ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

procedura derulată de prima instanță

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I.

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, pe

cale de excepție, să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare nr.

7659/G/II din 10 februarie 2012 iar, pe fond, să dispună anularea acestui act

administrativ.

Reclamanta

a invocat următoarele motive de nelegalitate ale actului administrativ dedus

judecății:

-

A.N.I. nu a informat-o asupra faptului că desfășoară o anchetă

administrativă în privința sa pe motiv că ar fi administrator la 3

societăți comerciale, ceea ce generează o situație de

incompatibilitate cu calitatea sa de funcționar public; din această cauză,

nu a putut formula un punct de vedere sau apărări, ceea ce reprezintă

încălcarea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

-

Starea de incompatibilitate reținută de autoritatea pârâtă nu subzistă,

întrucât data de 01 aprilie 2008, data numirii în funcția publică, coincide cu momentul

încetării funcției de administrator la SC C.G.C.G. SRL.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată și menținerea ca temeinică și legală a evaluării efectuate în

legătură cu starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta.

În

motivare, pârâta a făcut trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr.

176/2011 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților

publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea,

organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru modificarea și completarea

altor acte normative.

În

privința cerinței impuse de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010,

pârâta a arătat că prima adresă trimisă reclamantei a fost returnată Agenției

(cu mențiunea "expirat termen păstrare”); în temeiul dispozițiilor art. 21

alin. (2) din același act normativ, la data de 12 decembrie 2011 a fost

îndeplinită o nouă procedură de comunicare, reclamanta fiind informată din nou,

prin intermediul unei scrisori recomandate, despre faptul că din activitatea de

evaluare au fost identificate elemente în sensul existenței unei

incompatibilități; prin urmare, a fost invitată să prezinte un punct de vedere

în acest sens. De asemenea, această ultimă adresă a fost returnată Agenției cu

mențiunea "expirat termen păstrare".

Referitor

la starea de incompatibilitate identificată în urma activității de evaluare,

pârâta a arătat faptul că, în perioada 01 aprilie 2008 - 30 iunie 2009,

reclamanta a deținut atât calitatea de funcționar public cât și funcția de

administrator în cadrul unei societăți comerciale.

2.

Hotărârea Curții de Apel.

Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 256 din 02 aprilie 2012, a respins acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâta

a stabilit în sarcina reclamantei că, în perioada 01 aprilie 2008 - 30 iunie 2009,

s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deținut simultan atât

calitatea de funcționar public, cât și funcția de administrator în cadrul unor

societăți comerciale, încălcând astfel dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 161/2003 și art. 49 din Legea nr. 188/1999.

Prima

apărare formulată de reclamantă vizează nulitatea actului de constatare,

raportat la prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, întrucât nu a

fost informată cu privire la evaluare.

Curtea

de apel a apreciat că procedura de informare a fost îndeplinită cu respectarea

prevederilor legale mai sus menționate, întrucât comunicările au fost trimise

la domiciliul reclamantei, astfel cum a fost indicat de S.E.P., corespondența

nefiind ridicată de aceasta în termen. Neindicând la evidența persoanelor un

nou domiciliu sau o adresă de reședință, reclamanta și-a asumat riscul de a

primi corespondență pe vechea adresă, cu toate consecințele ce decurg din acest

fapt.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a făcut referire la dispozițiile art. 94

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și la cele ale art. 49 din Legea nr. 188/1999

care instituie interdicția funcționarilor publici de a deține alte funcții

decât cea publică, precum și cea de a desfășura alte activități remunerate sau

neremunerate în cadrul societăților comerciale.

În

opinia instanței de primă jurisdicție, împrejurarea că două dintre

cele trei societăți comerciale, la care reclamanta a avut calitatea de

asociat și administrator, au avut activitatea întreruptă în perioada 01

ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 nu poate modifica concluzia legală la care a

ajuns inspectorul de integritate, întrucât ceea ce generează starea de

incompatibilitate este tocmai deținerea altor funcții.

