ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2016

Decizia nr. 3139/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.07.2013 sub nr. x/36/2013 reclamantul A. a învestit instanța, în contradictoriu cu parata Agenția Națională de Integritate, cu soluționarea contestației formulate împotriva raportului de evaluare nr. 29407/G/II/03.07.2012 solicitând anularea acestui raport de evaluare, a măsurilor dispuse prin acesta precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 96/CA din data de 13 mai 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de A.N.I., ca nefondată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării actului administrativ atacat.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în ceea ce privește soluția recurată prin care s-a respins acțiunea formulată de recurent având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 29704/G/II din 03.07.2012.

Recurentul-reclamant invocă greșita respingere de către instanța de fond a aspectelor de nelegalitate invocate care priveau atât motive de formă respectiv nemotivarea raportului de evaluare ca act administrativ cât și pe fond în ceea ce privește reținerea nelegală a celor două situații de incompatibilitate cu privire la SC B. SA și la SC C. SRL.

În ceea ce privește SC B. SA se arată că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003 deoarece nu există situația de incompatibilitate reținută pe motiv că SC B. SA nu este o societate de interes local, ci o societate de interes regional, constituită în baza unei legislații specifice, societate care deservește în baza relației cu Asociația de Dezvoltare Intracomunitară „Apă Canal Constanța” o serie de unități administrativ teritoriale din jud. Constanța și din jud. Ialomița.

În cauză, SC B. SA are calitatea de operator intracomunitar de serviciu public, nefiind o societate de interes local în sensul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, ci o societate de interes regional având în vedere atât aria de activitate, cât și interesul, scopul social urmărit. Iar calitatea recurentului de primar al Orașului Mihail Kogălniceanu, reprezentant al acestei entități în cadrul A.G.A. din SC B. SA nu este de natură a atrage starea de incompatibilitate sancționată prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în legătură cu SC C. SRL, recurentul arată că în mod greșit s-a reținut existența acestei incompatibilități deoarece nu a avut calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunarea generală a SC C. SRL.

Se arată că în baza art. 10 din H.C.L. nr. 63 din 29 aprilie 2011 prin care a fost înființată societatea de pază și protecție, reclamantul-recurent a fost desemnat de Comuna Mihail Kogălniceanu să semneze Actul constitutiv al societății neavând calitatea de reprezentant al comunei în Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul C. SRL și, în consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În raport de aceste aspecte se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare nr. 28407/G/II din 03.07.2013.

Apărările intimatei

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 26.04.2016, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. s-a admis în principiu recursul declarat de către recurentul-reclamant.

La dosar, în recurs, s-a depus Decizia Curții Constituționale nr. 638 din 11.11.2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de recurent cu privire la unele articole din Legea nr. 176/2010.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat, în parte acțiunea recurentului fiind întemeiată în sensul că în parte raportul de evaluare este nelegal în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 referitoare la deținerea de către recurent a funcției de primar al comunei Mihail Kogălniceanu simultan cu funcția de reprezentant în cadrul SC B. SA.

În rest, pentru a doua situație de incompatibilitate raportul de evaluare va fi menținut, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 referitoare la SC C. SRL.

Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut prima situație de incompatibilitate în sensul că recurentul a deținut simultan, în perioada 18.06.2008-26.01.2012 funcția de primar al comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, și calitatea de reprezentant al comunei în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC B. SA Constanța. Fapt de necontestat, care rezultă din actele dosarului, recurentul a deținut această calitatea în cadrul A.G.A. a SC B. SA.

De asemenea, este necontestat că SC B. SA reprezintă potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006, un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal.

Aspectul litigios al cauzei este în legătură cu interpretarea și aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și calificarea SC B. SA ca fiind sau nu o societate de interes local, în sensul acestor dispoziții legale.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar general al municipiului București (...), este incompatibilă cu lit. f) - funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (…)”.

În ceea ce privește calificarea unui operator regional de servicii de utilități publice, ca fiind sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat în ședința din data de 4 mai 2015.

