ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 146/CA/2013, P.I. din 26

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamantul

T.S.

pentru anularea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de pârâta A.N.A.F.

Instanța de fond a constatat legalitatea

actului administrativ întocmit de agenția pârâtă cu privire la starea de

incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 16 iunie 2008-5

februarie 2010, în care a deținut atât calitatea de primar al comunei C.,

județul Bihor, cât și calitatea de administrator al SC R. SRL.

Concluzia instanței de fond s-a întemeiat pe

situația de fapt, necontestată de reclamant și pe dispozițiile art. 87 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care prevăd că,

funcția de primar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile

comerciale.

Apărarea reclamantului că prin verificarea

perioadei 16 iunie 2008-5 februarie 2010 a fost încălcat principiul

neretroactivității legii civile noi a fost respinsă ca nefondată de judecătorul

fondului, cu motivarea că, agenția pârâtă avea atribuții de verificare a

incompatibilităților și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010,

întrucât fapta imputată a fost reglementată prin Legea nr. 161/2003, care

instituia obligația celui aflat în incompatibilitate de a remedia situația în

cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție, astfel că prin raportul

de evaluare nu s-a aplicat o lege nouă la o situație juridică născută anterior

datei la care a intrat în vigoare.

În acest sens, a fost avută în vedere și Decizia

nr. 316/2013 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că

Legea nr. 176/2010, în ansamblul ei, este constituțională și că, Agenția

Națională de Integritate nu pronunță hotărâri investite cu autoritate de lucru

judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor

fapte ori situații cu semnificație juridică, a căror finalitate conferă dreptul

de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și

instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Împotriva sentinței nr. 146/CA/2013, P.I. din

26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul T.S. în condițiile

prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr.

554/2004.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului a fost invocat

motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., republicat, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Prima critică formulată în recurs se referă

la concluzia instanței de fond privind atribuțiile Agenției Naționale de

Integritate de verificare a incompatibilităților și anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 176/2010, susținându-se că a fost încălcat principiul

constituțional al neretroactivității legii civile noi, potrivit căruia o lege

se aplică numai acelor situații juridice ivite în fapt după data la care a

intrat în vigoare, fără a se aplica faptelor, situațiilor sau actelor juridice

anterioare.

Chiar dacă art. 11 din Legea nr. 176/2010 se

prevede că activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a

incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori

demnităților publice, cât și în decurs de trei ani după încetarea acestora,

recurentul a arătat că trebuia avut în vedere principiul neretroactivități

legii civile, deoarece dacă s-ar admite că o nouă procedură de evaluare poate

fi extinsă unor fapte sau situații juridice existente anterior intrării în

vigoare a legii, se extind limitele temporale ale procedurii de evaluare și pentru

trecut.

Cea de-a doua critică din recurs se referă de

asemenea la interpretarea dată principiului neretroactivității legii civile noi

din perspectiva modului în care Agenția Națională de Integritate a aplicat

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, arătându-se că evaluarea

efectuată este caducă din punct de vedere al efectelor, întrucât starea de

incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției la data de 20

septembrie 2012.

Recurentul a reiterat opinia susținută și la instanța

de fond potrivit căreia, raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate

nu poate produce nici un efect juridic la data întocmirii, pentru că se referă la

un mandat trecut și la o cauză de incompatibilitate care a încetat.

Ultima critică formulată de recurent vizează constatarea

existenței unui conflict de interese pe perioada deținerii funcției de administrator

la SC R. SRL și exercitării funcției de primar al comunei C., județul Bihor și în

dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că inspectorii de integritate nu au reținut

un asemenea conflict în procedura de evaluare declanșată ca urmare a sesizării primite

de la Consiliul Național de Soluționarea Contestațiilor cu privire la posibile stări

de conflicte de interese.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că, în general,

se permite desfășurarea de activități suplimentare, în condițiile în care activitățile

desfășurate nu determină apariția unui conflict de interese cu funcția publică deținută.

Intimata Agenția Națională de Integritate a depus

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul

nu a dovedit motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea hotărârii instanței

de fond.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul

filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie

2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu

din 26 mai 2014, completul filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit

în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință,

a declarat recursul recurentului T.S. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru

judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că nu se impune casarea

hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că sunt nefondate toate argumentele

care au fost invocate de recurent.

