ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.06.2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x din 01.06.2016, prin care s-a stabilit încălcarea regimului juridic al incompatibilităților privind funcționarii publici conform Legii nr. 161/2003.

Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 207/CA/03.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității și s-a respins acțiunea promovată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 207/CA/03.11.2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 5155 din 30.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 207 din 03 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în ceea ce privește cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, în referire la constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari; a menținut soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a aceluiași Raport de evaluare, cât privește sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Ca urmare a trimiterii spre rejudecare a cauzei, aceasta a fost înregistrată la data de 23.01.2020 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II- a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016*.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 103/CA din 30 iulie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat în parte Raportul de evaluare nr. x din 01.06.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantei A. și sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Orașului Năvodari.

Împotriva sentinței civile nr. 103/CA din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 98 alin. (2) prevăzute în Capitolul III "Incompatibilități", Secțiunea a 5-a "Incompatibilități privind funcționarii publici" din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, deoarece reclamanta a exercitat calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Orașului Năvodari, județul Constanța, concomitent cu funcția de vicepreședinte în cadrul B..

În mod greșit, instanța de fond a apreciat că, "Coroborând probele administrate în cauză nu a reieșit premisa de la care a pornit pârâta în evaluarea stării de incompatibilitate și anume, deținerea de către reclamanta A. a funcției de vicepreședinte al B. în perioada 12.09.2010-12.09.2013".

Conform procesului-verbal încheiat în data de 12.09.2010 în cadrul Adunării Generale a B., reiese faptul că reclamanta și-a depus candidatura pentru funcția de conducere - Vicepreședinte al B..

Din adresa nr. x a B. reiese faptul că reclamanta A. a îndeplinit funcția de conducere de la data de 12.09.2010 până la data de 12.09.2013.

Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, alegerea numitei A. în funcția de vicepreședinte în cadrul B. rezultă din documentele transmise de către B., fiind îndeplinită procedura din Statutul B. Capitolul V, art. 180 și art. 181, astfel: art. 180, alin. (1) "In vederea alegerii Biroului organizației și a Consiliului organizației, după caz, Adunarea generală sau Conferința desemnează prin vot, dintre participanți/delegați, o Comisie de propuneri; (2) Comisia de propuneri își alege dintre membrii săi un președinte;" art. 181 "Comisia de propuneri este alcătuită astfel: a) 3-5 membri la nivelul Adunărilor Generale ale organizațiilor constituite pe raza teritorială a secțiilor de votare; b) 5-7 membri la nivelul Adunărilor Generale/Conferințelor organizațiilor locale și, după caz, ale organizațiilor constituite pe raza teritorială a centrelor de votare din sectoarele municipiului București; c) 7-9 membri la nivelul Conferințelor organizațiilor județene, ale sectoarelor și municipiului București."

Totodată, conform adresei nr. x/17.10.2013 transmisă de către B. a fost precizat clar "doamna A., a îndeplinit funcția de conducere de la data de 12.09.2010, până în data de 12.09.2013".

Ca urmare, reținerile instanței de fond în sensul că "procesul-verbal al ședinței din 12.09.2010 nu demonstrează, în sine, depunerea unei candidaturi de către reclamantă, câtă vreme această candidatură nu a fost identificată de pârâtă în arhivă (...) și că singurul document care este reținut atât de către inspectorul de integritate cât și singurul care are putere probatorie, nu probează din punctul de vedere al instanței de fond alegerea reclamantei" sunt nefondate și nu sunt de natură a conduce la înlăturarea obligației instituite în sarcina intimatei reclamante prin textul de lege menționat, aceea de a depune toate diligentele pentru a nu atrage starea de incompatibilitate, și anume să respecte cu prioritate regimul incompatibilităților stabilit funcționarilor publici.

Mai mult decât atât, faptul că în arhiva B. nu a fost identificat înscrisul reprezentând candidatura acesteia nu înseamnă că acestea nu există ca să poată duce la concluzia trasa de instanța de fond în sensul că nu există.

