ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul A.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea

raportului din 3 iulie 2012 și suspendarea măsurilor dispuse prin raportul de evaluare

din 3 iulie 2012, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 30 noiembrie 2011 A.N.I. a fost sesizată de către

Consiliul Județean Constanța, cu privire la starea de incompatibilitate a mai multor

primari ai comunelor din județul Constanța, printre care și în ce îl privește, incompatibilitate

determinată de cumularea calității de primar cu cea de reprezentant al autorității

publice locale în SC R. SA Constanța.

Reclamantul a susținut

că nu a acționat în virtutea unui interes personal și nici direct, ci în calitate

de reprezentant al consiliului local, în temeiul unor hotărâri de consiliu local,

hotărâri adoptate cu unanimitate de voturi ale consilierilor locali, reprezentând

un interes public, general și în egală măsură nu a fost remunerat pentru prestația

în cadrul A.G.A. SC R. SA. Astfel, starea de incompatibilitate, datorată calității

de reprezentant al Consiliului Local C. în A.G.A. a SC R. SA nu poate fi încadrată

în niciunul dintre temeiurile de drept referitoare la incompatibilitățile funcției

de primar conținute de art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Cât privește calificarea

SC R. SA, arată că aceasta este o societate de interes regional, nu local, fiind

al doilea mare operator în domeniul alimentarii cu apă a populației din România,

iar interpretarea dată de intimată cu privire la incompatibilitatea prevăzută de

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 excede scopului avut în vedere

de către legiuitor.

1.2. Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării raportului de evaluare arată că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege, iar pe fondul cauzei a susținut că, în speță, sunt îndeplinite

dispozițiile art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003 care interzic cumulul funcției

de primar cu cea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările

generale ale societăților comerciale de interes local, rezultă fără echivoc existența

unei incompatibilități în care s-a aflat reclamantul, în perioada 18 iunie 2008-21

decembrie 2011.

1.3. Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 529

din 21 noiembrie 2012, a respins acțiunea având ca obiect anularea/suspendarea actului

administrativ contestat formulată de reclamant, ca nefondată.

1.4. Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin raportul de evaluare

contestat în cauză, s-a reținut că în perioada 18 iunie 2008-21 decembrie 2011 reclamantul,

în exercițiul mandatului de primar al comunei C., a exercitat simultan și calitatea

de reprezentant al comunei și al Consiliului Local C. în A.G.A. SC R. SA Constanța,

societate comercială de interes local. Ca urmare a cumulării calității de Primar

cu cea de reprezentant al autorității publice locale, s-a reținut starea de incompatibilitate

în care s-a aflat reclamantul, în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 161/2003.

În speță, prin hotărârea

Consiliului Local din 13 iunie 2007 reclamantul a fost desemnat să semneze contractul

de cesiune și a fost delegat ca reprezentant al Consiliul Local al comunei C. în

cadrul A.G.A. a SC R. SA Constanța, iar prin hotărârea Consiliului Local din 3

iulie 2008 reclamantul a fost împuternicit să reprezinte interesele comunității

în A.G.A. SC R. SA, această calitate încetându-i începând cu data de 21

decembrie 2011.

Cu privire la forma de

organizare a SC R. SA, prima instanță a reținut cu aceasta s-a reorganizat din regie

autonomă în societate comercială pe acțiuni prin hotărârea Consiliului Județean

Constanța din 18 octombrie 2006 pentru ca prin hotărârea Consiliului Județean Constanța

din 25 mai 2007, adoptată în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 215/2001, să fie transformată din societate pe acțiuni în operator

regional de servicii comunitare de utilități publice, respectiv operator regional

pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare.

Conform hotărârii Consiliului

Local din 27 noiembrie 2009, comuna C., în afara calității sale de acționar al SC

R. SA, este și membră a Asociației de dezvoltare intercomunitară de utilități publice

pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare „A.-C. Constanța”.

Prima instanță a reținut,

date fiind obiectul de activitate al SC R. SA, modalitatea de înființare, unitățile

administrativ teritoriale în care se prestează serviciile de alimentare cu apă și

cele de canalizare, caracterul acestei societăți de a fi una de interes local, în

accepțiunea conferită de legiuitor prin Legea nr. 15/1990. Faptul că ulterior a

dobândit și calitatea de operator regional care asigură furnizarea/prestarea serviciului/activității

de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale

asociate, nu-i schimbă calitatea de societate comercială de interes local.

Plecând de la calitatea

de acționar la SC R. SA a comunei C., prima instanță a reținut că există un caz

de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 87 lit. f) din Legea

nr. 161/2003 întrucât Consiliul Local avea posibilitatea de a desemna un reprezentant

al său în A.G.A. SC R. SA doar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 36

alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

În consecință, judecătorul

fondului a apreciat că, în perioada supusă evaluării, reclamantul s-a aflat în stare

de incompatibilitate în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

în cauză

2.1. Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamantul, care a invocat în mod generic prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. 1805 și a susținut, în esență, următoarele

critici:

- instanța de fond a interpretat

și aplicat în mod greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003,

însușindu-și în mod eronat concluzia autorității potrivit căreia SC R. SA ar fi

o societate de interes local;

- instanța de fond a ignorat

că SC R. SA a fost înființată și funcționează ca un operator regional potrivit prevederilor

Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, ceea ce face ca

aceasta să fie o societate de interes zonal/regional;

- instanța a ignorat și

faptul că primarul, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice

locale, reprezintă unitatea administrativ-teritorială iar, în cauză, U.A.T. C. este

acționară în cadrul SC R. SA;

- Primarul a fost desemnat

să reprezinte interesele U.A.T. C., fiind desemnat prin hotărârea Consiliului Local,

în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 215/2001;

- de altfel, consiliile

locale ale celor șase U.A.T.-uri au desemnat primarul ca reprezentant în A.G.A.