Astfel, cu majoritate de voturi a fost adoptată soluția de principiu în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăți comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, rezultă că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza de față, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

Față de cele constatate în parte raportul de evaluare este nelegal emis, sentința recurată fiind în parte nelegală în ceea ce privește reținerea acestei incompatibilități.

În ceea ce privește a doua situație de incompatibilitate raportată la calitatea recurentului de reprezentant al SC C. SRL, Curtea apreciază că aceasta în mod corect a fost constatată prin raportul de evaluare și a fost menținută prin sentința atacată. În perioada 29.04.2011-21.06.2012 recurentul a deținut simultan funcția de primar al comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, și calitateade reprezentant al unității administrativ teritoriale în cadrul SC C. SRL, societate de interes local.

Curtea nu va reține apărările invocate în motivele de recurs.

Din actele depuse în probațiune la dosarul cauzei, corect a reținut instanța de fond că prin H.C.L. nr. 17 din 10 februarie 2011 s-a aprobat înființarea SC C. SRL, în care asociat majoritar este Comuna Mihail Kogălniceanu și cu asociat persoana fizică D.

Ulterior, a mai reținut instanța de fond, s-a adoptat Hotărârea Consiliului Local nr. 63 din 29 aprilie 2011 prin care s-a aprobat înființarea aceleiași societăți comerciale, cu aceeași structură a acționariatului, doar că diferă asociatul persoană fizică.

Această hotărâre stabilește structura capitalului, conducerea și organizarea societății și îl împuternicește pe A., în calitate de primar, să reprezinte asociatul majoritar și să semneze actul constitutiv.

Actul constitutiv al societății nou înființate este semnat de către primarul comunei Mihail Kogălniceanu acesta realizând toate activitățile ce deriva din calitatea de reprezentant.

De altfel acest aspect rezultă și din adresa nr. 64731 din 25 februarie 2013 emisă O.R.C. Fișa societății C. SRL relevă faptul că la data înmatriculării asociatul Comuna Mihail Kogălniceanu era reprezentată prin A.

Ulterior, se înregistrează alte mențiuni referitoare la societate, iar unitatea administrativ teritorială este reprezentată de noul reprezentant, astfel cum a fost stabilit prin hotărâre de consiliu.

Prin urmare, din succesiunea actelor emise, rezultă fără echivoc faptul că mandatul de reprezentare nu a fost limitat doar la semnarea actului constitutiv, cum în mod greșit susține recurentul-reclamant, atâta timp cât nu a mai fost adoptată o altă hotărâre prin care să fie desemnat reprezentantul Comunei în adunările asociaților.

De altfel, calitatea primarului de reprezentant al comunei Mihail Kogălniceanu reiese și din H.C.L. nr. 7/2013, care aprobă un reprezentant al comunei în calitate de asociat majoritar la SC C. SRL.

Argumentele invocate de recurentul-reclamant privind acesta situație de incompatibilitate sunt vădit nefondate, având în vedere obiectul de activitate și structura acestei societăți, fiind fără dubiu caracterul său de societate comercială de interes local, astfel încât condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este îndeplinită.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamantul recurent.

Va casa sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de recurent și, în consecință,va anula în parte raportul de evaluare nr. 29407/G/II/03.07.2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate în ceea ce privește existența situației de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, referitoare la deținerea de către recurentul reclamant A. a funcției de primar al comunei Mihail Kogălniceanu simultan cu funcția de reprezentant al comunei Mihail Kogălniceanu în cadrul SC B. SA.

Va menține, în rest, raportul de evaluare cu privire la situația de incompatibilitate a recurentului având în vedere funcția de primar al comunei Mihail Kogălniceanu și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în cadrul SC C. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 96 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și, în consecință:

Anulează, în parte, raportul de evaluare nr. 29407/G/II/03.07.2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate în ceea ce privește existența situației de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, referitoare la deținerea de către recurentul reclamant A. a funcției de primar al comunei Mihail Kogălniceanu simultan cu funcția de reprezentant al comunei Mihail Kogălniceanu în cadrul SC B. SA.

Menține, în rest, raportul de evaluare nr. 29407/G/II din 03.07.2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.