ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 146/CA/2013, P.I. din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T.S. pentru anularea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de pârâta A.N.A.F. Instanța de fond a constatat legalitatea actului administrativ întocmit de agenția pârâtă cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, în care a deținut atât calitatea de primar al comunei C., județul Bihor, cât și calitatea de administrator al SC R. SRL.

Concluzia instanței de fond s-a întemeiat pe situația de fapt, necontestată de reclamant și pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care prevăd că, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Apărarea reclamantului că prin verificarea perioadei 16 iunie 2008-5 februarie 2010 a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile noi a fost respinsă ca nefondată de judecătorul fondului, cu motivarea că, agenția pârâtă avea atribuții de verificare a incompatibilităților și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, întrucât fapta imputată a fost reglementată prin Legea nr. 161/2003, care instituia obligația celui aflat în incompatibilitate de a remedia situația în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție, astfel că prin raportul de evaluare nu s-a aplicat o lege nouă la o situație juridică născută anterior datei la care a intrat în vigoare.

În acest sens, a fost avută în vedere și Decizia nr. 316/2013 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că Legea nr. 176/2010, în ansamblul ei, este constituțională și că, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri investite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică, a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 146/CA/2013, P.I. din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul T.S.

în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului a fost invocat motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate Prima critică formulată în recurs se referă la concluzia instanței de fond privind atribuțiile Agenției Naționale de Integritate de verificare a incompatibilităților și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, susținându-se că a fost încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile noi, potrivit căruia o lege se aplică numai acelor situații juridice ivite în fapt după data la care a intrat în vigoare, fără a se aplica faptelor, situațiilor sau actelor juridice anterioare.

Chiar dacă art. 11 din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decurs de trei ani după încetarea acestora, recurentul a arătat că trebuia avut în vedere principiul neretroactivități legii civile, deoarece dacă s-ar admite că o nouă procedură de evaluare poate fi extinsă unor fapte sau situații juridice existente anterior intrării în vigoare a legii, se extind limitele temporale ale procedurii de evaluare și pentru trecut.

Cea de-a doua critică din recurs se referă de asemenea la interpretarea dată principiului neretroactivității legii civile noi din perspectiva modului în care Agenția Națională de Integritate a aplicat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, arătându-se că evaluarea efectuată este caducă din punct de vedere al efectelor, întrucât starea de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției la data de 20 septembrie 2012. Recurentul a reiterat opinia susținută și la instanța de fond potrivit căreia, raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate nu poate produce nici un efect juridic la data întocmirii, pentru că se referă la un mandat trecut și la o cauză de incompatibilitate care a încetat.

Ultima critică formulată de recurent vizează constatarea existenței unui conflict de interese pe perioada deținerii funcției de administrator la SC R. SRL și exercitării funcției de primar al comunei C., județul Bihor și în dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că inspectorii de integritate nu au reținut un asemenea conflict în procedura de evaluare declanșată ca urmare a sesizării primite de la Consiliul Național de Soluționarea Contestațiilor cu privire la posibile stări de conflicte de interese. Sub acest aspect, recurentul a arătat că, în general, se permite desfășurarea de activități suplimentare, în condițiile în care activitățile desfășurate nu determină apariția unui conflict de interese cu funcția publică deținută.

3. Apărările intimatei Intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul nu a dovedit motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din 26 mai 2014, completul filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului T.S.

ca fiind admisibil în principiu, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivului de casare invocat Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că sunt nefondate toate argumentele care au fost invocate de recurent. Prin hotărârea instanței de fond a fost respinsă acțiunea în anulare și a fost menținut raportul de evaluare din 13 iunie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant T.S.

în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, când a deținut simultan funcția de primar al comunei C., județul Bihor și calitatea de administrator la SC R. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Legalitatea actului de evaluare întocmit de agenția intimată a fost constatată în mod corect de prima instanță și în raport cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile noi, nefiind întemeiată susținerea recurentului-reclamant că s-ar fi aplicat o lege nouă la o situație juridică anterioară datei la care a intrat în vigoare acea lege.

Lipsa de temei juridic a acestei apărări rezultă cu evidență din dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care au prevăzut expres că, activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite/existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Din analiza documentelor depuse la dosar rezultă că primul mandat al recurentului-reclamant de primar al comunei Chislaz, Județul Bihor a fost validat la data de 16 iunie 2008, potrivit sentinței civile nr. 554/2008 a Judecătoriei Marghita pentru legislatura 2008-2012, iar cel de-al doilea mandat a început în 2012 și deci activitatea acestuia a fost corect evaluată pentru întreaga perioadă de exercitare a demnității publice în baza Legii nr. 176/2010, ca urmare a sesizării din data de 20 septembrie 2012. În consecință, nu se poate reține că raportul de evaluare din 13 iunie 2013 a fost întocmit cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în condițiile în care aplicarea de către inspectorii de integritate a prevederilor Legii nr. 176/2010 a produs efecte numai pentru viitor și nu pentru trecut.

Această concluzie se impune în cauză cu atât mai mult cu cât se constată că normele de drept material avute în vedere la întocmirea raportului contestat sunt cele cuprinse în Legea nr. 161/2003, care a reglementat în art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 91 alin. (3) atât starea de incompatibilitate reținută în cazul recurentului-reclamant, cât și obligația pe care o avea acesta de a remedia o astfel de situație în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

Susținerea recurentului-reclamant că raportul de evaluare din 13 iunie 2013 nu poate produce efecte juridice pentru că s-a avut în vedere o cauză de incompatibilitate care a încetat este nefondată, constatându-se că, starea de incompatibilitate a existat în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, când au fost deținute simultan funcția de primar și calitatea de administrator la SC R. SRL Pentru încetarea stării de incompatibilitate, în condițiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant avea posibilitatea să renunțe la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a acestei obligații este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 prin încetarea de drept a mandatului de ales local, constatată prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale, care poate fi sesizat de orice persoană. La data validării primului său mandat de primar al comunei C., Județul Bihor, recurentul-reclamant avea deja calitatea de administrator al SC R. SRL, aflându-se într-o stare de incompatibilitate care nu a încetat în cel mult 15 zile de la alegerea în funcție, astfel cum se prevede în art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Ultima critică din recurs va fi respinsă ca fiind lipsită de relevanță, întrucât inexistența unui conflict de interese nu poate constitui o cauză de încetare sau de înlăturare a stării de incompatibilitate, care are un alt regim juridic.

Prin raportul de evaluare dedus judecății s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate în condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ceea ce reprezintă o situație juridică distinctă de conflictul de interese, definit în art. 70 din aceeași lege ca fiind situația în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative. În consecință, instanța de fond a constatat în mod corect legalitatea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010 și nefiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., republicat, se va dispune respingerea recursului ca nefondat. 4.2.2. Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.S. împotriva sentinței nr. 146 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.