ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6891/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 363/2012 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.M.A.

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2011 întocmit în data de 10 ianuarie 2012 de către ANI - Inspecția de Integritate, s-a stabilit că în perioada supusă evaluării, respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în aceeași perioadă a deținut "atât calitatea de funcționar public - director coordonator, cât și cea de administrator la societăți comerciale, nerespectând astfel obligațiile legale referitoare la regimul incompatibilităților "care îi reveneau în calitate de funcționar public și, în aceeași perioadă, a deținut și calitatea de persoană fizică autorizată, încălcând dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Agenția Națională de Integritate a justificat starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta prin deținerea simultană, în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, atât a funcției publice director coordonator în cadrul Agenției de Plăti și Intervenții pentru Agricultură Maramureș, cât și a celei de administrator la SC S.I. SRL și la Grupul de Valorificare d Produselor Agricole Maramureș SRL, precum și a calității de comerciant persoană fizică. Curtea a constatat faptul că, în esență, se impută reclamantei încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi incident în cauză, reținerea încălcării fiind greșită - de vreme ce nu rezultă că reclamanta ar fi deținut altă funcție sau ar fi desfășurat altă activitate în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Prin urmare, în lipsa indicării unei alte autorități sau instituții publice în care reclamanta să fi deținut altă funcție sau să fi desfășurat altă activitate, Curtea a apreciat că nu poate fi imputată încălcarea art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. S-a reținut în raport încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și s-au invocat în justificarea acestei încălcări dispozițiile Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009 intrată în vigoare la data de 12 noiembrie 2009 - prin care s-a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Curtea a observat că prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se încălcarea stării de incompatibilitate prin raportarea la dispoziții legale care nu erau în vigoare, în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009), de vreme ce se invocă dispozițiile Legii nr. 330/2009 care a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009 - adică ulterior perioadei verificate. Instanța de fond a apreciat că acest viciu al raportului de evaluare atrage nulitatea, întrucât s-a încălcat principiul tempus regit actum, respectiv s-a supus verificării o situație juridică prin raportarea la un act juridic ulterior și nu contemporan situației examinate.

Deși principiul invocat anterior este specific dreptului privat el are deplină aplicare și în domeniul dreptului public guvernat de principiul legalității. Chiar dacă exista și anterior o formă a art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, Curtea a reținut că ceea ce este imputabil autorității pârâte este elaborarea actului și examinarea situației juridice a reclamantei pornit ab initio de la o premisă greșită - aceea a incidenței Legii nr. 330/2009 în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009. Față de acest viciu care a afectat în mod fundamental actul administrativ atacat, prima instanță a apreciat că nu se mai justifică examinarea celorlalte apărări formulate de către reclamantă.

Împotriva Sentinței civile nr. 363 din data de 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Națională de Integritate prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii pe fond a contestației formulate de reclamanta V.M.A., cu consecința menținerii ca legal și temeinic a Raportului de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012. Recurenta Agenția Națională de Integritate a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care verificările în cauză au fost efectuate legal, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora verificarea stării de incompatibilitate se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Or, reclamanta a fost numită, prin Decizia nr. 1110 din 28 mai 2009, în funcția de director coordonator adjunct la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Maramureș, astfel că a fost supusă situațiilor de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 161/2003, iar în urma verificărilor efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a constatat că aceasta deținea și funcția de administrator la SC S.I. SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureș SRL Prin urmare, pentru perioada numirii în funcție din 28 mai 2009 până la data de 2 noiembrie 2009 reclamanta a deținut concomitent și calitatea de director coordonator adjunct la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Maramureș și calitatea de administrator la SC S.I.

SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureș SRL.

Referitor la starea de incompatibilitate reținută recurenta a criticat considerentele instanței de fond în sensul că ”(..) prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se încălcarea stării de incompatibilitate prin raportarea la dispoziții legale ce nu erau în vigoare, în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009) de vreme ce se invocă dispozițiile Legii nr. 330/2009 care a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, adică ulterior perioadei verificate”, cu motivarea că pentru perioada verificată, respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, era în vigoare forma Legii nr. 161/2003 care, la art. 94 alin. (1) și (2) reglementa incompatibilitățile calității de funcționar public cu orice altă activitate sau funcție, remunerată sau nu, în cadrul societăților comerciale.

