ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 11.08.2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, a solicitat suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30.07.2015, a Deciziei de impunere nr. x/30.07.2015, precum și a tuturor actelor administrativ-fiscale subsecvente actului de control.

Prin sentința civilă nr. 146/CA/2015 - P.I. din data de 01 octombrie 2015 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere xnr. 318 din 30.07.2015 emisă în temeiul Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 30.07.2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare îndreptată împotriva aceleiași decizii.

Împotriva sentinței civile nr. 146/CA/2015 - P.I./01.10.2015 a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii de fond și respingerea cererii, ca nefondată.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă arată că, în analiza cazului temeinic justificat, care să impună măsura suspendării unui act administrativ, instanța de fond nu trebuie să analizeze criticile de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci să se raporteze la verificarea împrejurărilor care produc o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

Recurenta-pârâtă consideră drept exemple de împrejurări de natură să producă îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, situații precum emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea actului în temeiul unei dispoziții legale declarate neconstituționale, lipsa motivării actului administrativ, aspecte neregăsite în cauză.

Nici condiția necesității previzibile unei pagube iminente, astfel cum este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, nu este regăsită în cauză. Iminența unei pagube nu se prezumă, ea trebuie dovedită, executarea unui act administrativ neputând fi considerată, prin ea însăși, producătoare a unei pagube iminente.

Recurenta-pârâtă nu a solicitat încuviințarea de probe noi în recurs.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât rcurenta-pârâtă nu a indicat motivele de casare pe care se întemeiază recursul, concluzionându-se a fi întemeiată excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de instanță din oficiu.

Analizând cererea de recurs în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

"Art. 486. - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: […]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate, în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenta-pârâtă nu a invocat niciunul dintre motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici concrete cu privire la hotărârea primei instanțe, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să reia și să dezvolte aceleași argumente expuse în cuprinsul întâmpinării depusă în fața instanței de fond.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.:

"Art. 493. - Procedura de filtrare a recursurilor

[…]

(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 146 din 1 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.