ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2285/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.07.2016 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 245/CA din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Satu Mare și a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.07.2016 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Satu Mare a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, aspectele indicate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării actului, mai mult, motivele invocate vizează în fapt fondul cauzei, respective nelegalitatea deciziei.

Apreciază recurenta că susținerile reclamantei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primate sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal.

Susține recurenta că nici condiția referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită, întrucât în ipoteza admiterii acțiunii de fond, reclamanta nu va înregistra niciun prejudiciu material, deoarece sumele plătite ca urmare a executării deciziei de impunere vor fi compensate cu obligațiile fiscal scadente, iar eventualele diferențe vor fi restituite conform art. 21 alin. (4) din Codul de Procedură Fiscală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia de impunere nr. x/27.07.2016, emisă de pârâtă au fost stabilite în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale suplimentare în cuantum de 1742397 RON reprezentând impozit pe profit și TVA. Intimata-reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere, aceasta nefiind soluționată.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține, analizând sentința recurată, că instanța de fond a cercetat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs reține că acesta este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

S-a făcut dovada, prin înscrisurile depuse la dosar, de către intimata-reclamantă, că a fost achitată cauțiunea în cuantum de 15243 RON cu recipisa seria x nr. x, fixată de instanța de fond.

În ceea ce privește dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este greșită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Potrivit art. 15 din același act normativ:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. (4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Dispozițiile legale menționate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în condițiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum este și cazul cererii deduse judecății și a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiției cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente.

Analizând sentința recurată, se constată faptul că instanța de fond a reținut îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă, care puteau fi analizate doar în cazul acțiunii, pe fond.

Or, simpla referire a reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 din legea menționată referitoare la cazul bine justificat, astfel cum această noțiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în mod greșit s-a reținut că s-a dovedit îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Nefiind răsturnată prezumția de nelegalitate a actului și întrucât, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.

În concluzie, față de toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu-Mare împotriva sentinței nr. 245/CA din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând în fond cauza, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.