Astfel, atât timp cât a nesocotit prevederile amintite, precum si actele cu putere probantă, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Intimata - reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția nulității recursului a fost respinsă de către instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere susținerile recurentei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare nr. x din 01.06.2016, recurenta-pârâtă a reținut că reclamanta s-a aflat în incompatibilitate, prin nerespectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 12.09.2010 - 12.09.2013, a exercitat calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Orașului Năvodari, concomitent cu funcția de vicepreședinte al B..

Astfel cum rezultă din economia dosarului, reclamanta a contestat concluziile raportului de evaluare, susținând că nu a fost membru al unui organ de conducere al vreunui partid politic, din perspectiva faptului că B. nu este organ de conducere al partidului, funcția de vicepreședinte nu este în sine o funcție de conducere, iar numirea reclamantei în această funcție este nelegală, aceasta nefiind prezentă la ședința B. din data de 12.09.2010.

Prima instanță a admis cererea reclamantei și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

S-a avut în vedere că, în cauză, nu s-a făcut dovada deținerii de către reclamanta A. a funcției de vicepreședinte al B. în perioada 12.09.2010-12.09.2013. Astfel, nu s-a făcut proba depunerii de către reclamantă a unei astfel de candidaturi și nici a prezenței reclamantei la Ședința Adunării Generale în care s-a votat ocuparea acestei funcții, în condițiile în care reclamanta nu a fost trecută în tabelul cu participantele la ședință, nefiind identificat nici înscrisul reprezentând candidatura acesteia.

Prin recursul promovat, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a criticat această soluție din perspectiva interpretării probelor de către instanța de fond. A susținut recurenta că proba alegerii intimatei - reclamante în funcția de Vicepreședinte al B. este reprezentată de procesul-verbal al ședinței din data de 12.09.2010 a Adunării Generale a B., coroborat cu adresa B. nr. x/17.10.2013.

Susținerile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, instanța de fond apreciind în mod temeinic și legal că aspectele menționate în raportul de evaluare au fost combătute de către reclamantă, prin probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, într-adevăr, conform procesului-verbal încheiat în data de 12.09.2010 în cadrul Adunării Generale a B., reclamanta și-a depus candidatura pentru funcția de conducere - Vicepreședinte al B.. Totodată, conform adresei nr. x/17.10.2013 a B., reclamanta ar fi îndeplinit funcția de conducere de la data de 12.09.2010 până la data de 12.09.2013.

Cu toate acestea, în urma solicitării instanței de judecată, președintele organizației a depus prin adresa nr. x/07.07.2020 - dosarul curții (din rejudecare) precizări în sensul că nu deține o copie de pe candidatura reclamantei la funcția de vicepreședinte în discuție, atașând și lista cu toate participantele la Adunarea generală a Organizației, reclamanta neregăsindu-se printre acestea.

De asemenea, în referatul cu propunerea de clasare întocmit de Poliția Orașului Năvodari, care a stat la baza emiterii Ordonanței de clasare din 26.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-au reținut aspectele declarate de martorele C., președinte al B., și D., membră a organizației, care au arătat că nu-și amintesc ca reclamanta A. să fi fost prezentă la Adunarea Generală a B.. Audiată fiind, aceasta din urmă a arătat că nu a participat la reuniunea din 12.09.2010, când a fost aleasă vicepreședinte și nici nu și-a depus candidatura pentru vreo funcție în cadrul organizației politice.

Mai mult decât atât, din înscrisul depus la dosar la fila x rezultă că reclamanta și-a dat demisia din toate funcțiile deținute în Organizația B., încă din data de 23.09.2009, aceasta fiind înregistrată la B. sub nr. x/24.09.2009.

Astfel fiind, actele și probele administrate în fața instanței de fond ridicând un dubiu cu privire la aspectele reținute în cuprinsul raportului de evaluare, în mod corect s-a reținut că prezumția de legalitate a raportului de evaluare a fost răsturnată, constatându-se nelegalitatea acestuia.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 103/CA din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.