ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6891/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 363/2012 din 11 mai

2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

V.M.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în

consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Raportul de evaluare nr.

1336/G/II din 10 ianuarie 2011 întocmit în data de 10 ianuarie 2012 de către

ANI - Inspecția de Integritate, s-a stabilit că în perioada supusă evaluării,

respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, reclamanta s-a aflat în stare de

incompatibilitate, întrucât în aceeași perioadă a deținut "atât calitatea

de funcționar public - director coordonator, cât și cea de administrator la

societăți comerciale, nerespectând astfel obligațiile legale referitoare la

regimul incompatibilităților "care îi reveneau în calitate de funcționar

public și, în aceeași perioadă, a deținut și calitatea de persoană fizică

autorizată, încălcând dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea

nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Agenția Națională de

Integritate a justificat starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat

reclamanta prin deținerea simultană, în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie

2009, atât a funcției publice director coordonator în cadrul Agenției de Plăti

și Intervenții pentru Agricultură Maramureș, cât și a celei de administrator la

SC S.I. SRL și la Grupul de Valorificare d Produselor Agricole Maramureș SRL,

precum și a calității de comerciant persoană fizică.

Curtea a constatat

faptul că, în esență, se impută reclamantei încălcarea art. 94 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 161/2003, întrucât art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

161/2003 nu poate fi incident în cauză, reținerea încălcării fiind greșită - de

vreme ce nu rezultă că reclamanta ar fi deținut altă funcție sau ar fi

desfășurat altă activitate în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Prin urmare, în lipsa indicării unei alte autorități sau instituții publice în

care reclamanta să fi deținut altă funcție sau să fi desfășurat altă

activitate, Curtea a apreciat că nu poate fi imputată încălcarea art. 94 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

S-a reținut în raport

încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și s-au invocat în

justificarea acestei încălcări dispozițiile Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009

intrată în vigoare la data de 12 noiembrie 2009 - prin care s-a modificat art.

94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Curtea a observat că

prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru

perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se încălcarea stării de

incompatibilitate prin raportarea la dispoziții legale care nu erau în vigoare,

în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009), de vreme ce se

invocă dispozițiile Legii nr. 330/2009 care a modificat art. 94 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009 -

adică ulterior perioadei verificate.

Instanța de fond a

apreciat că acest viciu al raportului de evaluare atrage nulitatea, întrucât

s-a încălcat principiul tempus regit actum, respectiv s-a supus verificării o

situație juridică prin raportarea la un act juridic ulterior și nu contemporan

situației examinate. Deși principiul invocat anterior este specific dreptului

privat el are deplină aplicare și în domeniul dreptului public guvernat de

principiul legalității.

Chiar dacă exista și

anterior o formă a art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, Curtea a

reținut că ceea ce este imputabil autorității pârâte este elaborarea actului și

examinarea situației juridice a reclamantei pornit ab initio de la o premisă

greșită - aceea a incidenței Legii nr. 330/2009 în perioada 28 mai 2009 - 2

noiembrie 2009.

Față de acest viciu

care a afectat în mod fundamental actul administrativ atacat, prima instanță a

apreciat că nu se mai justifică examinarea celorlalte apărări formulate de

către reclamantă.

Împotriva Sentinței

civile nr. 363 din data de 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

în termen legal pârâta Agenția Națională de Integritate prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în

sensul respingerii pe fond a contestației formulate de reclamanta V.M.A., cu

consecința menținerii ca legal și temeinic a Raportului de evaluare nr.

1336/G/II din 10 ianuarie 2012.

Recurenta Agenția

Națională de Integritate a învederat, prin motivele cererii de recurs, că

sentința atacată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care

verificările în cauză au fost efectuate legal, cu respectarea dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora verificarea stării de

incompatibilitate se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor cât și în

decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Or, reclamanta a fost

numită, prin Decizia nr. 1110 din 28 mai 2009, în funcția de director

coordonator adjunct la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură

Maramureș, astfel că a fost supusă situațiilor de incompatibilitate prevăzute

de Legea nr. 161/2003, iar în urma verificărilor efectuate la Oficiul Național

al Registrului Comerțului s-a constatat că aceasta deținea și funcția de administrator

la SC S.I. SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureș SRL

Prin urmare, pentru

perioada numirii în funcție din 28 mai 2009 până la data de 2 noiembrie 2009

reclamanta a deținut concomitent și calitatea de director coordonator adjunct

la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Maramureș și calitatea de

administrator la SC S.I. SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole

Maramureș SRL.

Referitor la starea

de incompatibilitate reținută recurenta a criticat considerentele instanței de

fond în sensul că ”(..) prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a

reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se

încălcarea stării de incompatibilitate prin raportarea la dispoziții legale ce

nu erau în vigoare, în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie

2009) de vreme ce se invocă dispozițiile Legii nr. 330/2009 care a modificat

art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare

la 12 noiembrie 2009, adică ulterior perioadei verificate”, cu motivarea că

pentru perioada verificată, respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, era în

vigoare forma Legii nr. 161/2003 care, la art. 94 alin. (1) și (2) reglementa

incompatibilitățile calității de funcționar public cu orice altă activitate sau

funcție, remunerată sau nu, în cadrul societăților comerciale.