În

plus, Hotărârea asociatului unic al SC C.G.C.G. SRL (acesta fiind tot

reclamanta) nr. 1 din 31 martie 2008 prin care s-a decis încetarea exercitării

funcției nu poartă dată certă și nu este înregistrată la O.R.C.T. Maramureș,

singura modificare cu privire la administratorul societății fiind înregistrată

în data de 30 iunie 2009 (dată până la care s-a reținut starea de

incompatibilitate). Mai mult, înscrisul înregistrat la I.T.M. Maramureș sub nr.

1397 din 01 aprilie 2008 nu face referire la încetarea funcției de

administrator, ci la încetarea unui raport de muncă, în baza art. 55 lit. b) C.

muncii.

3.

Recursul declarat de reclamanta S.C.

În

recursul său, reclamanta a solicitat casarea sentinței, în sensul admiterii

acțiunii.

În

motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de

nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

1.

Potrivit

recurentei, actul de constatare dedus judecății nu cuprinde

mențiunile obligatorii impuse de textul legal anterior nominalizat; mai

precis, nu sunt indicate obiecțiunile și explicațiile persoanei cercetate

în legătură cu starea de incompatibilitate imputată acesteia, fapt ce atrage

nulitatea sa.

Recurenta

apreciază că inspectorul de integritate avea obligația de a-i trimite

înștiințarea la locul său de muncă pe care îl cunoștea pentru

a-i respecta dreptul la apărare.

1.

Pe

acest aspect, recurenta arată că data numirii sale în funcția publică - 01

aprilie 2008 - este posterioară datei încetării funcției de administrator

la SC C.G.C.G. SRL.

Astfel,

SC G. SRL a avut activitatea întreruptă în perioada 01 ianuarie 2008 - 31

decembrie 2010 și s-a început procedura de dizolvare a societății,

urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile.

SC

C.G.G. SRL a avut activitatea întreruptă în aceeași perioadă și s-a

început procedura de dizolvare a societății tot ca urmare a nedepunerii

bilanțurilor contabile.

La

data de 12 noiembrie 2009, respectiv în perioada de suspendare a

activității celor două societăți anterior indicate, art. 94 din Legea

nr. 188/1999 a fost abrogat. Ca atare, pe perioada scursă de la data la care

suspendarea expirase și până la data dizolvării, nu subzistă starea de

incompatibilitate, ca efect al abrogării normei sancționatorii.

La

data de 31 martie 2008, a încetat raportul de muncă cu SC C.G.C.G. SRL, sens în

care a fost emisă Hotărârea nr. 1/2008 a asociatului unic, înregistrată la I.T.M.

Maramureș sub nr. 1397 din 01 aprilie 2008.

4.

Apărările formulate de intimata A.N.I.

Intimata

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând

punctul la criticile formulate de recurentă, partea a arătat următoarele:

4.1.

În Raportul de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012 a fost

menționat punctul de vedere al recurentei.

4.

informare sunt nefondate, în condițiile în care s-a încercat de două ori

să se realizeze înștiințarea acesteia în legătură cu procedura

derulată.

4.

deoarece a deținut în mod simultan atât o funcție publică cât și

funcția de administrator la societăți comerciale.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

S.C. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca

obiect anularea Raportului de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012

întocmit de intimata A.N.I.

Curtea

de apel Cluj a respins acțiunea reclamantei pentru argumentele prezentate

la pct. I.2 din prezenta decizie.

Instanța

de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse

de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau

modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în

raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare

juridică adecvată.

Detaliind

problemele de drept deduse judecății și răspunzând la criticile de nelegalitate

ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

1.1.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

Conform

acestei dispoziții legale:

(3)

Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a)

partea descriptivă a situației de fapt;

b)

punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c)

evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;

d)

concluzii.”

Înalta

Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că procedura de informare a

recurentei a fost legal îndeplinită.

