ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2015

Decizia nr. 3340/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 01.07.2013 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/36/2013, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. 26492/G/II/14.06.2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând, în contradictoriu cu aceasta, anularea raportului de evaluare nr. 26492/G/II/14.06.2013 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate și să se constate inexistența unui conflict de interese în ceea ce privește semnarea de către contestator, în calitate de șef birou al Centrului Local Baia - Sucursala A.P.I.A. jud. Tulcea, a unor documente (liste de verificare, decizii de acordare a plaților) pentru SC B. SRL și C., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 30 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ca motive de recurs recurentul-reclamant arată faptul că soluția de respingere a acțiunii sale având ca obiect raportul de evaluare emis de intimată în care s-a constatat existența unui conflict de interese în ceea ce-l privește pe recurent este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 8 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și respectiv a dispozițiilor art. 70, 71 și 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În raport de dispozițiile art. 8 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, recurentul invocă încetarea acestor dispoziții de către prima instanță prin faptul că s-a considerat că recurentul-reclamant în calitate de persoană verificată nu are dreptul să-i fie adusă la cunoștință verificarea cu privire la activitatea fermierului C. fiind suficientă informarea cu privire la relația cu fermierul SC B. SRL.

Recurentul arată că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate în lipsa informării sale fiind nule absolut.

Se susține că informarea sa era necesară în condițiile în care intimata a analizat și dispus măsuri inclusiv cu privire la C., fiind sesizate organele de urmărire penală pe motivul încălcării prevederilor art. 253

1

C. proc. civ. deoarece a existat un conflict de interese cu privire la aprobarea documentației de subvenție pentru fermierul C. de către reclamant, în calitatea sa șef birou Centrul Local Baia - Sucursala A.P.I.A. jud.Tulcea.

Alt aspect de nelegalitate invocat privește faptul că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, 71 și 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în sensul că s-a apreciat existența unui conflict de interese fără să se analizeze actele depuse la dosar din care rezultă că recurentul nu a participat la luarea deciziei de acordare a subvențiilor pentru fermierul B.

Recurentul arată că în cazul său nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 deoarece nu a participat la activitatea de evaluare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate și la stabilirea subvențiilor acestea fiind de competența funcționarilor din cadrul Centrului Local Baia, Centrului Județean Tulcea și a sediului central. Iar la momentul semnăturii deciziilor de către recurent, în sistem informatic, pentru toate cele 200 de decizii, cererilor erau verificate și aprobate la plată anterior de către centrul Județean Tulcea semnarea deciziilor fiind una formală de natură administrativă.

Recurentul arată că raportarea primei instanțe la nerespectarea obligației de informare a șefului ierarhic este de prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003 în condițiile în care nu a desfășurat vreo activitate privind procedura de evaluarea a dosarului pentru beneficiarul de subvenție B. și nu se putea abține de la soluționarea unei cereri, deoarece specificul procedurilor A.P.I.A. nu permit abținerea unui șef de centru local de la realizarea activităților de aprobare în sistem informativ a tranșelor de decizii, aspect confirmat în adresa nr. 10841/15.11.2013 de care instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației și anularea raportului de evaluare întocmit de intimata A.N.I.

La dosar intimata A.N.I. a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală sentința atacată în cauză raportul de evaluare fiind legal emis în raport de dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar recurentul nu s-a abținut conform art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

La dosar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 28.05.2015, Curtea a respins motivat excepția nulității recursului în raport de cerințele privind admisibilitatea recursului, apreciind că motivele de casare se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin aceeași hotărâre, recursul a fost admis în principiu stabilindu-se termen în ședința publică.

La dosar recurentul-reclamant a depus ordonanța de clasare a sesizării formulată de A.N.I. privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 - aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 70, 71 și 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința atacată s-a respins ca nefondată contestația formulată de către recurentul-reclamant formulată împotriva raportului de evaluare din 14.06.2013 întocmit de A.N.I. prin care s-a constatat existența unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70 și 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în ceea ce-l privește pe recurent prin semnarea de către acesta, în calitate de șef de birou al Centrului Local Baia - Sucursala A.P.I.A. jud. Tulcea a deciziilor de acordare a subvențiilor pentru fermierul SC B. SRL societate reprezentată de D. (soacra) recurentului și la care soția sa E. deține funcția de director economic.