Prin hotărârea instanței de fond a fost respinsă

acțiunea în anulare și a fost menținut raportul de evaluare din 13 iunie 2013 întocmit

de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în

care s-a aflat recurentul-reclamant T.S. în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010,

când a deținut simultan funcția de primar al comunei C., județul Bihor și calitatea

de administrator la SC R. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției.

Legalitatea actului de evaluare întocmit de agenția

intimată a fost constatată în mod corect de prima instanță și în raport cu principiul

constituțional al neretroactivității legii civile noi, nefiind întemeiată susținerea

recurentului-reclamant că s-ar fi aplicat o lege nouă la o situație juridică anterioară

datei la care a intrat în vigoare acea lege.

Lipsa de temei juridic a acestei apărări rezultă

cu evidență din dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care au prevăzut

expres că, activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor

privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite/existente

în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare

a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata

exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după

încetarea acestora.

Din analiza documentelor depuse la dosar rezultă

că primul mandat al recurentului-reclamant de primar al comunei Chislaz, Județul

Bihor a fost validat la data de 16 iunie 2008, potrivit sentinței civile nr. 554/2008

a Judecătoriei Marghita pentru legislatura 2008-2012, iar cel de-al doilea mandat

a început în 2012 și deci activitatea acestuia a fost corect evaluată pentru întreaga

perioadă de exercitare a demnității publice în baza Legii nr. 176/2010, ca urmare

a sesizării din data de 20 septembrie 2012.

În consecință, nu se poate reține că raportul

de evaluare din 13 iunie 2013 a fost întocmit cu încălcarea principiului constituțional

al neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,

în condițiile în care aplicarea de către inspectorii de integritate a prevederilor

Legii nr. 176/2010 a produs efecte numai pentru viitor și nu pentru trecut.

Această concluzie se impune în cauză cu atât mai

mult cu cât se constată că normele de drept material avute în vedere la întocmirea

raportului contestat sunt cele cuprinse în Legea nr. 161/2003, care a reglementat

în art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 91 alin. (3) atât starea de incompatibilitate

reținută în cazul recurentului-reclamant, cât și obligația pe care o avea acesta

de a remedia o astfel de situație în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea

în funcție.

Susținerea recurentului-reclamant că raportul

de evaluare din 13 iunie 2013 nu poate produce efecte juridice pentru că s-a avut

în vedere o cauză de incompatibilitate care a încetat este nefondată, constatându-se

că, starea de incompatibilitate a existat în perioada 16 iunie 2008-5 februarie

2010, când au fost deținute simultan funcția de primar și calitatea de administrator

la SC R. SRL

Pentru încetarea stării de incompatibilitate,

în condițiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant

avea posibilitatea să renunțe la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales

în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la

numirea sau alegerea în funcție.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare

de incompatibilitate a acestei obligații este sancționată, conform dispozițiilor

art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 prin încetarea de drept a mandatului de

ales local, constatată prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității

administrativ-teritoriale, care poate fi sesizat de orice persoană.

La data validării primului său mandat de primar

al comunei C., Județul Bihor, recurentul-reclamant avea deja calitatea de administrator

al SC R. SRL, aflându-se într-o stare de incompatibilitate care nu a încetat în

cel mult 15 zile de la alegerea în funcție, astfel cum se prevede în art. 91

alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Ultima critică din recurs va fi respinsă ca fiind

lipsită de relevanță, întrucât inexistența unui conflict de interese nu poate constitui

o cauză de încetare sau de înlăturare a stării de incompatibilitate, care are un

alt regim juridic.

Prin raportul de evaluare dedus judecății s-a

constatat existența unei stări de incompatibilitate în condițiile prevăzute de

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ceea ce reprezintă o situație

juridică distinctă de conflictul de interese, definit în art. 70 din aceeași lege

ca fiind situația în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție

publică are un interes personal care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate

a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

În consecință, instanța de fond a constatat în

mod corect legalitatea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de Agenția

Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat

recurentul-reclamant în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010 și nefiind întemeiat

motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat,

se va dispune respingerea recursului ca nefondat.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia

că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 497

alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.S. împotriva

sentinței nr. 146 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie

2014.