ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.10.2019, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 17229/09/2018 și obligarea intimatului să emită o nouă decizie de acordare a despăgubirilor în sumă de 10.000 RON, daune materiale și 180.000 RON, daune morale, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 27.08.2011.

Prin sentința civilă nr. 2102 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 17229/09.10.2018, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește neconcordanțele constatate între adeverințele de salariu emise de Spitalul Victor Gomoiu, instanța de fond avea posibilitatea de a solicita lămuriri sau o nouă adeverință.

A mai susținut că este nelegală reținerea instanței de fond în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 28000 RON, aceasta nefiind o sumă reală pentru cele 70 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere cele învederate de reclamantă privind latura materială.

A concluzionat recurenta în sensul că sumele acordate de intimat sunt mici în comparație cu prejudiciile fizice și morale cauzate de accident, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 17229/09/2018 și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de acordare a despăgubirilor în sumă de 10.000 RON, daune materiale și 180.000 RON, daune morale, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 27.08.2011.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că acestea au fost acordate reclamantei potrivit documentelor depuse în justificarea pagubei, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015, art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 5/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 "în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susținerea cererii de plată, a dosarelor de daună și a evidențelor preluate de la asigurător, conform art. 2.3 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

Astfel, având în vedere înscrisurile justificative depuse de reclamantă, s-a stabilit suma de 411,31 RON pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsă în urma evenimentului rutier. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de venit nerealizat, s-a constatat neconcordanța între adeverințele de salariu, neputându-se stabili care este venitul încasat de reclamantă pentru lunile respective, nefiind depuse alte înscrisuri în dovedirea pretențiilor.

În ceea ce privește daunele morale, în mod corect s-a reținut că stabilirea cuantumului acestora nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacți, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorității învestite cu cererea petenților, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecințelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic și/sau psihic, precum și de importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, iar în lipsa unor criterii și limite legale, intimatul-pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se la un criteriu obiectiv și rezonabil.

Astfel, s-a avut în vedere faptul că reclamanta a necesitat spre vindecare 70 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal, prezentând diagnosticul fractură diafiză humerală dreapta operată, faptul că leziunile suferite, prin ele însele, nu au pus în pericol viața victimei, faptul că petentei nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, faptul că nu a fost încadrată în grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fără constituirea de sechele morfo-functionale. Prin urmare, despăgubirea a fost cuantificata astfel: daune morale 28.000 RON = 70 x 400 RON/zi de îngrijire medicala, daune materiale 411,31 RON; total despăgubire: 28,411,31 RON;

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurenta-reclamantă îl consideră insuficient, Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanțele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse recurentei-reclamante, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, se reține că în procedura de evaluare a despăgubirilor morale, intimatul-pârât FGA a procedat la aplicarea Procedurii interne aprobate prin Decizia FGA nr. 142/2016, dat fiind că nu există dispoziții legale exprese cu privire la modalitatea în care trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor morale, iar această procedură utilizată de intimatul-pârât FGA în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condițiile în care acest act intern a fost elaborat la rândul său prin raportare la evoluția practicii judiciare în materie.

Înalta Curte reține și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5"

Rezultă așadar, din textul legii, că în aplicarea dispozițiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale și, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenței în materie, Înalta Curte observă că Procedura aprobată prin Decizia nr. 142/2016 reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Din această perspectivă, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate în ceea ce privește sentința recurată sau actul administrativ atacat, prin care s-au stabilit despăgubiri morale în cuantumul menționat, având în vedere că din cererea de plată depusă de reclamantă și înscrisurile doveditoare depuse nu rezultă că acestea s-ar afla într-o situație diferită de petenți cărora li s-au acordat despăgubiri în cuantum similar și nu pot pretinde o situație mai favorabilă față de alte persoane îndreptățite la despăgubiri din partea FGA.

La toate acestea se adaugă și faptul că, în concret, stabilirea de către autoritatea publică și de instanța de fond a cuantumului despăgubirilor reprezintă o operațiune de apreciere subiectivă, ce nu poate fi verificată de instanța de control judiciar, deoarece nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentând o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2102 din 26 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2102 din 26 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2022.