SC R. SA, hotărârile nefiind atacate de prefect pentru că ar fi nelegale;

- instanța de fond, fără

temei legal, a asimilat SC R. SA, operator regional de servicii publice de interes

zonal cu o societate comercială de interes local, la care se referă dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În concluzie, a solicitat

admiterea recursului, desființarea soluției instanței de fond și rejudecarea cauzei

cu consecința admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare.

2.2. A.N.I. a invocat

excepția nulității recursului.

Prin întâmpinarea depusă

a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, judecătorul

fondului reținând în mod legal și temeinic incidența prevederilor art. 87 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în situația în care reclamantul a cumulat funcția

de primar cu aceea de reprezentant al U.A.T. C. în A.G.A. SC R. SA.

Astfel, autoritatea intimată

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

2.3. La cererea recurentului-reclamant,

prin încheierea din 2 iulie 2014, instanța de recurs a sesizat Curtea Constituțională

cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 161/2003.

2.4. Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 739/2014 a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

În considerentele deciziei

pronunțate, Curtea Constituțională a reținut, în esență: „Curtea reține că incompatibilitatea

stabilită prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este

în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței

deciziei și supremației interesului public, prevăzute de art. 71 din legea menționată,

și reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, legiuitorul instituind, printre regulile și condițiile specifice de exercitare

a mandatului, și anumite incompatibilități ținând cont de necesitatea asigurării

îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcție publică

de autoritate, a atribuțiilor ce le revin.

Totodată, Curtea apreciază

că incompatibilitatea funcției de Primar, Viceprimar, Primar General, Viceprimar

al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean

cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea

ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități

incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența

modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp

o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două

funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor

care stau la baza statului de drept.

De asemenea, Curtea constată

că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este

o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor

și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al

unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale

de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți

comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție

în cazul persoanelor care exercită funcția de Primar, Viceprimar, Primar

General, Viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al

consiliului județean.

În ceea ce privește critica

referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că

dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o concretizare

a prevederilor constituționale ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora primarii și

consiliile locale funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative

autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe. Prin urmare, activitatea

aleșilor locali trebuie să se circumscrie normelor pe care legiuitorul le-a edictat

în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

Curtea apreciază că stabilirea

în concret a stării de incompatibilitate în cazul Primarului, Viceprimarului,

Primarului General, Viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintelui

consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale

în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant

al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național,

revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate

împotriva raportului de evaluare întocmit de A.N.I., analizează particularitățile

fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât

soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare

a interesului social și evitare a conflictului de interese.

Totodată, calificarea

serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă

și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național

reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii”.

2.5. După dezbaterea orală

a cauzei la 23 aprilie 2015, recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, în conținutul

cărora, în esență, a reluat și reargumentat susținerile principale ale cererii de

recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii acțiunii și obligării

autorității la plata cheltuielilor de judecată.

recurs

3.1. În ceea ce privește

excepția invocată prin întâmpinare, instanța de recurs constată că este neîntemeiată.

Astfel, Agenția intimată

a invocat excepția nulității cererii de recurs susținând că potrivit prevederilor

art. 302

1

C. proc. civ. 1865, neindicarea dispozițiilor legale („nu este

fundamentată în drept”), atrage nulitatea recursului formulat.

Analizând conținutul susținerilor

formulate în cererea de recurs, instanța de recurs a constatat că acestea se circumscriu

motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865.

3.2. Recursul este întemeiat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat

că recurentul, Primar al U.A.T. C., județul Constanța, a deținut în perioada supusă

verificării A.N.I., calitatea/funcția de reprezentant al acestei unități administrativ-teritoriale

în A.G.A. a SC R. SA.

De asemenea, este necontestat

că SC R. SA reprezintă potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006, un operator regional

care realizează servicii de utilități publice de interes zonal.

Aspectul litigios al cauzei

este în legătură cu interpretarea și aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și calificarea SC R. SA ca fiind sau

nu o societate de interes local, în sensul acestor dispoziții legale.

Potrivit art. 87 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, „funcția de Primar Și Viceprimar, Primar General și

Viceprimar General al municipiului București (…), este incompatibilă cu lit. f)

- funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale

ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată,

cu modificările și completările ulterioare (…)”.

În ceea ce privește calificarea

unui operator regional de servicii de utilități publice, ca fiind sau nu o societate

comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 161/2003, plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat în ședința din data de 4 mai

2015.

Astfel, cu majoritate

de voturi a fost adoptată soluția de principiu în sensul că un operator regional

care realizează servicii de utilități publice de interes zonal/regional nu se circumscrie

unei societăți comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, rezultă

că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile

în cauza de față, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă

incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

În concluzie, recursul

și acțiunea sunt întemeiate, urmând să fie admise cu consecința anulării actului

administrativ atacat.

În ceea ce privește cheltuielile

de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. 1865,

instanța de recurs constată că acestea sunt justificate doar pentru suma de 5.000,00

RON, astfel că va reduce onorariul de avocat la limita acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Admite recursul declarat

de A.N. împotriva sentinței nr. 529 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată

de reclamant.

Anulează raportul de evaluare

din 3 iulie 2012 întocmit de A.N.I.

Obligă autoritatea intimată

la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2015.