Astfel,

pe de o parte, în raportul de evaluare s-a consemnat, iar recurenta nu a

contestat, faptul că la data de 09 noiembrie 2011, partea a fost

înștiințată prin intermediul unei scrisori recomandate, despre faptul

că au fost identificate elemente în sensul existenței stării de

incompatibilitate și a fost invitată să prezinte un punct de vedere în

acest sens. Această adresă a fost returnată A.N.I. cu mențiunea „expirat

termen de păstrare“. La data de 12 decembrie 2011 a fost îndeplinită o nouă

procedură de comunicare, tot prin intermediul unei scrisori recomandate care,

de asemenea, a fost returnată instituției expeditoare cu mențiunea

„expirat termen de păstrare“.

Ca

atare, comunicările au fost transmise la adresa recurentei, după cum aceasta a

fost indicată de S.E.P. Pe cale de consecință, culpa aparține

recurentei, deoarece nu a comunicat schimbarea de domiciliu și nici nu a

indicat adresa de reședință. În aceste condiții, partea și-a

asumat riscul de a primi corespondența la vechea adresă.

Pe

de altă parte, nu exista obligația legală a inspectorului de integritate

de a transmite comunicările la locul de muncă al recurentei.

Prin

urmare, Înalta Curte nu poate primi această critică a recurentei, în

condițiile în care procedura de informare a sa a fost îndeplinită în

această modalitate.

1.2.

Referitor la starea de incompatibilitate reținută prin Raportul de

evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012

Recurenta

a fost numită în funcția publică la data de 01 aprilie 2008, în cadrul

Primăriei Baia Mare, fiind funcționar public debutant în perioada 01 aprilie 2008

- 01 decembrie 2008, și apoi exercitând succesiv două funcții publice de

conducere.

În

urma verificării efectuate de Inspecția de Integritate din cadrul A.N.I., O.N.R.C.

a comunicat, prin adresa din 29 iulie 2011, faptul că recurenta a fost

identificată cu calitatea de asociat și administrator, astfel:

-

în perioada 14 iunie 2004 - 30 iunie 2009 la SC C.G.C.G. SRL;

-

în perioada 16 ianuarie 2007 - 10 iunie 2011 la SC C.G.G. SRL (societate

dizolvată judiciar pentru nedepunerea, de la data înființării, a bilanțurilor

anuale).

-

în perioada 17 mai 2005 - 10 iunie 2011 la SC G. SRL (societate dizolvată

judiciar pentru nedepunerea bilanțurilor anuale pe anii 2007, 2008 și 2009).

Prin

urmare, intimata a reținut faptul că recurenta, în perioada 01 aprilie 2008 -

30 iunie 2009, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan atât

calitatea de funcționar public cât și funcția de administrator în cadrul unor

societăți comerciale, ceea ce reprezintă încălcarea dispozițiilor art. 94 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 49 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Înalta

Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că nu

prezintă relevanță juridică împrejurarea că SC G. SRL și SC C.G.G.

SRL au avut activitatea întreruptă în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010.

Într-adevăr, ceea ce interesează este deținerea simultană de către o

persoană a unei funcții publice alături de o funcție de administrator

la o societate comercială, aceasta fiind singura condiție impusă de

legiuitor în situația dată.

În

ceea ce privește încetarea funcției de administrator la SC C.G.C.G.

SRL, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1 din 31 martie 2008 (prin care s-a

decis încetarea exercitării funcției) nu are dată certă și nu este

înregistrată la O.R.C.T. Maramureș, fapt recunoscut și de recurentă

prin înscrisul de la fila 59 dosar recurs.

Singura

modificare cu privire la administratorul acestei societăți a fost

înregistrată la O.R.C.T. Maramureș la data de 30 iunie 2009, dată până la

care s-a reținut și starea de incompatibilitate a recurentei.

De

asemenea, după cum a relevat și prima instanță, actul înregistrat la

I.T.M. Maramureș sub nr. 1397 din 01 august 2008 nu face referire la

încetarea funcției de administrator, ci doar la încetarea unui raport de

muncă, conform art. 55 lit. b) C. muncii.

În

fine, aspectul abrogării art. 94 din Legea nr. 188/1999 la data de 12 noiembrie

2009 nu schimbă situația de față, întrucât acest eveniment este

ulterior perioadei analizate.

Ca

atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția

în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința

recurentei.

1.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față

de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta S.C. împotriva sentinței civile nr. 256/2012 din 2

aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.