ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2015

Decizia nr. 71/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 204 din 29 noiembrie 2013, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. Cluj Napoca, prin C. Satu Mare, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/SM/56 din 27 septembrie 2013 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. Cluj Napoca prin C. Satu Mare, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că aspectele indicate de către intimata-reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării actului administrativ atacat, în plus, aceste motive vizează în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei, or, susținerile intimatei privind nelegalitatea actului nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, în raport cu obiectul prezentei cauze.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, raportat la faptul că recurenta nu a indicat în cerere motivele de nelegalitate, ci doar prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără să arate considerentele pentru care apreciază că hotărârea recurată nu este motivată sau că ar conține motive contradictorii și care sunt normele de drept material încălcate; în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Înalta Curte va

face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

1.1. Argumente de fapt și de drept relevante;

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2014, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, deși se invocă în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, recurenta

nu

indică

și nu dezvoltă

vreunul din motivele de recurs prevăzute de aceste texte de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 496 din

C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de B. Cluj Napoca prin C. Satu Mare împotriva sentinței nr. 204 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.