Modificarea textului

legal mai sus menționat, a susținut recurenta, a intervenit la data de 12

noiembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, dată la care

art. 96 prevedea că funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii

din sectorul privat, exceptându-se pe cele care sunt în legătură directă sau

indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei

postului. Astfel, aplicarea legii s-a făcut în mod corect în raport de perioada

supusă evaluării, fiind constatată starea de incompatibilitate pentru

intervalul în care exista reglementată incompatibilitatea totală, anterior

modificării legislative.

A recunoscut

autoritatea publică recurentă că în raportul de evaluare sunt menționate și

dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice (intrată în vigoare la data de 12

noiembrie 2009), prin care se modifică dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 161/2003 și dispozițiile art. 96 alin. (1) din același act

normativ, însă a relevat că acest aspect nu poate conduce la nulitatea

raportului de evaluare, așa cum în mod greșit a susținut judecătorul fondului,

câtă vreme, chiar și în raport cu partea descriptivă a situației de fapt din

raportul de evaluare, este evidentă și posibilă identificarea stării de

incompatibilitate a intimatei-reclamante.

A concluzionat

recurenta că actul administrativ contestat este întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale, existența stării de incompatibilitate fiind corect

reținută, având în vedere că reclamanta a exercitat ambele calități cu

încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, respectiv art. 94 din

Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare analizată, potrivit căruia se interzice

ca un funcționar public să desfășoare alte activități remunerate sau

neremunerate în cadrul societăților comerciale.

În cauză a depus

întâmpinare intimata V.M.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu motivarea, în esență, că în mod corect instanța de fond a reținut

nelegalitatea raportului de evaluare, întrucât reclamanta nu a avut calitatea

de funcționar public în perioada supusă evaluării, iar în cuprinsul actului administrativ

contestat se invocă acte normative ce nu erau în vigoare în perioada supusă

evaluării (Legea-cadru nr. 330/2009 sau Legea-cadru nr. 284/2010).

Recursul este fondat

și urmează a fi admis, cu consecința casării Sentinței civile nr. 363 din data

de 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, pentru considerentele ce se arăta în continuare.

Judecătorul fondului

a reținut eronat, în considerentele hotărârii pronunțate, fără a mai proceda la

cercetarea fondului acțiunii în contencios administrativ formulată de

reclamanta V.M.A., că Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012

întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de

Integritate este lovit de nulitate, pe motiv că prin acesta s-a supus

verificării o situație juridică prin raportare la un act juridic ulterior și nu

contemporan situației examinate, altfel spus s-a verificat starea de incompatibilitate

a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009 prin raportare la

dispoziții legale (dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară

a personalului plătit din fonduri publice) care nu erau în vigoare în perioada

supusă verificării.

Înalta Curte

constată, urmare analizării conținutului actului administrativ supus cenzurii

instanței de contencios administrativ, că prin Raportul nr. 1336/G/II din 10

ianuarie 2012 al Agenției Naționale de Integritate s-a stabilit că reclamanta

V.M.A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28 mai 2009 - 2

noiembrie 2009, întrucât aceasta a deținut, pe de o parte, atât calitatea de

funcționar public - director coordonator la Agenția de Plăți și Intervenții

pentru Agricultură Maramureș cât și cea de administrator la societăți

comerciale (SC S.I. SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole

Maramureș SRL), și, pe de altă parte, atât calitatea de funcționar public -

director coordonator la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură

Maramureș cât și cea de comerciant persoană fizică autorizată, cu încălcarea

dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie

2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției.

Recurenta Agenția

Națională de Integritate a făcut trimitere, la raportul de evaluare, la textul

legal în temeiul căreia s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantei

V.M.A., și a învederat astfel că potrivit art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din

Legea nr. 161/2003, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot

desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților

sau instituțiilor publice și în cadrul regiilor autonome, societăților

comerciale ori în alte unități cu caracter lucrativ, din sectorul public sau

privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.

Rezultă astfel, în

mod evident, că evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantei, prin

Raportul nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 al Agenției Naționale de

Integritate, s-a realizat prin raportare la prevederile art. 94 alin. (2) lit.

a) și c) din Legea nr. 161/2003, în forma aflată în vigoare în perioada supusă

verificării 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, și că nu a fost încălcat principiul

tempus regit actum și principiul neretroactivității legii, menționarea în actul

administrativ contestat a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice și a dispozițiilor Legii nr.

284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

(acte normative ce au intrat în vigoare ulterior perioadei verificate) fiind

făcută doar cu scopul de a releva apariția unor modificări legislative

ulterioare în materia incompatibilității funcționarilor publici.

În raport de cele mai

sus arătate, reținându-se că în mod greșit prin hotărârea atacată prima

instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, se va

dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art.

312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ. din 1865, cu modificările și

completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenția Națională de

Integritate împotriva Sentinței civile nr. 363 din 11 mai 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre

rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr.

363/2012 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM