furnizate de SIEP că nu a fost identificată nicio persoană cu numele de B., cu domiciliul în mun. Constanța, B-dul x nr. 68. Aceste probe se coroborează cu diferențele frapante între semnătura petentului aplicată pe sesizare și semnătura destinatarului din dovada de comunicare a răspunsului ANI nr. x.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, s-a susținut că intimata a fost sesizată la data de 24 iulie 2013 (22 iulie 2013 - data înregistrării la nivelul instituției) prin serviciu fax și poștă, de către dl. B., cu privire la posibila stare de incompatibilitate a unor aleși locali din jud. Constanța, printre care și intimatul.

Urmare acestui fapt, toată procedura emiterii raportului de evaluare a fost îndeplinită conform Legii nr. 176/2010. Inspectorul desemnat a formulat răspuns petiționarului B., la data de 02 august 2013, prin care l-a informat cu privire la faptul că, urmare a sesizării formulate de domnia sa, s-a înregistrat lucrarea cu nr. x, având ca obiect evaluarea posibilelor incompatibilități în care s-ar afla dl. A.

Acest răspuns a fost trimis către petent prin poștă, cu confirmare de primire, semnată de destinatar la data de 09 august 2013, la adresa indicată de petent. Așadar, petentul și-a declinat identitatea în sesizarea trimisă prin poștă, precum și domiciliul, fiind îndeplinite condițiile legale pentru înregistrarea și, ulterior, soluționarea petiției, conform normelor din O.G. nr. 27/2002.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

În speță, prin Raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015, Agenția Națională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 18 iunie 2008 - 18 februarie 2013, prin faptul că a deținut atât calitatea de consilier local municipal în cadrul Consiliului Local Municipal Constanța, cât și funcția de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General al SC C. SA.

Evaluarea recurentului a fost declanșată în urma unei sesizări primite de intimata ANI cu privire la faptul că recurentul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților pe perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice.

Instanța de fond a admis contestația formulată de reclamantul-recurent și a anulat raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015, reținând, în esență, că dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în speță, întrucât SC C. SA este operator regional de utilități publice de interes zonal și nu o societate de interes local.

Prima instanță a respins argumentul reclamantului-recurent privind nelegalitatea raportului de evaluare din perspectiva nelegalității sesizării pârâtei ANI cu cererea nr. x din 24 iulie 2013, arătând că petentul B. și-a declinat identitatea prin însăși mențiunea existentă în petiție, iar domiciliul l-a precizat pe plicul cu care a fost înaintată sesizarea. Faptul că ulterior, după întocmirea raportului de evaluare, petentul nu a fost identificat ca fiind o persoană reală, nu afectează declanșarea procedurii evaluării, întrucât aceasta s-a realizat în baza unei sesizări formulate de o persoană care și-a declinat identitatea și și-a arătat domiciliul, iar, pe de altă parte, pârâta poate declanșa procedura evaluării și din oficiu.

Aceste considerente sunt criticabile.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, ANI "îndeplinește activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002."

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sesizarea formulată de petentul B. nu conține CNP-ul sau domiciliul acestuia, nici alte date de identificare.

Mai mult, din adresa nr. x din 17 aprilie 2014 emisă de IPJ Constanța, urmare a plângerii formulate de D., una dintre persoanele la care se referea sesizarea, rezultă că în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de fals privind identitatea, constatându-se că nu a fost identificată nicio persoană cu numele de B. și domiciliul în mun. Constanța, B-dul x, nr. 68.

Faptul că înștiințarea trimisă petentului B. ar fi fost primită de acesta la o adresă indicată pe plicul de corespondență nu este de natură a acoperi neregularitățile privind identificarea petiționarului. Mențiunile efectuate pe dovada de primire sunt neconcludente, cu atât mai mult cu cât semnătura de pe dovada de primire a înștiințării diferă de cea conținută de petiția care a stat la baza declanșării procedurii de evaluare.

Astfel, în mod eronat intimata-pârâtă a dat curs unei sesizări care nu îndeplinea condițiile de formă, deși trebuia s-o claseze în raport de dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Nu se poate reține nici faptul că intimata s-ar fi sesizat din oficiu, întrucât în dosar nu există un proces-verbal întocmit de președintele Agenției Naționale de Integritate, așa cum prevăd dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând că în mod eronat instanța de fond a respins argumentul reclamantului privind nelegalitatea sesizării pârâtei ANI, Înalta Curte va admite recursului formulat de reclamantul A. și va înlătura din considerentele sentinței recurate argumentele privind legalitatea sesizării, pe care le va înlocui cu considerentele prezentei decizii, menținând în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 238/CA din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înlătură, din considerentele sentinței recurate, argumentele privind legalitatea sesizării, pe care le înlocuiește cu considerentele prezentei decizii.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT