ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6096/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a contestat Decizia nr. 22887/28.02.2020, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și a solicitat o majorare a cuantumului despăgubirii reprezentând daune morale și materiale până la concurența sumei de 450.000 RON.

Prin sentința nr. 1251 din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1251 din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Astfel, susține recurenta că, cu toate că instanta de fond analizează, problematica acordării daunelor morale în legislația și jurisprudența din România’’ din perspectiva mai multor instante superioare europene și românești indicându-ne o serie de decizii pronunțate de acestea, concluzionează că ‘’ temeiul utilizat de FGA este legal și este de acord cu calculul pragmatic efectuat de acesta, respectiv:’’ FGA s-a raportat la criterii concrete prevazute de Decizia directorului FGA nr. 549/23/09.2019 privind aprobarea procedurii operaționale privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, anume cuantumul de 350 RON/zi de îngrijire medicală, ceea ce în cazul reclamantului a implicat un calcul corect de 21.000 RON daune morale pentru 60 de zile de ingrijiri medicale.’’

Or, precizează recurenta prin această motivare, instanta de fond creează impresia de contradicție dar și de parțialitate cu intimata FGA, în sensul că prin deciziile exemplificate statuează că ‘’prejudiciul moral se stabilește în functie de importanța valorii lezate, durata și consecințele vătămării și de repercursiunile asupra activității’’dar neținând cont de aceste criterii omologhează valoarea de 350 RON/zi de îngrijiri medicale, cu toate că această sumă este de fapt calculată cu privire la costul aproximativ al unei zile de spitalizare și nicidecum costul suferintelor fizice și psihice pentru o zi. Consideră recurenta că se impune majorarea despăgubirilor morale acordate, de catre instanta de control judiciar, întrucât aceste traume fizice și psihice au intervenit la o vârstă tânără, de 31 ani, întrucât a rămas cu sechele fizice privind mobilitatea și motricitatea dar și psihice.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepției nulității recursului, urmând să o respingă, întrucât motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă se subscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă prin memoriul de recurs.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că Fondul de Garantare a Asiguraților a apreciat corect prin decizia emisă că daunele morale reprezintă o reparație simbolică care trebuie cuantificată în lipsa oricăror criterii legale cu asigurarea principiului nediscriminării celorlalți creditori de asigurare. La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Conform art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.

Instanța de control judiciar reține că, în principiu, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În speța de față, așa cum a observat și judecătorul instanței de fond, intimatul-pârât s-a raportat la criterii concrete prevăzute în Decizia Directorului FGA nr. 549/23.09.2019 privind aprobarea procedurii operaționale privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, anume cuantumul de 350 RON/zi de îngrijire medicală, ceea ce în cazul recurentei a implicat un calcul corect de 21.000 RON daune morale pentru 60 de zile de îngrijiri medicale.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 1251 din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.