ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2016

Decizia nr. 3230/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea raportului de evaluare nr. 14259/G/II întocmit de autoritatea pârâtă la 1.04.2014, în lucrarea nr. 38278/S/II/12.09.2013.

Prin sentința civilă nr. 200 din 13.11.2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția anulării cererii și, în baza art. 200 C. proc. civ., raportat la art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca netimbrată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din noul C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 16 noiembrie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. (4)-(6) din noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a propus soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, având în vedere argumentele expuse la pct. 2.1. și 2.3. din raport.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

În fapt, prin sentința civilă nr. 200 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând neîndeplinirea obligațiilor impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 C. proc. civ. și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”, iar, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013: „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței…”, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii.

Constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuntumul datorat, curtea de apel a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.: „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”, iar potrivit art. 200 alin. (5): „Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”

Conform art. 200 alin. (6) C. proc. civ.: „Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii”.

Or, în cauză, hotărârea atacată, prin care s-a dispus anularea acțiunii reclamantului ca netimbrată, a fost comunicată acestuia la data de 25 martie 2015, însă reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei hotărâri.

În consecință, hotărârea de anulare a cererii de chemare în judecată a devenit definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu avea deschisă calea de atac exercitată de acesta împotriva sentinței atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 200 alin. (4)-(6) din noul C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 200 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.