Primul aspect de nelegalitate invocat privind încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu poate fi reținut deoarece a privit o procedură de evaluare distinctă, respectiv relația cu fermierul C., procedură clasată în parte și pentru care a fost sesizat și organul de urmărire penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen.

Cu privire la sesizarea care a format prezentul raport de evaluare contestat în prezenta cauză, Curtea apreciază că în cauză nu poate fi reținută încălcarea dreptului la apărare și la informare a recurentului fiind respectate dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 neputându-se reține aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Recurentul-reclamant a fost informat cu privire la declanșarea procedurii de evaluare și a prezentat punctul său de vedere consemnat în procesul-verbal nr. 14720/GII din 3.04.2013 anterior întocmirii raportului de evaluare, raport care din punct de vedere formal este un act valabil în raport de dispozițiile art. 8 și 13 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Curtea apreciază că este fondat al doilea aspect de nelegalitate invocat, sentința de fond prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de evaluare fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, 71 și 79 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Aceasta deoarece în opinia instanței de recurs, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70 și 79 alin. (1) și în consecință nu poate fi reținută ipoteza prevăzută de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 în sensul reținut de prima instanță. S-a apreciat prin sentința atacată că recurentul-reclamant nu s-a deținut de la semnarea cererii de aprobare a deciziilor de plată pentru fermierul SC B. SRL și nu a încuviințat șeful ierarhic despre starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat prin semnarea acestor decizii.

Susținerile instanței de fond sunt eronate deoarece pleacă de la premisa că semnarea în sistem informatic a deciziilor de plata de către recurentul-reclamant în calitatea sa de șef serviciu - Biroul Local Baia - A.P.I.A. Tulcea a reprezentat încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 care sancționează fapta funcționarului public care rezolvă cereri sau ia decizii cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial sau interesele patrimoniale îi pot influența deciziile administrative.

În cauză recurentul-reclamant, în raport de specificitatea procedurii de verificare și aplicare a cererilor de subvenții nu a participat în niciun mod la activitatea de evaluare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate și la stabilirea subvențiilor, aceste activități de decizie prealabilă fiind realizate anterior aprobării cererilor, în sistem informatic activități realizate direct de funcționarii din cadrul Centrului Local Baia Centrului Județean Tulcea și sediul central. La momentul semnării deciziilor semnare formală în sistem informativ de către recurentul-reclamant, dosarul de subvenție era deja verificat și aprobat la plați, soluționat, recurentul-reclamant neavând putere de decizie în sensul rezolvării imparțiale a cererilor de subvenție aprobate pentru fermierul B. în sensul dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Semnarea de către recurentul-reclamant a deciziilor de plată a avut, în opinia Curții un caracter strict formal deoarece drepturile beneficiarilor erau anterior stabilite și aprobate, bifarea unei căsuțe obligatorii din sistemul informatic și emiterea deciziilor informatic semnate de către reclamant nefiind de natură a duce la concluzia existenței unui rol de decizie a recurentului în procedura aprobării plăților pentru fermierul SC B. SRL.

Potrivit programului informatic IACS, generarea deciziilor se face în transe de până la 200 de decizii, iar semnarea acestora de către șeful Centrului Local (în acest caz Centrul Local Baia) se face în bloc (pe tranșe), pentru toți fermierii ale căror cereri au fost verificate și aprobate la plată. După generarea deciziilor, șeful Centrului Local nu poate interveni asupra conținutului acestora, semnarea deciziilor fiind una formală, de natură administrativă, deoarece verificarea și confirmarea plații a fost realizată de autoritatea ierarhic superioara, respectiv Centrul Județean Tulcea, iar calcului sumelor a fost realizat de Sediul Central (București).

