ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2016

Decizia nr. 218/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată inițial, la data de 22 iulie 2013, pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Raportului de evaluare nr. 29377/G/II din 03 iulie 2013 prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a sa pentru deținerea, simultan, în perioada 24 iulie 2008-29 iunie 2009, a funcției de primar al com. Tuzla și a calității de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul SC C. SA Constanța.

Prin sentința civilă nr. 4556 din 6 decembrie 2013, Tribunalul Constanța, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând calitatea pârâtei B. de autoritate centrală.

1.2. Soluția instanței de fond;

La data de 19 februarie 2014, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, susținând că aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. (3) și (5), art. 121 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. f) și g) și art. 148 alin. (2) din Constituție, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei.

Prin încheierea de ședință din 20 martie 2014, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și a respins cererea de suspendare a judecății cauzei.

În cauză, pentru termenul din 20 martie 2014, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului A. de către SC C. SA, cerere admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2014.

Prin sentința civilă nr. 124 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată, și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, în perioada supusă evaluării, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, pentru că dobândirea ulterioară de către o societate comercială de interes local a calității de operator regional care asigură furnizarea/prestarea serviciului/activității de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate nu-i schimbă calitatea inițială, întrucât aspectul prestării de către societate a activității pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local, în condițiile în care Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994 fac distincție între interesul local și interesul național.

Împotriva soluției instanței de fond, apreciind-o ca netemeinică și nelegală, reclamantul A. și intervenienta accesorie SC C. SA au formulat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

2.1. Recursul reclamantului A.;

Reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii introductive.

Apreciază recurentul-reclamant că definirea sintagmei „societate de interes local” trebuie să cuprindă întregul parcurs legislativ, ca de altfel și parcursul manifestărilor de voință ale acționarilor societății comerciale, dat fiind că starea de incompatibilitate trebuie stabilită la momentul apariției ei, anul 2008, iar interesul local trebuie definit la acest moment, și nu la momentul înființării societății.

Arată că transformarea RA D. SA în societate comercială s-a efectuat în baza Hotărârii Consiliului Județean Constanța nr. 257/2006. Prin Hotărârea Consiliului Județean Constanța nr. 74/2007 societatea comercială s-a transformat în operator regional, trecându-se la satisfacerea unui interes regional, dorindu-se transpunerea în practică a Directivei nr. 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, Directivei nr. 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orășenești, precum și a H.G. nr. 246/2006 pentru aprobarea Strategiei naționale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice.

Ulterior, prin hotărâri ale consiliilor locale, unitățile administrative comunale de pe raza județelor Constanța și Ialomița au hotărât achiziționarea de acțiuni aparținând SC C. SA, schimbându-se acționariatul societății, putându-se observa că interesul nu putea fi local, ci unul interjudețean.

Evoluția - SC C. SA Constanța ce a condus la transformarea acesteia într-o nouă societate comercială, respectiv în SC C. SA, care, în calitate de operator regional, deservește, în prezent, chiar 5 județe, neputându-se încadra în categoria societăților comerciale de interes local.

În concluzie, SC C. SA nu poate fi calificată ca societate comercială de interes local în sensul prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilități legale.

2.2. Recursul intervenientei SC C. SA;

Intervenienta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii introductive și al anulării Raportului de evaluare nr. 29377/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de pârâta B.

Recurenta-intervenientă a susținut, în esență, că SC C. SA, operatorul regional al sistemului public de alimentare cu apă și de canalizare deținut in-house providing de mai multe unități administrativ-teritoriale, nu este o societate de interes local pentru com. Tuzla, din caracterele juridice specifice operatorului regional rezultând obligația primarului de a reprezenta unitatea sa administrativ-teritorială în adunarea generală a acționarilor.

Prin urmare, lipsind rațiunea incompatibilității, este nelegală aplicarea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în cazul primarilor ce exercită asupra operatorului regional controlul similar celui asupra propriilor servicii participând în adunarea generală a acționarilor acestui operator.

Astfel, operatorul regional al sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare trebuie diferențiat de societatea de interes local sau județean deoarece controlul în comun al unităților administrativ-teritoriale asupra Operatorului Regional, analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, trebuie realizat de către primar prin participarea în adunarea generală a acționarilor respectivului operator, iar temeiul de drept în baza căruia intimata-pârâtă B. a emis raportul de evaluare a cărui anulare o solicită recurentul-reclamant nu este aplicabil în cazul participării primarului în adunarea generală a acționarilor societății.

2.3. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 iunie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 4 noiembrie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat de reclamant si recursul formulat de intervenienta accesorie, apreciază că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Verificând sentința recurată prin prisma motivului invocat prin recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este fondat.

Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/ prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației.

SC C. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin Hotărârea Consiliului Județean Constanța nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar la data de 25 mai 2007, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 74, în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acțiuni în operator regional pentru serviciul alimentare apă și canalizare.

Consiliul Local al com. Tuzla a devenit acționar al SC C. SA prin preluarea unui număr de 232 acțiuni cesionate de Consiliul Județean Constanța, iar prin Hotărârea Consiliului Local nr. 72 din 24 iulie 2008, recentul-reclamant A. a fost desemnat să reprezinte interesele comunității în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA.

Din documentele depuse în cauză reiese că societatea, după reorganizare, este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrativ-teritoriale membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară de Apă și Canalizare - „Apă - Canal Constanța” cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară care se întind pe mai multe județe (Constanța, Ialomița, Călărași), inclusiv administrarea funcțională și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes regional realizate în cadrul asociației de dezvoltare intercomunitară destinate înființării, modernizării și după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergenței aprobată prin Legea nr. 362/2009.

De esența funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă și canalizare în mod eficient și la aceeași parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea avea.

Toate aceste atribuții ale operatorului regional SC C. SA Constanța demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local și transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare.

Scopul reorganizării societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele europene abilitate, dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii.

Așadar se poate observa că instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective, asociații participă în egală măsură în organele de conducere al acesteia și unitățile administrativ teritoriale asociate, exercită prin Asociația de Dezvoltare Intercomunitară, un control direct asupra operatorului regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu influență dominantă asupra tuturor deciziilor strategice și/sau semnificative ale operatorului.

În consecință, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, SC C. SA Constanța, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut în mod greșit legalitatea Raportului de evaluare nr. 29377/G/II din 3 iulie 2013, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Nu pot fi primite susținerile pârâtei-intimate B. din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496, 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea reclamantului, dispunând anularea Raportului de evaluare nr. 29377/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de B.

Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant, se reține că aceasta este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., fiind depuse la dosarul cauzei dovezi care justifică efectuarea cheltuielilor de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă B. la plata către recurentul reclamant a sumei de 2.650 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs, suma fiind compusă din: 2.500 lei, c/val onorariu avocat redus de la 5.000 lei, potrivit dovezii aflată la fila 82 dosar fond + 50 lei, taxa judiciară timbru achitată la fond - fila 5 Dosar nr. x/118/2013 + 100 lei, taxa judiciară timbru achitată în recurs - fila 24 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 124 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de intervenienta SC C. SA Constanța împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite acțiunea.

Dispune anularea Raportului de evaluare nr. 29377/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de B.

Obligă intimata la plata către recurentul reclamant a sumei de 2.650 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.