ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/24.02.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat starea de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 174/CA din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare nr. x/24.02.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretare și aplicarea greșită a dreptului material, respectiv a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, referitoare la conflictul de interese.

Susține recurenta că nu se încadrează în ipoteza reglementată de textul legal menționat, deoarece nu a avut nici un interes privat, de natură patrimonială, în momentul în care, în calitate de consilier local a votat pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Mihail Kogălniceanu nr. 42/15.07.2011 privind aprobarea PUZ-ului "Amenajare stație de bază pentru servicii de comunicații mobile de generația a III-a (3G)" pentru B..

A mai arătat recurenta-reclamantă că derularea contractului nu era condiționată în vreun fel de o eventuală conduită a acesteia, în calitatea sa de consilier local și, indiferent de rezultatul Hotărârii nr. 42/15.07.2011, contractul de superficie nu suporta vreo modificare, iar derularea lui nu era condiționată de adoptarea respectivei hotărâri de aprobare a PUZ-ului.

Susține, de asemenea că, și fără votul său, proiectul de hotărâre ar fi primit aviz favorabil, iar contractul, de asemenea, nu s-ar fi modificat în vreun fel, derulându-se mai departe pe întreaga perioadă pentru care a fost încheiat.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările dezvoltate în fața instanței de fond.

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru argumentele în continuare prezentate.

2.1. Argumente de fapt și de drept

Recurenta-reclamantă susține, în esență, prin criticile dezvoltate în cererea de recurs că instanța de fond a considerat în mod eronat faptul că aceasta s-a aflat în stare de conflict de interese pe perioada exercitării mandatului de consilier local, aplicând greșit prevederile Legii nr. 161/2003.

În fapt, din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă A. exercită funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, începând din anul 2008 și până în prezent.

Conform Procesul-verbal al Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, din data de 20.08.2008, recurenta a fost numită președinte al Comisiei pentru agricultură, amenajarea teritoriului și urbanism, muncă și protecție social.

La data de 09.09.2010, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2010, reclamanta A. a cumpărat din domeniul privat al Unității Administrativ Teritoriale Comuna Mihail Kogălniceanu, Județul Tulcea, imobilul situat în intravilanul comunei Mihail Kogălniceanu, în suprafață totală de 2429,51 mp, situat în tarla 48, parcela x, imobil ce a fost achiziționat prin licitație publică, conform procesului-verbal încheiat la data de 19.05.2006.

În data de 04.10.2010, societatea comercială S.C. B. S.A. a depus la Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, cererea pentru emiterea certificatului de urbanism pentru acest imobil, pentru ca la data de 22.10.2010, să fie aprobat Avizul de Oportunitate nr. 2704/22.10.2010 pentru "Amplasare Stație de Bază pentru Servicii de Comunicații Mobile de Generația a III-a (3G)" potrivit Dispoziției primarului nr. 423/22.10.2010, ulterior fiind emis certificatul de urbanism nr. 30, privind imobilul în suprafață de 144 mp. situat în intravilanul comunei Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, tarla 48, parcela x.

În data de 22.11.2010, a fost încheiat contractul de superficie nr. 1171/22.11,2010, dintre S.C. B. S.A., - beneficiar și doamna A. - proprietar, privind amplasarea pe respectivul teren a unor echipamente de comunicații electronice, prețul constituirii dreptului de superficie fiind de 1000 euro/an, pe o perioadă de 15 ani.

În data de 14.07.2011 Comisia pentru agricultură, amenajarea teritoriului și urbanism, muncă și protecție socială, avizează cu un număr de 5 voturi, proiectul privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal" Amplasare Stație de Bază pentru Servicii de Comunicații Mobile de Generația A III-A (3G)" localitatea Mihail Kogălniceanu, comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, semnat de doamna A., în calitate de președinte, pentru ca la data de 15.07.2011, să fie adoptată Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mihail Kogălniceanu, nr. 42, cu votul a 13 consilieri din totalul de 13, conform procesului-verbal de ședință, aferent, prin care a fost aprobat acest plan urbanistic zonal.

Dispoziții legale aplicabile

Legea nr. 161/2003, art. 77 "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare."

Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, art. 47:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

Art. 75 alin. (1): "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociație sau fundație din care fac parte".

Art. 77: alin. (1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

- alin. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal, pe care îl au în problema respectivă.

- alin. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

În contextul acestor reglementări referitoare la conflictul de interese în cazul consilierilor locali, aplicate la situația de fapt rezultată din susținerile părților și actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei A..

Astfel, aprecierea instanței de fond referitoare la condiționarea derulării contractului de o anume conduită a reclamantei, în calitate de consilier local, este perfect justificată prin prisma faptului că derularea contractului de superficie încheiat de recurentă cu S.C. B. S.A., în care se stipula prețul constituirii dreptului de superficie ca fiind de 1000 euro/an, în beneficiul proprietarului, adică al domniei sale, nu era posibilă fără obținerea de către societatea comercială în cauză a avizelor necesare pentru amplasarea echipamentelor de servicii de comunicații mobile pe terenul reclamantei.

Din actele dosarului rezultă că aceste avize și proceduri prealabile obținerii acordului de amplasare a echipamentelor electronice s-au emis și de Comisia pentru agricultură, amenajarea teritoriului și urbanism, muncă și protecție socială, care avizează cu un număr de 5 voturi, proiectul privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru acest proiect, iar reclamanta A. era președintele semnatar al acestei Comisii.

Continuând această conduită, recurenta-reclamantă, în calitate de consilier local a votat Hotărârea Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru Proiectul "Amplasare Stație de Bază pentru Servicii de Comunicații Mobile de Generația a III-a (3G)", proiect pentru desfășurarea căruia s-a încheiat contractul de superficie asupra terenului proprietatea recurentei-reclamante, fiind astfel dovedit interesul personal și de natură patrimonială al acesteia în aprobarea PUZ-ului.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că votul său favorabil nu a influențat cu nimic decizia unanimă a Consiliului Local în adoptarea Hotărârii nr. 42/2011, nu poate reprezenta o critică veritabilă și pertinentă a sentinței pronunțate de instanța de fond, atâta vreme cât, potrivit dispozițiilor legale cu incidență în materie, citate anterior, aceasta avea obligația, deci și posibilitatea de a nu își exprima votul în adoptarea Hotărârii Consiliului local, prin declararea interesului personal, de natură patrimonială pe care îl avea în legătură cu derularea respectivului Proiect.

Față de aceste împrejurări, în mod evident, conduita recurentei-reclamante a fost de natură să întrunească elementele existenței unui conflict de interese de natură administrativă în sensul Legii nr. 161/2003 prin raportare la Legea nr. 215/2001 și la Legea nr. 393/2004 și să aducă atingere integrității și imparțialității exercitării funcției publice pe care o deținea în cadrul Consiliul Local al comunei Mihail Kogălniceanu.

2.1. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat, constatând că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speței, nefiind întrunită ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia s-a formulat prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 174 din 09 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.