În mod greșit prima instanță a apreciat existența unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70, 71 și 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 fără a ține cont că recurentul-reclamant nu a fost implicat în nici un mod în procedura analizării și aprobării subvenției pentru SC B. SRL, iar semnarea deciziilor în sistem informatic a avut un caracter formal și nu putea fi înlăturată prin abținerea funcționarului public în condițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Condițiile abținerii și încunoștințării șefului ierarhic nu erau îndeplinite și nu erau posibile în fapt, deoarece recurentul-reclamant era singura persoană care avea competență materială și funcțională de a semna în sistem listele de decizii. Astfel, semnarea formală a deciziilor nu reprezintă în opinia Curții rezolvarea cererii sau luarea unei decizii în sensul art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu încălcarea dispozițiilor art. 70, 71 din Legea nr. 161/2003.

Susținerea primei instanțe conform căreia recurentul ar fi trebuit să se abțină de la efectuarea activităților ignora specificul procedurilor A.P.I.A. care nu permit abținerea unui sef de centru local de la realizarea activităților de aprobare în sistemul informativ a transelor de decizii.

În adresa nr. 1048/15.11.2013, autoritatea ierarhică - Centrul Județean Tulcea menționează neechivoc ca nu era posibilă abținerea recurentului deoarece „Niciun funcționar de la Centrul Județean Tulcea nu putea autoriza la plată Dosarul nr. R0474712484 - C. întrucât aceasta a fost înregistrat pe registratura Centrului local Baia și în sistemul informatic IACS drepturile de a preua pe lix erau limitate la funcționarii Centrului local Baia. De asemenea, deciziile generate automat în sistem au fost emise cu numele șefului Centrului local”.

De asemenea, prima instanța a ignorat faptul că în aceeași adresa nr. 10841/15.11.2013 Centrul Județean Tulcea a atestat faptul ca „La nivelul fiecărui centru local există un singur utilizator respectiv șeful centrului local care poate aproba lista pentru plata - deciziile de plată nr. 1025960 din 17 octombrie 2011, 2149275 din 12 decembrie 2011 și 3233492 din 17 februarie 2013 nu puteau fi aprobate în sistemul informatic IACS de către o altă persoană decât Șeful Centrului Local Baia pentru care aceasta listă era accesibilă doar în mod de „Vizualizare” acesta neavând niciun fel de implicare în procedura de întocmire a deciziilor de plată și de stabilire a dreptului la subvenții, fiind o formalitate impusă de sistemul informatic, iar aprobarea pentru plată și transferul sumelor către Departamentul Financiar Contabilitate fiind realizata doar de la Sediul Central - București”.

Interpretarea dată de instanța de recurs în sensul inexistenței faptei de conflict de interese administrativ este dată și de organul de urmărire penală, care în ordonanța de declasare din 07.11.2014 în ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese arată că recurentul-reclamant nu a îndeplinit nici un act și nu a participat la luarea deciziilor prin care sunt aprobate cererile pentru subvenții, de care au beneficiat SC B. SRL și C.

Curtea apreciază că semnarea deciziilor în sistem electronic de către recurent are caracter strict formal, deciziile de plată fiind verificate și aprobate anterior semnării de către recurent, care este singura persoană competentă funcțional, fiind posesorul unei parole, a semna formal electronic toate cererile tipizate la rubrica „Aprobat” fără a îndeplini vreun act de luare a deciziei de plată a subvențiilor în favoarea unei societății în speță SC B. SRL, prin încălcarea dispozițiilor art. 70, 71 din Legea nr. 161/2003 și nesocotirea dispozițiilor art. 79 alin. (1) și (2) din același act normativ sau a dispozițiilor art. 45 alin. (3) și art. 49 din Legea nr. 188/1999.

Față de expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va admite contestația formulată de reclamantul A. și va anula raportul de evaluare nr. 26492/GII din 14.06.2013 întocmit de A.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 30 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând;

Admite contestația formulată de reclamantul A. și dispune anularea raportului de evaluare nr. 26492/G/II/14.06.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2015.