Modificarea textului legal mai sus menționat, a susținut recurenta, a intervenit la data de 12 noiembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, dată la care art. 96 prevedea că funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii din sectorul privat, exceptându-se pe cele care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Astfel, aplicarea legii s-a făcut în mod corect în raport de perioada supusă evaluării, fiind constatată starea de incompatibilitate pentru intervalul în care exista reglementată incompatibilitatea totală, anterior modificării legislative.

A recunoscut autoritatea publică recurentă că în raportul de evaluare sunt menționate și dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (intrată în vigoare la data de 12 noiembrie 2009), prin care se modifică dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și dispozițiile art. 96 alin. (1) din același act normativ, însă a relevat că acest aspect nu poate conduce la nulitatea raportului de evaluare, așa cum în mod greșit a susținut judecătorul fondului, câtă vreme, chiar și în raport cu partea descriptivă a situației de fapt din raportul de evaluare, este evidentă și posibilă identificarea stării de incompatibilitate a intimatei-reclamante.

A concluzionat recurenta că actul administrativ contestat este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, existența stării de incompatibilitate fiind corect reținută, având în vedere că reclamanta a exercitat ambele calități cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, respectiv art. 94 din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare analizată, potrivit căruia se interzice ca un funcționar public să desfășoare alte activități remunerate sau neremunerate în cadrul societăților comerciale.

În cauză a depus întâmpinare intimata V.M.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că în mod corect instanța de fond a reținut nelegalitatea raportului de evaluare, întrucât reclamanta nu a avut calitatea de funcționar public în perioada supusă evaluării, iar în cuprinsul actului administrativ contestat se invocă acte normative ce nu erau în vigoare în perioada supusă evaluării (Legea-cadru nr. 330/2009 sau Legea-cadru nr. 284/2010). Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării Sentinței civile nr. 363 din data de 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce se arăta în continuare.

Judecătorul fondului a reținut eronat, în considerentele hotărârii pronunțate, fără a mai proceda la cercetarea fondului acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta V.M.A., că Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate este lovit de nulitate, pe motiv că prin acesta s-a supus verificării o situație juridică prin raportare la un act juridic ulterior și nu contemporan situației examinate, altfel spus s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009 prin raportare la dispoziții legale (dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) care nu erau în vigoare în perioada supusă verificării.

Înalta Curte constată, urmare analizării conținutului actului administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, că prin Raportul nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 al Agenției Naționale de Integritate s-a stabilit că reclamanta V.M.A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, întrucât aceasta a deținut, pe de o parte, atât calitatea de funcționar public - director coordonator la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Maramureș cât și cea de administrator la societăți comerciale (SC S.I.

SRL și Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureș SRL), și, pe de altă parte, atât calitatea de funcționar public - director coordonator la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Maramureș cât și cea de comerciant persoană fizică autorizată, cu încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Recurenta Agenția Națională de Integritate a făcut trimitere, la raportul de evaluare, la textul legal în temeiul căreia s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantei V.M.A., și a învederat astfel că potrivit art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice și în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu caracter lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.

Rezultă astfel, în mod evident, că evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantei, prin Raportul nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 al Agenției Naționale de Integritate, s-a realizat prin raportare la prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, în forma aflată în vigoare în perioada supusă verificării 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, și că nu a fost încălcat principiul tempus regit actum și principiul neretroactivității legii, menționarea în actul administrativ contestat a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (acte normative ce au intrat în vigoare ulterior perioadei verificate) fiind făcută doar cu scopul de a releva apariția unor modificări legislative ulterioare în materia incompatibilității funcționarilor publici.

În raport de cele mai sus arătate, reținându-se că în mod greșit prin hotărârea atacată prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ. din 1865, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 363 din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 363/2012 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM